Plimbare de sambata

  De doua zile imi zicea ca "noi mami, trebuie sa sarbatorim". O intrebam ce anume doar ca sa o aud explicandu-mi ca "pentru ca e bine la scoala". Pentru auditoriul care nu cunoaste fix acum un an eram in iadul absolut numit invatatoarea Puie de la scoala 12 Ploiesti. Tin minte exact cum de ziua maica-mii, zi care e pe 28, noi eram la Sinaia incercand sa amortizam socul uluitor al traumelor provocate de domnia sa invatatoarea. 

  Azi i-am zis "hai la plaja" si l-am rugat pe taxu' care pleca la serviciu, sa ne lase si pe noi la plaja. Ne-a dus omu' meu si ne-am ras pe drum pana acolo pana ne-au sarit mucii hatzuri. Am ajuns la plaja dar am trecut intai pe la Canoe Lake Park care e asa un fel de parc fix vizavi de plaja. Nu are legatura cu nici o idee de parc din Romania. 

  Parc unde locuiesc niste lebede. Si unde oamenii au cladit niste chestii de lemn pentru copii, si unde in weekend vin alte chestii gen tzopaitoare imensa, bouncing-draci d-ala enorm si alte acareturi d-astea. Si in rest mult verde si oameni la plimbare. Aici exista cultul "iesitului" la sfarsit de saptamana. Cei cu copii in natura, cei fara in baruri. Distractia garantata. 

  Azi am ajuns in parcul ala si am gasit tiroliana. Da, era acolo, a parcului, nu trebuia sa platesti ceva ca sa o folosesti. Si da, copiii stateau la coada linistiti atunci cand s-a aglomerat. Noi am folosit-o in liniste deoarece am ajuns "devreme" in parc adica la 11 jumate. Pentru ca aici te cam duci dupa soare, doar ca eu evit aglomeratia si prefer mai devreme. Nu mai zic dupa lene dar temperaturile sunt mici pana in pranz, lumea nu misca voios decat dupa ora 14. La ora 11 juma' oamenii abia umflau bouncerele mobile si asamblau tzopaiaca in parc. 

  Mara a fost aaataaat de incantata de tiroliana aia ca am crezut ca n-o sa o pot da jos de acolo. Noroc ca a mai venit un copilas si ea stia sigur ca e politicos sa lasi si pe altul. Totul merge asa aici. De la trafic la tiroliene pentru copii mici. Toata lumea face loc, toata lumea asteapta pe toata lumea. Toti multumesc tuturor. Azi era sa dea masina peste noi din neatentia mea iar soferita isi cerea scuze ca n-am vazut-o eu sau ceva... Ca sa nu mai zic ca NU a claxonat. M-am trezit cu masina oprita la 20 de centimetri de corpul meu fizic intr-o liniste suprema. Pantalonii mei maro ar fi fost buni!

  Am plecat din parc si-am dat peste Muzeul de istorie a naturii Portsmouth. "Intrarea libera, donatiile apreciate" scria mare pe poarta. Muzeu care pe langa multe oase de dinozauri, reproduceri de chestii si animale impaiate... contine o "casa cu fluturi", un microclimat cu fluturi vii. Fluturi atat de frumosi incat imi venea sa dau de pamant cu aparatul foto de ciuda ca evident aia nu stateau locului sa ii pozez io ca in atlas. Ce culori si ce desene aveau pe ei!!! Incredibil! Si haleau mandarine. Puse frumos pe farfurioare. 

  Cand ziceam ca m-am socat destul am ajuns la camera cu stupul de albine. Cum adica ce camera? Pai camera in care oamenii au tras o gaura in peretele cladirii, au facut o intrare, au montat un stup din lemn cu perete de sticla pe ambele parti si iaca... Stup live! Si afara camere de luat vederi legate la monitor ca sa vezi din interior si cum intra ale naibii albine in stup. Frate, am inebunit acolo. Eu, om mare... nu mai zic de fi-mea care casca gura ca crocodilul de fiecare data cand ii traduceam ce ne explica doamna de la muzeu. 

  Si ca si cand asta n-ar fi fost destul, cand am plecat de acolo si treceam iar pe langa parc n-am avut ce face si am citit un deal. La astia dealurile de multe ori pot fi citite deoarece scrie lucruri pe ele. Si scria ceva cu "model castle" sau ceva, era un castel alb mic in varf de deal si niste copii pe langa. Ahaaa, zic clar... belea mare, facura astia macheta dupa castelul aflat 2 kilometri mai incolo.

  Da' de unde, maica! Facura un oras! Orasul-macheta, ca nu stiu cum sa ii zic. Reproduceri in miniatura dupa chestii istorice din Portsmouth. Pe un deal intr-o gradina. Cu cladiri, trenulete, turnuri, cetate, chestii. Pestera in pivnita. Colectie de papusi antice cu o casa de papusi de pe la una mie nouasute...draci... cu niste detalii minuscule incredibile. Fantastice. Am stat acolo si dupa ce ne-am tot invartit, minunat si pozat... m-am asezat obidita de dureri de sale pe o banca si m-am relaxat la soare in timp ce Mara fugea de colo colo ca un ied drogat. 

  Dupa care ne-am dus pe plaja. Alta alergare, alte chiote, alte treburi legate de obiectul pe care i-l cumparasem dimineata de la muzeul ala cu fluturi. Arata ca un pix. La un capat e telescop, la alt capat e microscop. A microscopat femeia toate plantele si penele si gainatzii care i-au iesit in cale. Si circa doua camioane de pietre de pe plaja. A telescopat toate vapoarele si barcutele, toti norii, pe mine care mergeam inaintea ei si pe cetatenii care faceau plaja. 

  Am luat autobuzul si ne-am intors acasa lesinate de soare, bronzate la moaca stil neon, obosite dar fericite. Dupa cateva ore a venit sa ma intrebe:

 - Cine a fost cu ideea sa ne mutam noi aici?

 - Tati a fost primul, el a vrut, eu la inceput nu vroiam.

 - Mami, tati e un geniu!

 - Da, mami, este cateodata.

 - Mami, sunteti cei mai tari parinti din lume!

 - De ce?

 - Pentru ca m-ati adus aici! Aici e atat de frumos si locuim atat de bine si imi place la scoala mult. Nu inteleg cand vorbeste lumea cu mine dar imi place mult!

 - Pentru tine am venit aici.

 - Multumesc, mami. O sa ii zic si lu' tati maine dimineata cand il vad, o sa ma duc si o sa ii zic multumesc ca m-a adus aici. 

  Da, mi-au dat lacrimile. Mi le-am inghitit repede si-am facut cina. Si am respirat adanc. 

de o frumusete incredibila

iuhuuuu

pe asta l-am prins la pozat

stupul

oras miniatural

Gulliver

Gulliver cand a vazut cetatea!

telescop-microscop

ai zice ca e un oras :)

mami, nu mai plecam DE AICI

casuta papusilor anii 1900

cucoana de la bucatarie :D