Malta la aterizare

  Lunga saptamana am avut si foarte frumos se incheie ea, desi am stat sa asteptam avion intarziat care sa ne duca in Malta. Raul de altitudine si-a spus cuvantul inca odata, m-am dat jos din avion practic decapitata. Senzatia e ca cineva te strange intr-o menghina si nu-ti mai da drumul pana nu ajungi inapoi pe pamant. 

  Cand am aterizat erau nori deasupra Maltei si soare dedesubt. Da, ciudat, dar patura de nori care parea groasa de sus, jos nu mai era. Dar erau palmieri. Emotiile privind masina inchiriata m-au terorizat de cand am inchiriat-o. Evident domnul de la ghiseu nu stia ca acel card emboasat nu e de credit ci de debit. Sistemul e simplu, in loc sa aiba POS prin care sa treaca cardul au un aparat din acela mai vechi pe care pun cardul si o hartie si ii copiaza practic fata prin apasarea lui pe o hartie copianta. Daca nu e emboasat nu ies cifrele si aparatul nu-l citeste. Dar presupun ca nu trebuie sa le zici ca acel card nu e de credit :) Daca ii ies cifrele, imediat banca te anunta ca intr-adevar, ti-au blocat 1500 de euro din cont. Pe care o sa ti-i dea ei inapoi cand le dai masina. Sau la 2 luni mai tarziu, dupa caz :)

  Dupa ce iei masina, te duci intr-o parcare maaaare si-l cauti pe unu' Mario. Care e un mos tzafnos teribil de ofensat sa te vada si a DOUA oara langa el doar din cauza ca ai vazut ulterior ca masina e lovita in spate. Il injuri cu spor si pleci mai departe. Incerci sa pui in GPS adresa hotelului. Dar cum am lasat acasa codul postal...ia sa vezi maica aventura sa gasesti locatia pentru ca nu stii care e orasul, care e regiunea si care e strada din incalceala de litere scrisa pe rezervarea pe care o ai. Malta e o amestecatura de culturi si de sisteme. Nu am idee in ce oras ma aflu...sau pe ce strada...Iar gps-ul nu primeste descrieri in engleza pentru ca el le stie pe alea in malteza. Iar malteza e un soi de...ceva cu araba si italiana corcit cu engleza pe alocuri :))))

  Pe drum catre hotel am vazut cactusi cat casa. Am vazut cladiri in stilul ala maur...multe, multe, multe si atat de frumoase in soarele de apus de-ti statea creierul in loc. Am ajuns cu bine si la hotel unde doamna Doris ne-a intampinat cu o caldura deosebita. Camera, ca sa nu ii zic stadionul, e mareeee, uriaaaasa, avem un sifonier in care Mara se baga si se ascunde si se joaca, avem bucatarie si masa cu scaune, frigider, cuptor electric, plita, de toate...

  Ne-am dus repede la magazinele de langa si am luat de mancare, am venit si-am facut o cina extraordinar de buna. O carne de vaca din aia care ti se topeste in gura...pana am mai trancanit un pic si un piure si-o salata de rosii din alea care miros a gradina. S-a dus ziua de azi. O zi lunga, n-am facut nici macar o poza...maine poate recuperez. Ceea ce va doresc si voua!