marți, 9 august 2016

Despre mancarea din Anglia (2)

  Acum aproape un an povesteam primele impresii despre mancarea de aici. Ajunsesem de doua luni si eram ok, gasisem tot ce-mi trebuie la casa omului. Adica ingredientele din care gatim zilnic. La un an si un pic dupa aterizare sunt, evident, si mai incantata. Pentru ca am descoperit multe chestii bune, sanatoase, unele chiar ieftine. 

  Nu zic ca e simplu sa te muti in alta tara cu bucataria ta cu tot. Nu e. Exista subltilitati de limba straina pe care le afli dupa multa vreme de stat aici. De exemplu, daca o sa cauti produse "fara gluten" o sa fii oarecum uimit sa afli ca le cheama simplu "free from", un free-from aruncat repede si printre dinti de nici nu pricepi ce zice omul ala, d-apoi sa pricepi ca e vorba de fara gluten. Asta e un exemplu care-mi vine acum in minte pentru ca am auzit-o pe o vanzatoare zilele trecute strigand ceva despre "free-from" catre un coleg... si-am zambit. Acum un an n-as fi stiut neam la ce se refera. 

  Am indraznit sa spun, acum un an, ca magazinele romanesti de aici (uneori si cele poloneze) contin alimente proaste. De proasta calitate si de multe ori stricate. Am fost temeinic injurata de romanii din preajma. Acum cateva zile era, din nou, o fotografie cu o carne plina de viermi de la magazinele cu pricina. Magazine care, de cele mai multe ori, isi platesc angajatii ilegal, fara contract, sub salariul minim pe economie. Multe fapte penale intr-un buchet viermanos. Nu, nu cumpar de la ei nimic. Nu i-am cautat, nu le-am dat buna ziua. Spre deosebire de altii eu stiu sa fac varza murata la mine acasa :))))

  Ce am gasit bun? Pai am gasit o ferma de unde cumparam lapte de vaca crud. Crud, neprocesat, iesit din vaca in ziua aia, ne-umblat la el. Este muls in mod steril, nu exista nici un pericol. Am cumparat zeci de litri de lapte, am facut branza, am baut un lapte cum n-am mai baut din copilarie. Marius (om cu probleme digestive de multi ani), care are o intoleranta la laptele dulce inca de cand era mic, nu mai bause lapte dulce de 30 de ani. In afara de cel muls proaspat de bunica lui la tara din copilarie, oricare ii facea rau instantaneu. Acum a baut lapte dulce cate un litru odata, s-a bucurat omul ca un copil. Nimic n-a avut! Pentru ca laptele crud are enzimele lui si chestiile lui bune in el, care te ajuta sa-l digeri. 

  Am incercat carnuri din animale crescute afara, am mancat porc, miel, ratza, bibilici, vita, pui, oua de tot felul. Foarte, foarte gustoase. Avem o alta ferma, pe Hyling Island, unde mergem si luam oua bio, faina integrala, sau de tot felul, legume de sezon, cartofi de 20 de soiuri. La preturi cat se poate de normale. Multe "mezeluri" sunt facute fara mari adaosuri chimicoase, daca esti atent la eticheta, exista si chestii care au doar sare. La fel, exista multe care au "de toate", adica o lista de muuuulte chestii pe langa carne, sare si condimente. Trebuie doar sa citesti. 

  Pentru ca in Anglia a tot fost scandalul cu UE si faptul ca ei le-au impus englezilor ca fructele sa fie "frumoase, egale si la fel", iar ei s-au rasculat, au aparut acum fructele si legumele "neregulate". Sunt mai ieftine si esti rugat sa le iubesti asa cum sunt. Pentru ca sunt la fel de bune. Si pentru ca e pacat sa aruncam mancare, Anglia are un record la risipa de alimente pe cap de locuitor. M-am bucurat sa vad ca oamenii astia chiar inteleg ce au de facut. Asa cum inteleg si sa reduca chiar si la sfert de pret legumele si fructele care expira. 

  Practic nu exista ceva ce sa nu poti gasi. Da, chiar si faimosul leustean dupa care alearga romanii tocmai pana la Bucuresti... chiar si ala se gaseste. Il gasesti online, gata pus in ghiveci, ti-l aduce curierul acasa. Cauti, ca mine, masline kalamata din Grecia, si nu au la Tesco decat prea scumpe? Nici o problema, exista magazine onnline de unde poti comanda, sunt mai ieftine. Si da, vin acasa. Vrei carne de vanat de tot felul? N-o gasesti la magazin? O gasesti online, ti-o aduce curierul! 

