Ultima saptamana si noi inceputuri

  E ultima saptamana a mea la scoala Marei de acum. Nu imi imaginam ca o sa fiu atat de emotionata sa plec de acolo, si nici ca toti cei care imi ies in cale o sa imi zica ca o sa le fie dor de mine. Si cand vezi oamenii ca se emotioneaza si ca se bucura pentru tine, e o senzatie de ireal. 

  Draga mea de Carole mi-a zis ca o sa ii fie dor de mine si ca "it's an end of an era"... am intrebat-o despre ce epoca vorbeste si mi-a zis ca cea a rasului cu mine zilnic. E, m-am cacat pe mine, pentru ca si ea a fost la fel pentru mine. Ne-am imprietenit. Insa toata lumea a fost asa draguta, vin oamenii la mine sa-mi zica ca le pare rau ca plec, chestie care e frumoasa in sinea ei. Si care ma emotioneaza. Ca na, nu ma asteptam ca la 2 luni dupa ce m-am dat jos din avionul ala eu sa am job intr-o scoala. Fie el cat de mic. 

  M-a ajutat enorm sa inteleg sistemul de invatamant si sa vad cum sunt englezii la ei acasa. M-a ajutat enorm sa o pot ajuta pe Mara la randul meu, sa ii pot explica cine si de ce face lucruri, cine ce rol are acolo, cine e bine si cine e mai putin bine. Voluntariatul la inot a fost la fel de util pentru ca am vazut ce inseamna o scoala pentru copii cu nevoi speciale, scoala de copii mai mari. In ziua in care am fost imbrancita de era sa-mi las creierii pe asfalt, de catre un elev entuziast, care era de doua ori cat mine am stiut ca nevoile speciale sunt pentru oameni speciali. N-as putea sa lucrez intr-un astfel de loc niciodata. Oamenii aia sunt supra-oameni. Sunt niste Supermeni fara chilotzii trasi peste nadragi, va jur!

  Dar toate mi-au ajutat. Munca cu Andrei timp de 3 luni, afterschoolul care mi-a mancat spatele si picioarele pentru ca alergam timp de 3 ore in continuu, 2 zile pe saptamana... Toate m-au ajutat sa inteleg. Sa invat. Sa pricep. Sa pot sa pronunt si eu ca ei, sa prind melodia british fata de cea americaneasca pe care o practicam cand am ajuns aici. Sa prind expresii, denumiri, prescurtari. A fost o experienta incredibila, in primele doua luni credeam ca o sa mor de inima de cate ori un copil imi vorbea si nu pricepeam absolut nimic. Apoi am inteles. Am inteles ca "puddin'" nu e "budinca" cum stiam eu din carti. Ca e desert, de orice fel, inclusiv fructe. Am inteles ca "sort out" inseamna sa "ii rezolv eu cand se cearta", am inteles ca "a cuppa" e o cana de ceai sau cafea. Obligatoriu cu lapte! 

  Am pandit mult noul job, pentru ca mi l-am dorit din start. Azi am mers la sedinta de introducere sau "induction" cum ii zic ei. Apropo, acum un an si 9 luni cand mi-au zis de induction ma gandeam la ceva motoare, baterii, curent electric (aici e sotul meu de vina, care tot zice chestii dubioase despre d-astea!), chiar nu pricepeam ce naiba vor sa zica! :)))) Cum adica sa "ma induca"? In eroare? :)))) Este momentul de dupa ce ai luat un job, in care ti se explica cam ce ai de facut, care sunt politicile companiei, ce ai voie sau nu sa faci, ce trebuie sau nu sa faci.

  Azi, pret de trei ore, am discutat cu noua mea sefa, o tipa care seamana izbitor cu o veche prietena de familie de-a mea, mutata in Germania acum 30 de ani. Cea de aici e din Elvetia, mutata aici cred ca tot acu' vreo 30 :)))) Probabil m-a lovit accentul pentru ca si prietena romanca plecata acolo are acest accent in romana, si doamna asta il are in engleza. Fantastic! Si cum seamana ele si cum sunt asa cam la fel de simpatice. M-am simtit ca acasa acolo, mi-a parut rau ca tre' sa plec. Evident eu n-o sa merg acolo la munca zilnic, pentru ca o sa merg la scoli. Dar sunt intalniri si sedinte periodice cu colegii si sefii, asa ca ma mai duc! Mi-a placut! :))))

  Ne-a povestit enorm de multe lucruri, ea lucreaza in divizia asta de 20 de ani. A vazut sute de cazuri de copii de toate natiile. Suntem acum 35 de asistenti bilingvi pentru Portsmouth. Doi pe limba romana. Primesc asistenta din partea primariei scolile care platesc "abonament" pentru asta. Din asta suntem finantati majoritar. Deci daca ai un copil la o scoala care nu iti aduce BLA (bilingual learning assistant) la copilul nou venit, inseamna ca scoala aia nu are abonament la EMAS! Eu nu stiam asta inainte sa vin, am aflat cand au venit sa o evalueze pe Mara la scoala, acum as putea sa informez pe toata lumea ca atunci cand cauti o scoala pentru copilul care nu stie limba, tre' sa cauti una care are abonament la Primarie :)

  Multe lucruri am aflat azi, inclusiv despre mine. Limba engleza-britanica-reala mi s-a asezat in cap suficient de mult incat sa pot sa ascult in engleza pe cineva, sa raspund imediat, in timp ce notez in romana in agenda! Da, este o realizare, acum un an cand lucram cu Andrei, daca vorbeam cu el si cineva ma intreba ceva din clasa, dadeam sa raspund in romana :)))) Sau invers! :)))) Sa si scrii in acelasi timp in limba ta (ca nah, asa imi vine), este perfect! Am ajuns sa nu mai am emotii ca va trebui sa vorbesc cu cineva la telefon si ca nu voi intelege accentul minunat-portsmutean! M-am reglat. Dupa ce am facut si trainingul cu tanti de la Glasgow, nu mai am emotii de nici un fel, m-am lecuit! :)))) Asculta 7 ore in continuu o scotianca care iti explica despre primul ajutor pediatric si nu mai ai nici o dilema! :))

  A fost o zi minunata! Pana vineri sunt inca la scoala Marei, de martea viitoare merg la scoli impreuna cu alt BLA cu experienta, in fiecare zi cu altul pe alta limba, de la chineza la bengali, romana, franceza si araba. Mi se pare minunat ca o sa cunosc atatea natii de oameni, atatia imigranti ca si noi, atatia oameni care au ales altceva pentru ei si copiii lor si atatea culturi diferite. Suntem 35 de asistenti care acopera 24 de limbi! Sunt foarte emotionata si mi se pare fabulos! De pe 8 incep singura pe la scoli. Atunci sa vezi emotii! 

            Azi, la Primarie, cea veche, istorica, cea noua e langa ea :)