Vecinii mei

  In general eu am trait cam toti cei 36 de ani ai mei fara sa stiu exact cine imi sunt vecinii. In copilarie cand locuiam in Centru, la bunica-mea, o aveam pe doamna Anastasiu. O domnisoara batrana cum ii zicea bunica-mea cand credea ca n-o aude nimeni. O chestie mica rau, uscata si cu un picior mai scurt. Mult mai rea de gura ca Nora care era (si este inca) foarte rea de gura :))))) 

  Pe ea o stiam indeaproape, si pe familia prietenului meu D. de pe scara. Nu poci sa dau nume ca omul azi e deputat si vorba ceea, nu se face, coane, asa un afront :))) Pe astia ii stiam de pe toata scara. Adica asa, ca si cum ar veni ca ii stiam, ne cunosteam, ne stiam cu totii povestile de viata. Adica astia adultii intre ei si noi astia mai micii intre noi. Domnul deputat m-a dus de mana la scoala toata scoala primara, el era mai mare oleaca si daca tot trebuia sa strabatem orasul ca sa ajungem la un cacat de scoala la care nu eram arondati si care era departe rau de noi... macar sa mergem impreuna. Da, si atunci se purta cu pile, toata scoala primara am regretat alegerea familiei mele de a ma duce in alta parte decat erau vecinii mei de la bloc, dar aia e o alta poveste. Ca daca legile s-ar respecta... ce bine ar fi...

  Eu si mama ne-am mutat in alta parte cand eu eram la liceu. Aveam 16 ani si sincer ma durea fix in cur despre vecinii mei. Veneam de la bloc cu 4 etaje si oameni putini si nici pe aia nu-i stiusem pe toti, la bloc d-ala mare cu (sa MOR daca stiu cate etaje are, 8 sau 9!) multe etaje si oameni si mai multi. Si mai putin dispusi sa dea buna ziua pe scara. Io, om politicos cum ma stiti, am dat mereu bunaziuabunaziua in stanga si-n dreapta habar n-aveam cui. In blocurile astea "mai noi" lumea se muta ca-n gara de nord, unii vin altii pleaca, in fiecare vara bormasinile duduiau. Cine dracu' sa mai stie care-s vecini, care-s instalatori si care-s chiriasi. M-am lasat pagubasa foarte repede. 

  Aveam 18 ani cand a trebuit sa debarasez de gunoi menajer balconul de pe etaj de la ghena. Serios! De una singura! Administratora de cacat nu facea reparatii iar dobitocii aruncau gunoi de sus pana se infunda toboganul pana la etajul superior. Apoi coborau cu gunoiul in mana si, pentru ca balconul de la etajul 1 nu avea lacat, iaca pozna, mi-au facut cadou de Craciun un balcon PLIN cu gunoi menajer. Adica plin cu saci plini. Adica plin pana sus la balustrada! Care saci au stat ceva vreme acolo in timp ce noi tot "reclamam". Intr-o buna zi am realizat ca nu am ce sa fac in tara in care traiesc... decat sa ma duc si sa strang tot. Si sa car zeci si zeci de saci de gunoi menajer in putrefactie care supurau, pana jos la ghena de afara. Am facut-o. Mama mea nu numai ca nu m-a laudat dar a dat ochii peste cap si a zis ca ea o sa faca hepatita de sila ideii ca m-am balacit in alea. Mie imi era mai sila sa traiesc cu gunoiul ala tot langa geamul de la bucatarie gandindu-ma ca el se descompune cu fiecare zi care trece, si oricum mi-am pus manusi in maini, fular la bot si am facut mult dus dupa :))))) Ea urma sa faca hepatita multi ani mai incolo si nu de sila ci de virus :)))) 

  Au trecut anii si eu n-am invatat nici un vecin de pe scara aia. Imi era prea sila de ei toti, de mizeria lor, de manelele sau petrecerile lor de la 2 noaptea. De sexul lor urlat in miez de noapte cand eu ajungeam pe acasa de la facultate. Sila. Atunci imi era sila. Gunoiul fizic nu-mi facuse atata sila cat imi faceau oamenii care nu stiau sa se poarte. 

