Gozo, sora mai mica a Maltei

  Aia mai mica, timida, urata si cu ochelari :)))))). Malta are 3 insule cu totul. Malta-Malta unde se intampla lucruri, Gozo asta de o vazuram noi azi si Comino care poseda oficial 4 locuitori: doi soti hotelieri care poseda un stabiliment acolo si inca doi. Un popa si un politist care fac naveta de pe Gozo probabil ca sa verifice daca aia doi mai sunt in viata sau ceva...

  Azi am mers pe Gozo. Care e extrem de misto vazuta de pe ferry, in rest nu pot sa zic ca m-a lesinat. E mica si mult mai inghesuita decat Malta, evident. Si se faceau si lucrari la stradutele care-s fix cat o batista de unica folosinta. E normal, noi suntem aici in fix unicul moment din an in care nu se intampla absolut nimic deosebit, drept pentru care fac si baietii astia ceva lucrari de restaurare si intretinere. Ca deh, asa e cand locuiesti intr-un muzeu. 

  Stiu, in Romania e Craciunul. Aici pare ca nu e. Am vazut fix 5 beculete pe strazi si vreo 2 mosi rataciti, din aceia atarnati pe langa ferestre. E soare, sunt aproape 20 de grade si pe ici pe colo mai vezi cate o coronita de Craciun atarnata pe cate o usa de intrare. Si cand o vezi ai senzatia ca pe acolo sunt niste nebuni care au uitat sa dea jos decoratiile de la Craciunul trecut :))) Nu canta nimeni colinde, nu zboara liber nici un ler iar la televizor n-am auzit nici macar una bucata colind-prohod in care ni se explica tanguit de ce trebuie sa ne "bucuram". 

  Pe 20 decembrie mosul ne-a vizitat casa si Mara si-a desfacut sub brad si ger cadourile. Apoi am plecat pe planeta in care e liniste. E atat de liniste, oamenii isi vad de ale lor destul de calm si de "normal", asa... Cred ca asta e primul Craciun din viata mea pe care o sa il trec linistita in cap si in suflet. Fara isterii, sarmale, reni impaiati si alte asemenea chestii care au ajuns sa copleseasca momentul frumos. Avem un bradut mic in camera, fix cat trebuie sa ne reaminteasca in ce perioada a anului ne aflam. 

  Un secret: carnatii maltezi, specialitatea locului, sunt mult, mult mai buni decat cei romanesti :) Serios! Contin carne in proportii uluitoare, cam 90 la suta, ii iei proaspeti de la magazin si ii faci imediat. Gustosi teribil alaturi de o salata de rosii din acelea crete, din alea infoiate si mari cu gust fix ca cel pe care obisnuiau rosiile sa le aiba in copilaria noastra. Am mancat foarte bine in Malta. Nici ca imi doresc vreo sarma. Stiu, sunt o dubioasa...

  Azi pe Gozo dupa ce ne-am invartit prin si in jurul micii cetatui din Victoria, am pornit spre un satuc turistico-pescaresc, Marsalforn (criminale denumiri, jur ca in viata mea n-am fost pusa mai in piua de niste litere ca in aceasta tara!!!) care are o faleza foarte frumoasa care vara cred ca e pliiiina de restaurante deschise si de turisti asemenea. Acum eram noi, mai erau si altii la ora pranzului acolo prin diferite stabilimente insa mie cand imi arata a cafenea bucuresteana o chestie....fug mancand pamantul. 

  Pe faleza, cum ne indreptam noi asa catre un stabiliment care parea mai populat si avea si norocul sa fie in plin soare...am dat de un baiat la umbra. Care statea in picioare langa mesele de pe trotuar, cu gluga in cap din cauza brizei voioase care-l cuprinsese pan' la os si cu un meniu in mana. Mesele si scaunele nu aratau a cafenea de fitze, aratau asa mai vechiutze si mai folosite. Semn bun, mi-am zis. Ca si faptul ca cineva se ostenea sa incerce sa te convinga sa ii calci pragul. Un tip tanar ne-a intrebat daca vrem sa vedem meniul. Ne-a aratat prima pagina si-am vazut preturi mai mult decat decente (cand suntem in alte tari avem mare grija la tzepuitorii de turisti care-s peste tot in lumea asta mare), a continuat cu "bruschete, apa si vin din partea casei".

  Pai sa mai zici nu? L-am intrebat daca are creveti, avea. Daca are si interior, avea! Si prin peretele din plastic se vedea si toata marea. Dupa ce ne-am asezat, a venit cineva pe care-l banuiesc a fi patronul, care i-a recomandat lui Marius niste peste bun. S-a dovedit a fi o dorada foarte buna. Si restul mancarii a fost de nota zece. O masa buna se poate numi de exceptie daca eu n-apuc sa fac nici o poza. Si n-am apucat. Iar pastele pe care i le-am luat Marei o sa ma urmareasca probabil toata viata. Paste cu somon. Dar in plus un sos din creveti si icre negre si roz. Si ceva legume taiate mici. Fantastic! 

  Alaltaieri am mancat aici unde stam pe faleza si ne-a speriat un nene cu niste portii uriase de mancare pe care am apucat sa le si pozez. Au fost bune, dar turistice. Diferenta intre mancarea turistica si cea mancata azi e una foarte mare. Si aia a fost buna pentru ca deh, cand ti se da un morman de creveti mari cat capatana ta...nu prea mai ai ce comenta. In cazul meu, dedesubt a fost un pat de orez care era facut cu masline si cu supa de creveti, a fost si acela o chestie foarte, foarte gustoasa. Iaca poza:

farfuria era un platou iar crevetii lungi cat palma

  Nebunia zilei de azi a fost calatoria cu feribotul, Mediterana de iarna cu niste culori albastre, stancile lui Gozo vazute de sus de pe mare cam asa:

Mami, as rade da' mi-e fricaaaa de inaltime! Tine-ma de manaaa!

Comino vazuta de pe mare

aici Mara dadea sa sara in apa pe motiv ca "eu vreau sa inoooot!"

da, mama, si eu vreau da' ie receeee!

insa teribil de frumoasa!

Gozo, portul

iete niste Craciun!

Pun si ei globurile pe unde pot :)

  Cam asta a fost azi, maine o ardem mai lejer ca deja nu ne mai simtim picioarele si mijlocurile de atata mers. Iar in masina in spate e teroare, drumurile sunt proaste ca in Romania, masina e mica si ma da cu capul de toti peretii, practic stau incordata de cand ma sui pana ma dau jos si mai tin si de copil pe care-l basculeaza ca pe seminte, curbele sunt multe, vaile si dealurile idem. Maine o sa ne invartim pe aici prin jur, cautam golfuri si plaje si mergem la un Acvariu. Vedem, pozam si va povestim!