Miercuri am plecat sa vedem portul vechi al Marsiliei. Nu stiu de ce dar mi-am dorit toata viata mea sa vad Marsilia, am o vaga banuiala ca totul se trage de la "Toate panzele sus", si cartea si filmul, baietii aia se tot invarteau pe la Marsilia, consoanele din cuvant imi suna ca un cantecel vesel. Na, imagini din copilarie... daca mi-ar fi zis cineva ca chiar o sa ajung vreodata la Marsilia as fi zis ca-i nebun.
Chiar mi-au dat lacrimile cand am ajuns acolo dar nu de emotie ci de un soare care iti smulgea ochii din cap, dadea cu ei de pamant, ii calca in picioare si dup-aia scuipa pe ei. Deci ce calduraaaaaa si cata luminaaaaaaa... Iti venea sa sapi repede o groapa si sa te pitesti in ea. Cam asa e soarele asta din sudul Frantei, il simt coplesitor, nu stiu de ce, poate pentru ca multe strazi sunt pietruite cu alb si reflecta si mai rau nenorocirea :)))
Marsilia e un oras foarte vechi. Atat de vechi si cu o istorie atat de amestecata si trecuta prin sita incat asta se vede de la distanta. Melanj de istorie si mizerie. Mizerie multa. E drept, eu una sunt uimita ce diferenta e intre Sudul Angliei si Sudul Frantei, desi sunt amandoua coaste traditional turistice, aici e o mizerie de nedescris pe cand in Anglia e cea mai civilizata si curata zona a tarii. Aici e murdarie, jeg pe strada, mirosuri insuportabile. Iar la Marsilia si multi cetateni... sa fim politically correct... de etnie roma. Acea etnie care exista peste tot in lume. Si care cred ca si-a dat adunarea la Marsilia, pentru ca erau din toate neamurile si evident si "d-ai nostri" pe care ii vedeai de la o posta. Cerseau sau pur si simplu stateau pe jos si evident aratau ingrozitor, iti dadeau asa un sentiment de sfarsit. Pentru ca na, saracia extrema nu e un spectacol prea placut.
Cat ne-am plimbat pe acolo Marius, care a petrecut ceva timp cu camionul in zona Marsiliei cand lucra pentru elvetieni, si care a fost nevoit sa ajunga in ghetourile orasului, nu s-a gandit decat la portofele, rucsac si aparatul foto. Frate, il apucase o pasiune pentru ele de mai avea nitel sa si le bage in san si in nadragi de spaima ca trece vreunul mai vesel si ne lasa fara :))))) Portul este impresionant pentru ca se simte si se vede istoria... sutele de barci ancorate la mal arata ca o gradina plina de araci.
Am facut cateva poze si-am plecat inapoi spre Six Fours impresionata de amestecul de vechi, nou, galagie, murdarie si turisti parca toate aruncate cu furca unele peste altele. Mizerie e drept, e peste tot pe unde am trecut noi. Aici, intr-un orasel turistic care ar trebui sa fie asa ca o bijuterie...mirosul de haznale exista chiar si in marile centre comerciale. Intr-un Carrefour mirosea a hoit la rafturile de carne, la modul ca mirosea de la intrare si nu scapai de el pana la iesire, intr-un Auchan la fel doar ca era pe baza de peste. In molul de langa noi, unde e alt Carrefour, miroase a hazna de la intrare. A veceuri. Da, sunt toaletele la intrare si miroase din ele pana la standurile de bijuterii de lux si alte chestii extrem de costisitoare! A rahat, pur si simplu. Intri si te ucide! Pe strada sunt in multe locuri tomberoane din care atarna gunoiul fix ca in Romania... iar in caldura asta e simplu de imaginat cam ce duhori emana. Coasta de Azur, nene. Provence. Turism.
De un an nu mai simtisem miros de transpiratie umana... de cateva zile tot simt! Si sigur nu e de la mine :)))))) Iar aici e zona in care se face sapun cu multa lavanda in el!!! :))) Oamenii claxoneaza la stop mai ceva ca romanii. Nu se face verde si ei sunt cu mana pe claxon. Nu-s prea politicosi, poti petrece multa vreme pe trotuar asteptand sa traversezi ca pieton. Sa-ti dea vreunul prioritate sau "voie" in trafic? N-ai sa vezi! Se reped toti peste tot de zici ca se termina croissantele de la boulangerie si ei nu mai apuca, jur!