  Am ramas insarcinata cand aveam 27 de ani. Cam pe atunci se mutase la noi pe palier un medic de familie. O doamna draguta despre care la inceput am crezut ca e profesoara de pian pentru ca din casa ei se auzea mult pian. Nu era, fiica ei invata pian :))) "Doamna de pian" a devenit "doamna doctor" atunci cand hotii i-au spart casa in plina zi si a venit sa ma intrebe daca am auzit si asa am aflat cu ce se ocupa. Nu auzisem nimic, oamenii au operat eficient. Si in ziua de azi credem ca erau... vecinii de pe scara! :))))))))) Scara cu interfon, toate cele, greu de intrat mai ales atunci cand nu veneau "curieri" din trei in trei minute. Nu exista asa ceva. Postasul avea cheie proprie. Asa am ajuns sa am si eu medic de familie competent. Atunci ramasesem insarcinata si chiar aveam nevoie de unul cum trebuie. Vecina noastra ne-a ingrijit copila si ne-a sfatuit de bine de cate ori a fost nevoie. Doar pe ea o stiu de pe toata scara aia. 

  Marius ii stie pe toti desi a venit acolo in anul cand urma sa ne casatorim (aveam 25 de ani). El ii stie dupa... masini. Ca si pe cei de aici si de oriunde. Nu vede el prea bine ce sex esti da' sa stii ca masina ti-o stie! :)))))) Am stat 2 ani cu chirie in Ploiesti. N-am stiut absolut NICI un fel de vecin de acolo dar cred ca el tot ii ginea dupa masini. Nici nu cred ca m-am intalnit pe scara cu vreunul, jur! Mi se parea mereu ca blocul ala de 4 etaje e pustiu, ca stam doar noi in el. Poate de aia m-am si simtit atat de bine acolo, simteam ca e casa mea doar ca ma dor foarte rau picioarele pana cand pot ajunge din strada pana la dormitor. Stateam la ultimul etaj :)

  La ultimul etaj stam si acum. Adica intr-o casa la etajul careia sunt dormitoarele. Pentru mine dormitorul, locul unde-mi tin calculatorul si chilotii... ala e casa mea. Restul sunt dependinte. Acum avem o vecina cu care impartim un hol de 1 metru patrat. O tanti binisor sarita de 40 de ani care este o... pai bagaboanta ii zicem noi din lipsa de alt termen. Stiu, suna naspa. Nene, femeia asta pocneste usile la toate orele iar la unele dintre ele, orele... incearca sa descuie usa noastra din cauza de betzie avansata. A ei, nu a usii! Mi-a racait pe la usa cand tocmai ce venisem pe aici si ma simteam clar ca un musafir, de mi-a sarit inima pana-n gat, maica. Ceilalti vecini din casa, caci casa e lipita stanga-dreapta de alte case, ce sa zic, nu prea se aud. Doar vecina.

  Dupa o vreme, a disparut. Vecina, nu usa! Domle, a disparut! Aici cand dispare cineva stii imediat pentru ca aici ai scrisori multe de primit. Si cand nu le mai iei din hol vecinii tai o sa creada ca urmeaza sa miroasa urat rau de la tine de sub usa :)))) Mai ales cand o suma de indieni dubiosi te cauta seara de seara prin sunare la soneria mea. Ce sa mai, o dubioasa. Nu ne-am lamurit ce face sau cu ce se ocupa. Daca era meseria aia foarte veche ma gandesc ca poate o auzeam. Dar casele astora sunt din caramida, nu prea se aude de colo colo. Nu ca mi-ar pasa vreo secunda dar Marius era impacientat cand cucoana a disparut. Cred ca se gandea ca o sa trebuiasca sa caram noi dracului sacii la ghena cand o sa inceapa sa puta situatia!