Fericire de 5 lire

  Sau norocul Marei de la cap la coada :)))) Sambata noaptea cineva i-a furat bicicleta din fata casei. Avem ca un soi de curticica comuna cu o poarta grea de fier, poarta care nu se mai misca, e proptita cu un bolovan. De aia am legat ultima data bicicleta ei. O bicicleta veche pe care ne-a dat-o un domn simpatic roman care dadea lucrurile fetitelor lui. Ne-a dat si niste carti, ne-am bucurat de ele. Cum n-avem nasul pe sus sa refuzam lucruri second hand, am zis mersi ca are Mara pe ce invata sa mearga (ea nu stia cand am venit aici), la magazin costa minim 80 de lire o bicicleta noua.

  Bicicleta avea saua in casa, scaunul era de piele si crapat si, ca sa nu intre apa de ploaie in buretele din ea si sa te uzi la chiloti cand vrei sa mergi cu ea, am luat-o sus. Deci sambata seara cand englezii se imbata feroce, au gasit de cuvinta sa ne-o ciordeasca asa fara sa. Ori era vreun soi de sado-maso si ii placea cu fieru' in cur, ori n-a bagat de seama ca bicicleta e in minus. Cert e ca sambata noaptea cand a venit Marius acasa se gandea ca ce-om fi facut cu ea :)))) In casa nu avem cum sa o punem din cauza de scari iar holul dejos la intrare e de 1 metru pe 1 metru cu usa care se deschide in interior. Imposibil. Deci am tinut-o legata de poarta de prin septembrie pana acum. N-a prea folosit-o ca deh, scoala, ploaia, vremea, groaza lu' mami sa monteze nenorocita de sa cu mainile lu' mami care nu prea pot face chestii d-astea grele. Ma rog... o furara.

  Eu cand am auzit ca nu mai e, la modul sincer am rasuflat usurata. Stiu, sunt un om rau dar mie nu-mi plac bicicletele in general si nici aparatele pe care trebuie intai sa le montez eu si apoi sa le car eu pentru ca-s mult prea mari pentru copil ca sa le care el. Din nou, stiu, sunt un om rau. Stiu, fusese moca dar eu nici la moca nu ma bag daca e ceva pentru care trebuie apoi sa mor injunghiata asa cum muream de fiecare data cand trebuia sa o iau de acolo. Deci am zis ui, ce hotzi buni la inima, maica :)))))) (Cand o sa citeasca Mara asta o sa ma ucida, stiu!)

  Pentru ca da, ea era lesinata dupa bicicleta ei, prima ei bicicleta. Si i-au furat-o! I-am explicat asa usurel ce s-a intamplat si brusc m-am socat. Domle, copilul s-a suparat asa de taaaaareeeeee... incredibil de taaaaareeeeeee. Zici ca face 9 ani peste o luna si na, e "mare". Ce mare, nene? Vaideminesidemine, toata duminica a plans bicicleta aia. A pocnit cu pumnii in perne, a dat din picior, a urlat si-a facut ca toate jivinele. Ca DE CE i-au furat-o? DE CE? Corect, cum sa explici hotzia unui om mic? Stia ce e aia si repeta disperata ca "e prima data in viata MEA cand MI se intampla asa ceva!". Asa e, mami. Asa e. Sa speram ca e si ultima, ii ziceam eu incercand sa nu-i zic "vei mai fi furata de multe ori, asa e viata, pana si prietenii iti dau in cap la o adica, nu te mai agita". N-are cum sa inteleaga asta. Nu acum. 

  Ma rog, a trecut furia si neputinta, a trecut si weekendul. Azi la pranz cand m-a dus Marius la scoala cu masina, el, cu uochiu' ala de vulture, mai nene... doar el putea face asta... a vazut, din goana masinii, o BICICLETA roz la poarta unui om. 5 lire. Adica tot un fel de gratis. Zice "ma, n-o fi bicicleta noastra?" :))))))))) Zic nene, nu suntem in Romania, chiar sa o ia si sa o vanda la doua case mai incolo? S-a dus el la intoarcere si nu, nu era a noastra, era a lor. Mi-a dat mesaj. 

  Intoarsa de la scoala, am alergat la propriu in casa sa-mi iau portofelul pe care nu-l aveam la mine, m-am intors la casa cu pricina si am sunat la usa. La usa a raspuns ca in filme, tatal Georgiei, fetita care a invitat-o pe Mara la ziua ei in ianuarie. Colega cu ea de clasa. Habar nu aveam ca ei acolo stau, cand a deschis nenea usa m-a bufnit rasul, i-am zis "aaa tu erai? eu am venit dupa bicicleta", apoi i-am zis ce-am patit, s-a bucurat si el ca bicla se duce la Mara. Am luat-o, am dus-o acasa, am sters-o bine si apoi... run, Forrest, run la magazin sa iei o alta incuietoare de bicicleta. Sa spunem doar ca am dat 5 lire pe bicicleta si am luat un odgon de vapoare gros cat capu' meu de 4 lire ca sa o leg de poarta aia :)))))))))))) 

  Apoi am alergat la scoala sa o iau. Am adus-o acasa si nu i-am zis nimic. De la coltul strazii a intors capul si s-a uitat fix, dar fix in locul unde fusese bicicleta si acum era alta. S-a transfigurat si a luat-o la goana. M-am dus dupa ea repede, a sarit, a gafait si i-au dat lacrimile de fericire. Cand i-am zis ca intamplator e bicicleta Georgiei a chiuit si-a zis "mama, CE MULTUMESC o sa ii zic eu maine!!!" Am luat utilajul si am dus-o in parc unde a pedalat cu mare entuziasm pana cand n-a mai putut sa respire. Si se tot mira despre cat de buna e bicicleta asta. Zic vezi, norocul tau, daca nu iti furau aia bicla, nu belea tac-tu ochii dupa biciclete roz pe strazi... am fi trecut in goana masinii... 

Mutra ei cand am ajuns-o din urma