Am fost si intr-un satuc pescaresc in urmatoarea zi, acolo era senzatia aia de localitate de Mediterana unde la pranz lumea dispare de pe strazi iar barcutele din port se leagana in liniste pe apa turcoaz. Frumos tare, ne-am oprit la o clatitarie si am mancat cele mai bune clatite din viata mea, m-am holbat la apa aia frumoasa si m-am bucurat de liniste. Mai putin cand vorbeau muierile. Tare. Care au gura asa de mare si turuie intr-una de te intrebi de ce-o zice lumea de italieni ca trancane mult. Serios, una din vecinele de langa cazare a facut o criza de nervi acu' cateva seri de-am zis ca se lasa cu bataie, ca-l omoara pe inculpat. Scuipa cuvintele ca din mitraliera si nu pricepeai decat cate un "putain" pe ici pe colo, deci pot sa banuiesc despre ce era vorba :)))
Azi ne-am cocotat pe muntele din localitate, ca sa zic asa, ca aici muntii se cam pravalesc in mare. Sus de tot e un fort cu o bisericuta langa. Fortul e chiar unitate militara in activitate, erai anuntat politicos ca s-ar putea sa mori daca vrei sa sari acel gard. Privelistea de sus este absolut spectaculoasa. Din pacate era asa mult soare incat aparatul a vomitat si n-au iesit poze prea clare. Maine nu stim ce facem, vacantele noastre sunt fara planuri. Ne trezim om vedea cand, azi am dormit pana la 11... si ne-om duce om vedea unde, deschidem harta si punem dejtu'!
Sus pe munte azi
Marsilia, Vieux Port
Saint Mandrier Sur Mer, satuc pescaresc
Felicitari pentru vizita si sanatate familiei dvs. frumoase. Eu cred insa ca sigur exagerati un pic cu mizeria si mirosurile. Ar trebui sa dati o fuga prin Rahova ori Ferentari si prin alte locuri de prin tara, sa va treziti la realitate. Farmecul Marsiliei nu este acela de a fi cel mai curat oras al Frantei, iar asta se stie pe tot mapamondul. Insa peisajele si modul relaxant de viata sunt pe departe panacee pentru sufletul uman si pentru sanatate. Stau in Marsilia de 8 ani, sunt un IT-ist constantean si pot zice ca ma simt aici ca acasa. Evitand ghetourile (pe care le gasesti de altfel si in orase ca New York si chiar Tokyo), poti spune ca Marsilia le are pe toate: plaja, mare, vreme perfecta, sporturi nautice, peisaj montan, paduri, parcuri, istorie bogata, mancare DELICIOASA, oameni deschisi pentru prietenie, locuri mirifice pentru pescuit, vin bun, podgorii, campinguri super-amenajate, plaje, faleza, plaje, plaje.. si pot scrie in continuare inca 100 de pagini! In plus aici oamenii sunt descretiti la frunte, nu sunt frustrati si stresati precum germanii ori elvetienii, ale caror beneficii banesc nu le pot genera insa libertatea si modul relaxant al francezilor. Iar noi romanii ne-am cam invatat cu haosul de la noi, cu coruptia si mizeria de peste tot, cu cocalarii si mizerabilii ce ne umplu padurile, plajele si tot ce e natural de gunoaie si reziduuri, dupa care venim in tari straine si, cand gasim un chistoc aruncat pe strada, strambam din nas si facem MITURI cu EXACERARI. Asa traim noi romanii in stereotipuri si asa vom trai inca 1000 de ani, fara sa ne dam seama ca traim degeaba pe acest pamant. Nu fac referire la voi in tot ceea ce scriu, consider ca e normal sa spui si ce te deranjeaza. Insa sunt invatat cu armatele de "critici" care ies dintr-o tara bananiera ca a noastra, vin si vad frumuseti prin alte parti, dupa care se incuie in conserva si arunca cu rahat, intonand 'sfantul trio romanesc': "noi avem cea mai frumoasa tara, cea mai buna mancare, cele mai frumoase femei". Haideti sa acceptam faptul ca suntem un neam subdezvoltat si ca nici macar spitale nu putem sa construim intr-o tara in care ne declaram cei mai destepti si potenti din lumea aceasta. O tara din care ne-am gonit toate valorile, hulindu-le generatie dupa generatie, valori de care evident ne legam apoi ca niste milogi, declarandu-ne patrioti si solidari cu geniile romanesti ce au reusit nu in tara, ci afara.
RăspundețiȘtergere