Sublima eficienta englezeasca

  Sublima dar care lipseste cu desavarsire :))))) E hai, nu ca va bucurati ca o sa zic ceva naspa de Anglia? Spuneti sincer! Parca v-ati saturat numa' de roz asa, merge si o barfa mica... Nu, glumesc. Pur si simplu nu pot sa nu apreciez faptul ca in tara asta lucrurile merg, sistemul merge, toate alea ajung intr-un final in locul corect... fara nici un pic de eficienta si organizare. As in deloc. 

  De luni de zile ma intreb cum naiba de lucrurile merg daca oamenii astia sunt asa de imprastiati. Umbla veseli ca niste gaini scapate la damigeana cu visinata... se agita de colo colo rezolvand fix pula nimic. Fiecare e cu capul intre urechile proprii, foarte atent la seful direct si intr-o teribila imposibilitate de a decide singur ceva sau de a actiona cumva pe cont propriu intr-o situatie care iese din rutina sau normal. De cele mai multe ori se invart in jurul cozii chiar si in rutina, dar aia e alta poveste. 

  Curierii nu nimeresc sa sune la usa. Si nici nu te suna la telefon (desi au numarul!) sa te intrebe, "coaie, esti p-acilea, viu si io"? Nup. Vin ca gainile, nu vad soneria ca e cam mica, lasa aviz si mai vin ei si a doua zi, a treia, ma rog, pana te gasesc, pana trimit pe unu' care vede soneria sau pana se plictisesc si lasa coletul la vreun vecin sau la magazinul din colt. Serios! Ne-a lasat unu' aviz ca e pachetul e "in shop". Care shop, maica ca firma aia n-are depozite p-acilea. Iete ca era la nenea de la colt, care cu drag a semnat pentru el si ne-a asteptat cuminte sa ne prindem si sa mergem noi cand om dori sa ni-l dea. 

  Camioanele nu mai zic. Pleaca aiurea, cu o marfa in alta parte, fara remorci, ratacite, goale, in pierdere. Ajung la destinatii unde li se da o ora si unde mai asteapta descarcarea alte multe ore. Toata lumea relaxata, treaba merge, marfa ajunge ea intr-un final... Intr-o vreme au facut in asa fel cei de la firma lui Marius de ma sunau PE MINE cand vroiau sa vorbeasca cu el. Un destept a preluat din foaia de angajare numarul de urgenta la care tre' sa ma sune daca moare asta pe undeva, sa ma duc cu dricu' dupa el... Ei bine, baietii l-au luat frumos si au inceput sa-l foloseasca voios la toate orele. Cred ca o luna le-a luat sa remedieze numarul ala si sa nu le mai explic ca io sunt nevasta lu' Albu si ca nu-s cu el in camion! 

  As putea sa jur ca in unele magazine ii vezi cate doi la cate un capat de raft, unul incarca unul descarca! Totala eficienta e ca au pus case de marcat unde sa te duci singur sa-ti dai produsele. Doar ca e si un om langa ele pentru ca n-au facut in asa fel incat sa informeze clientii printr-un fluturas sau ceva CUM mama naibii merg aparatele alea. Si aparatele alea sunt ceva mai destepte ca oamenii deci poti sa stai acolo si juma' de zi la o adica, el iti zice ca nu e bine dar nu si CE sau de ce... Asa ca coada se formeaza mai degraba la alea decat la casele unde omul viu proceseaza cumparaturile :))))

  Si asa ajungem la scoalaaaaa. Care scoala na, contine oamenii aia destepti si scuturati, nu e ca un fel de Tesco, serios. Adica ai zice ca domne astia sunt asa mai evoluati un pic. Ei bine ei sunt. Dar asta nu inseamna ca sunt si eficienti :)))) In primele luni cand lucram in sala de mese m-au socat cu aranjamentul locului unde copiii trebuiau sa-si lase tava si tacamurile dupa ce mananca. Cu o singura miscare, deosebit de fabulos de geniala, inteligenta pura... am facut in asa fel incat sa nu se mai calce aia in picioare la iesire. Fabulos! Domle, astia pusesera asa, catre iesire, in ordine, intai masa pe care sa lase tavile si furculitele si APOI cosul mare de gunoi in care tre' sa deverseze ce le-a ramas de pe tava. Adica piticaniile se duceau intai spre iesire sa dea gunoiu' apoi se calcau in picioare inapoi catre masa. Am mutat discret, cand credeam ca nu ma vede nimeni, cosul de gunoi din stanga in dreapta mesei :))))))))))). Miracol!

