Il cheama Madalin si e agentul Fan Curier de pe zona in care traim noi. Prima data l-am retinut cand mi-a parcat la usa pe cand eram gravida cu Mara. Tin minte cum mi-a sunat in mod perfid la usa la ora 9 dimineata cand eu ma straduiam sa nu borasc. Cu capul adanc infundat in toaleta am auzit soneria si-am injurat.
Mi-am tras matzele inapoi pe nas si m-am dus la usa pregatita sa-l ucid pe ala care indrazneste. La usa, Madalin, un nene inalt, cu o sapca-n cap... ca e de la Fan si imi aduce nu stiu ce colet. Dracu' m-a pus sa comand de pe internet si-mi suna astia la usa in miez de noapte?! Deh, asa e cand esti gravida, neuronul nu mai doarme si e mereu noapte!
Am stat in casa asta pana cand Mara a facut 2 ani. Si primeam colete ca la balamuc. Magazinele online abia aparusera da' io eram calare pe ele toate! Madalinu' saracu' facea ture ca disperatul. Dupa 2 ani ne-am mutat cu chirie fix 7 blocuri mai incolo. Si ma pomenesc intr-o zi ca ma suna "Medelinu" (evident ca Marius i-a zis asa si ca pana in sfanta zi de azi la noi in casa Fan Curier se cheama "Medelinu") si imi zice "auziti, nu va suparati, io am un colet care cre' ca e pentru dumneavoastra da' e pe o adresa gresita!" Nu era, era adresa noua si cum el e om cu pasiune catre ceea ce face, imi stia si numele si adresa si numarul de telefon.
Asa ca s-a mutat dupa noi pe Zimbrului pentru alti doi ani. Cand am terminat chiria acolo si statul roman ne-a bagat in falimentul vietii, am revenit la mama. L-am sunat pe Madalin si i-am zis "frate, vezi ca io iar ma mut dincolo, sa nu te mai crucesti la colete". A ras omu' sa lesine.
Au trecut vreo 9 ani de cand Madalin imi aduce si imi ia colete. Nu stiu cum il cheama de familie, stiu doar ca are un baietel un pic mai mare ca Mara. Si ii stiu numarul de la masina Fan. A ajuns intre timp "sef de zona" sau ceva. E la fel de alergat, de ocupat si de vitezoman ca intotdeauna. Nu asteapta bacsis niciodata, nu e nepoliticos niciodata si de ceva ani ne spunem pe nume. Si ieri ma gandeam ca Medelinu' m-a vazut si verde la fata de voma, si gravida pana-n pod, si cu copil mic atarnat de mine, si in camasa de noapte, si ciufulita si suparata si vesela. Si cand copilul meu mic dormea aveam intelegere cu el sa imi dea bip ca cobor eu dupa colete, ca sa nu sune sa trezeasca bebelusa. Si el zambea.
E asa ca o parte din familie. E "postasul" din vremuri de mult apuse. E ideea de comunitate care in Romania nu prea mai exista. E Medelinu' nostru. Tocmai ce a plecat de la mine cu un colet. Si iar am uitat sa-l intreb cum il cheama de familie. Ca nu cred ca-l cheama Fancurier!
Mah, mi-ai adus aminte de un om tare drag, Marcel, postasul bunica-mii. Exact ca Medelinu' vostru, un om extraordinar. Cald si apropiat de fiecare babuta si mos din cartierul pensionaresc unde locuia bunica-mea, stia cerintele si bolile individuale ale fiecaruia si chiar ii pasa. Stia ca bunica-mea nu aude bine si avea permisiunea ei expresa sa sara gardul sa-i depoziteze posta in curte, asa cum avea permisiunea expresa a 95% din cartier saracul, motiv pentru care castiga in fiecare an concursurile regionale de postasi, avea o forma fizica de invidiat de la atatea parleazuri sarite zilnic... Dar stia cand ii vine fiecaruia pensia, se purta individualizat cu fiecare batranel si avea rabdare sa-i asculte pe toti, mai ales pe cei singuri si vai de mama lor... Nici eu nu-i stiu numele de familie, dar mai stiu ca la un moment dat a avut un accident si s-au organizat toti mosii si babele din cartier si s-au dus la el la spital care cum a putut sa aiba grija de el (desi omul avea familia lui, asta era cum ar veni a doua familie, extinsa). Mai sunt si oameni din astia, doar pentru asta cred ca nu moare speranta acolo... Mersi ca mi-ai adus aminte de el :-) Cred ca Medelinului o sa-i fie tare dor de voi :-)
RăspundețiȘtergere:) Ah si ar mai fi si Daniela, postarita de la Nora care 2 ani de zile se intalnea cu mine ca sa-mi dea pensia ei "pe sub mana". Madalin e un om simpatic de care mi-e drag si doar daca ma gandesc de cate ori m-a vazut in chilotzi si ciufulita ma ia cu racori. Si el mereu a fost un domn impecabil! :) Mi-e drag de el si vreau sa ii fac un cadou inainte sa plecam...
ȘtergereSi noi avem aceeasi postarita dintotdeauna, dar spre rusinea mea nu ii stiu nici macar numele mic. Lucreaza pe aceeasi zona de cel putin 25 de ani si ma intreb oare pt ea cum e cand de la an la an aduce din ce in ce mai putine pensii pe scara noastra :(
RăspundețiȘtergere:) Cam asa...
ȘtergereNici nu-l stiu pe Medelinu de la noi de-acasa. Il stie fi-mea. Cica-i nasparliu.
RăspundețiȘtergerePai la Bucuresti cum vroiai sa fie? :P
ȘtergereSa vad eu cum te gaseste Medelinu' tau dincolo de Canalul Manecii! Da' poti sa stii? Ce nu face un curier si fan si devotat pe deasupra! :)
RăspundețiȘtergereSa vedem acolo ce noroc oi avea!
Ștergerepe "Medelinul" meu am fost convinsa ca il cheama nea' Fane 2 ani la rand. Cand a iesit la pensie si la usa mea a batut altul, l-am intrebat ce s-a intamplat cu nea Fane (desi spusese saracul ca ramane sa aiba grija de nepoti ca fi-sa nascuse gemeni), ala s-a uitat crucis si mi-a spus cu un zambet tamp: Domnu Radu a iesit la pensie!
RăspundețiȘtergere:))))))))))))))))))) Exceleeeent!
ȘtergereAm si eu un Nicusor tot de la Fan. Ne stim de vreo 7-8 ani si la fel cred ca si el e sef de zona. Or fi neamuri? :)
RăspundețiȘtergereMihu
:)))))))))))))))))))
Ștergere