  Pentru ca traim la mare avem o pescarie in centru. Una adevarata, cu barci care vin direct cu marfa din apa, cu taliane intinse la uscat pe langa, cu miros puternic de peste de la o strada distanta. Prima data cand am fost era cam tristete acolo, era august, foarte cald, peste cam deloc, mirosul nu era imbietor. Am plecat. Ne-am intors in iarna si-am gasit cu totul alt peisaj. Pesti de toate felurile, fructe de mare de tot soiul, crabi vii in cosuri uriase, scoici care dau sa fuga din cochilii. Am cumparat de mai multe ori, am incercat niste crabi enormi, langustine, peste. Anumiti pesti sau fructe de mare sunt scumpe fata de celelalte soiuri de carne. Dar merita. 

  Cand ne-am mai facut curaj am mers si la restaurant. Si ne-a placut foarte mult. Mizeria de "fish and chips" de la milioanele de "chiparii" de aici nu e mancare. E ceva ce miroase asa de urat de nu-ti vine nici sa intri, d-apoi sa bagi in gura. Englezii doar asta par sa manance. Mi-e mila de ei. Maxima indragosteala o avem cu restaurantul chinezesc de langa noi. Le-am cercetat in prealabil pe toate si am aflat ca aici vin sa manance toti asiaticii din Portsmouth, desi sunt mai multe asiatice. Asta e semn bun. Si asa a fost. E un restaurant mic, de familie. Fac oamenii mancare cu mare pasiune. Bun, bun de tot. Mara ar manca dumplings de acolo zilnic daca s-ar putea :))) Dar nu se poate pentru ca eu sunt constienta ca oamenii pun glutamat in toate cele, ei asa gatesc de mai bine de 100 de ani si de aia mancarea lor e asaaaaa de buna :) 

  Am mai mers si la unul japonez, si la unul cu diverse, si la unul italienesc au fost cat se poate de ok. Indragosteala numarul doi a venit cu Bella Italia, un italienesc de la malul marii care ne-a dat pe spate si cu mancarea si cu serviciile. Foarte misto, oamenii aduc din Italia majoritatea ingredientelor si asta se simte. Sa mergi la restaurant aici e mult mai scump decat in Romania. Nu traducand lirele in lei ci traducand ce poti cumpara de banii aia. Dar si diferenta e una mare, oamenii au grija sa aibe ingrediente proaspete din surse bune.

  Mara e foarte incantata de mancarea de aici, imi arata ea diferente la ingrediente. Si nu, nu s-a apucat sa manance zahar asa cum imi spuneau niste inteligente ca se va intampla. In mod dubios copilul nu cere chestii, ba din contra, incearca sa-i invete si pe cei de la scoala ca se poate trai fara dulciurile infioratoare cu care ei cresc. Am fost foarte mandra de ea cand, atunci cand si-a intalnit profesoara cea noua si in clasa a aparut un tort, ea a refuzat. A fost intrebata ce mananca iar copiii au spus ca "Mara mananca doar mancare romaneasca" :)))) Mara s-a intors catre ei si-a zis "nu, eu mananc doar mancare sanatoasa!" Profesoara a umblat in geanta ei si i-a dat Marei capsunile pe care si le adusese pentru pranz :) 

  In ultimele zile la scoala au facut "biscuiti". Moment in care am constatat cat de lipsiti de orice idee despre bucatarie sunt chiar si profesorii din Anglia. Doua femei adulte, cu copii mari acasa, n-au fost capabile sa organizeze copiii si un bol cu faina, margarina (da, ei nu stiu diferenta dintre cele doua!) ou si zahar in asa fel incat sa iasa biscuiti din ele. Ce sa zic, m-am amuzat, am preluat situatia, le-am explicat cum se face iar copiii ma intrebau uluiti "de unde stiti sa FACETI biscuiti". Greu de explicat asta unor oameni mici care cred ca biscuitii cresc in cutii. 

  In ultima zi de scoala le-am dus briose cu cacao facute de mine. I-am dat pe spate, li s-a parut un miracol dumnezeiesc, am fost intrebata inclusiv daca eu am "facut hartiuta aia mica" in care era briosa. Asta ca o imagine a fenomenului alimentar din Anglia zilelor noastre. Vestea buna e ca autoritatile lupta intru educarea maselor, scolile lupta pentru alimentatie sanatoasa, cantina ofera mancare sanatoasa si dulciurile sunt interzise in scoala. Doar desertul gatit acolo e permis. Din pacate exista "sucurile" si "apa cu aroma de..." pe care copiii le beau in continuu. Groaznic, pur si simplu groaznic. Iar Mara a vazut toate astea si s-a ambitionat mai tare sa nu manance prostii. A vazut acum multi copii si adulti obezi, intelege perfect cum au ajuns asa si ii e mila de ei. Si mie. Si mereu ma intreaba de ce mama lor nu le-a dat sa manance sanatos. Si nu intelege cum de mama lor nu stie cum sa faca asta :)))))

 
miel cu dovleac

somon perfect

bibilici

o vizita la pescarie

  Asa ca da, suntem fericiti din punct de vedere culinar. Ceea ce va dorim si voua! 
  

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu