Diverse amestecate

  Despre nimic. Eclipsa asta mi-a luat ultima farama de concentrare din creier. Sau poate nu eclipsa. Poate luna. Poate echinoctiul. Glumesc. Poate nimeni. Sunt obosita si amestecata. As dormi intr-o astenie totala. In continuu. 

  E drept ca nu mai beau cafea de ceva vreme. Am decis sa renunt. Motivele sunt multe dar incep cu "e inutila". Nici nu-mi place iar mirosul de cafea ma face sa vomit. Nu imi placea nici inainte insa dupa sarcina in care imi provoca o voma sinistra... cumva cred ca beau cafea fix degeaba. Ca nu-mi place. Am trecut pe ceai sau apa la prima ora. 

  Astenie de primavara am avut dintotdeauna. Desi suplimentez cu vitamine si minerale, sfarsitul iernii ma gaseste sfarsita. Iar acum iarna asta a fost cam lunga pana si pentru mine. Si am multe de gandit iar creierul e in vacanta. Ne mutam. Ce luam cu noi? Ce nu luam cu noi? Ne-am cumparat o masina, el o sa aiba nevoie acolo de o masina ca sa ajunga la job. Ma rog, e un frigider cu patru roti pe numele sau Tico. Ce sa bag eu in Tico? Noroc ca nu-s genul care sa iubeasca plapumile alea mari si vechi ca altfel trebuia sa tai plapuma si sa iau doar jumate! 

  In principiu nu trebuie sa iau nimic. Tot ce imi trebuie voi gasi acolo. In practica e foarte greu sa arunci o viata intreaga ca sa incepi alta viata. Sa o vinzi e si mai greu pentru ca nu cred ca vrea nimeni sa cumpere ce am eu. Nu vreau nici sa dispara tot de aici, eu vreau sa am doua case de acum incolo. Pentru ca suntem aproape si pentru ca mai avem treaba si pe aici. Stiu, e mult ce vreau eu, mai ales cand nu depinde doar de mine asta. 

  Imi fac liste in cap si visez noaptea cele mai ciudate chestii. Creierul incearca sa faca loc noii situatii. Se adapteaza. Azi dimineata am visat ca Marse fura o masina. Nu era o masina oarecare si nu era de la un strain, situatia in trecut fusese atat de complexa si de frustranta iar el e atat de pasionat de masini si de disperat sa-si aduca noul Tico la rang de "masina" incat creierul meu a pus toate astea-n blender si-a tras concluzia :)))))

  Dupa ultimele ture de lectii cu Mara nu imi mai e asa frica de emigrare. Ieri a inceput sa planga de oboseala si frustrare. Era ora 3 si ea era de la 8 pe scaun ba la scoala ba acasa. Scriind. A scris ieri un roman. Si a inceput sa planga. Si am inceput si eu sa plang. Pentru ca are 8 ani si se chinuie. Se chinuie ca un sclav in lanturi. Doar ca primeste de mancare in timp ce se chinuie. Plangea cu o jale care m-a facut sa pun semn de carte in cartea vietii. N-o sa uit ziua de ieri niciodata. 

  Multe si amestecate. In mare sunt foarte, foarte fericita. Simt ca avem o oportunitate fantastica si cumva simt ca o sa fie totul foarte bine. Ea tzopaie prin casa si repeta cuvinte aleatoare in engleza. Si-mi spune ca abia asteapta sa fie acolo. I-am aratat niste poze cu parcuri si s-a lamurit. 

  Data plecarii lui Marius s-a amanat pana dupa ziua ei de nastere asa ca am avut noroc mare cu treaba asta. Alte sarbatori nu prea conteaza pentru noi cum conteaza ziua ei. El a pierdut-o in 8 ani o singura data din cauza ca a plecat sa faca o favoare cuiva care nu merita asta. Si atunci ne-a fost cumplit. Asadar ne pregatim de ziua ei cu balamuc. Sper sa ne ajute si vremea. Precis o sa vina si primavara aia. Vine pentru Mara. Si in anul in care s-a nascut era frig si urat cand m-am dus sa nasc si primavara cu pomi infloriti cand am plecat cu ea in brate de acolo. 

  Hai cu primavara! Va fi primavara vietii noastre!