  A doua zi l-am gasit inapoi in locul incorect. Cu juma' de gura i-am zis colegei, o femeie de 54 de ani, ca as zice ca e mai logic invers. A ramas perplexa si mi-a multumit trei zile dupa aia. Acu' io ca Pacala, vazandu-i mai dezorientati decat mine care nici macar nu pricepeam engleza lor dubioasa... am prins curaj. Urmatoarea etapa a fost sa le zic ca la finalul mesei cand ramane doar o masa-carucior din ala horeca... cu multe lucruri pe ea... ar fi mai simplu sa ducem tot carutul in bucatarie decat intai toate lucrurile de pe el in mana si apoi carutu' gol asa cum faceau ele, o suma de muieri in toata firea. Zic nene, nu stiu ce traditii aveti voi p-acilea, ce obiceiuri, da' sa stiti ca e mai simplu sa le carati pe roti. Nu de alta da-s 300 de pahare si tavi, e pacat sa ne prinda noaptea aici. Au ras alea sa lesine, ca da, era evident!

  Iar azi, azi am ras cu totii in cor. Asta-mi place ca toata lumea e relaxata, cand faci misto de ei rad in cor cu tine imediat. Luni am auzit-o pe una din cele 2 invatatoare de la Reception ca avem o fetita noua. I-a zis aleia mai batrane, io, vigilenta, am tras cu urechea. A zis ca e poloneza fetita si ca nu stie engleza si ca e trista, sa avem grija de ea. Copila era super trista, iar eu retraiesc mereu prima zi a Marei aici cand vad cate un copil nou care plange...si ma ia asa cu lacrimi si greata cand imi aduc aminte cat de greu a fost in prima zi. Buuun, ma duc la ea si ii zic in engleza ca eu sunt "rumanski" si ii zic "you are polczy" (nu stiu daca am scris bine da' nici n-am de unde sa aflu). La care ea da din cap ferm si zice NU-NU! 

  Ma uit la ea, zic cum nene, cum nu esti din Polonia? Zice ca nu dar nu mai zice nimic altceva. Da din cap, arata cu degetul. Se aseaza intr-un colt si incepe sa planga cu lacrimi mari. Ma duc, o iau in brate, se agata de mine si plange "mami, mami". Ooolelei, ce ma fac io cu tine? Si m-am intrebat de ce nu au adus-o pe colega Marei care e din Polonia, care o fi treaba, e prima ei zi si ar trebui ajutata cumva sa se simta un pic mai bine. Mergem inapoi la clasa, ii vorbesc in engleza clar asa, pare ca ma pricepe. Zic na, nu cred ca a venit acum in Anglia, ea sigur pricepe cate ceva. Da' tot ne-a luat vreo 10 minute sa ii depistam geaca ca nu stia sa-mi zica unde e, le-am luat pe toate la rand... ma rog. Asta luni. 

  Azi ajung la scoala si dau toti navala pe mine. De la secretariat, aoleu ca te cauta Wendy, ah, ce bine ca ai venit. Wendy e managera de incluziune, ea se ocupa cu integrarea copiilor noi sau cu probleme, etc. Si imi zice femeia ca stii, avem o fetita noua. Zic da, Ana, plange saraca de 3 zile. Si ea zice senina: am crezut ca e din Polonia dar nu e, e romanca, e sora lui Andrei de la Mara din clasa! :))))))))))))))))) Zic cum nene, de 3 zile sunteti pe alta lume cum ca sora unui roman e poloneza? Zic io am mai auzit de barbati multilateral inmultiti da' totusi... Radeau sa moara! Du-te tu si ajut-o, vezi ce zice... cand i-am zis copilei de 5 ani in romana cine sunt s-a luminat la fata de parca-l vazuse pe Sfantu' Petru. 

  Ca dupa aia sa-i intreb: auziti, nu va suparati da' sa stiti ca mai aveti un baietel roman acolo cu Ana in clasa, Cristian il cheama, puneti-i impreuna ca na, poate ii ajuta. Deci ce revelatie au avut oamenii....ceva de vis! Uite asa m-am distrat eu azi cu o fetita foarte mica pe nume Ana. Si cu fra-su pe care l-am chemat acolo la pauza, si cu fi-mea care a venit si ea motz sa stea cu noi... si apoi sa vezi creierul meu cum facea trecerea din romana in engleza si inapoi de mai aveam putin sa-mi musc limba ca la un moment dat ma uitam la ei si nu mai stiam cui in ce limba sa-i raspund fara sa-mi fracturez organu'.

  Toata lumea mi-a multumit, toti au plecat acasa fericiti. Lucrurile merg mai departe. Cumva bine. Si da, foarte, foarte amuzant.