Venetia sau ce faci cand Wizz anuleaza zborul

   Eh, dragii babei, asta urma sa fie zeee excursia mult asteptata si planificata si dorita si aoleu, noi nu am mai iesit din tara din 2019, deoarece in pandemie am stat dracului cuminti acasa la noi. V-am zis, fuse ziua copilei, asta era cadoul ei, astepta ca pe sfintele moaste mai ales ca acum este anul 11 si e cotropita grav de examene.

  Trebuia sa zburam pe 2 aprilie la ora 12.35. Pe 1 aprilie, ca o gluma proasta, la ora 7 dimineata am primit mail de la Wizz cum ca in Italia s-a anuntat o greva spontana a celor care controleaza traficul aerian. Adica nu aia cu gentile, nu aia cu pasapoartele, aia care tin orice trafic pe loc la o adica, ca daca Gigi nu e in turn sa ii zica soferului pe unde sa o ia, iese cu diverse. Deci ora 7. Ne zice ca nu stim ce o sa facem, va mai dam noi mail. N-am mai dormit, am inlemnit sufleteste, sincera sa fiu, mi-a cazut cerul in cap cand am cautat informatii si am aflat ca numita greva era intre ora 13 si ora 17 ora Italiei, noi aterizand acolo la ora 16 teoretic. Zic da, nu o sa mai zboare dar totusi sa fim optimisti. 

 Pe la 10 alt email, va rugam sa veniti din timp la aeroport, vom inchide portile mai devreme, bla bla, ai fi jurat ca ceva se va intampla a doua zi. Perversi. La ora 16 mi-au dat cu caramida in cap. Zborul este anulat, puteti sa 1. ree-book, 2. full refund sau 3. 120% credit Wizz. Incep sa tremur si sa caut rebookingu. Nici un loc la nici un zbor pana pe data de 6 cand noi pe 7 ne intorceam. Caut la alte companii aeriene, evident, nimic, cine dracu are loc in avion de azi de la 4 pentru a doua zi. Nimeni. 

  Ala a fost momentul in care am inceput sa plang isteric. N-am mai plans asa de foarte multi ani. Cazarea fusese cat se poate de flexibila, dar nu pana sub 24 de ore inainte, ca cine ar putea sa iti dea asa ceva? Parcarea la aeroport platita. Norocul vietii afost ca nu tocmisem si masina de inchiriat, bilete de diverse pe acolo ca in capul meu acum de cand cu pandemie si razboi e asa un fel de "ia sa ma vad eu acolo si mai vedem". 

  Marius, care in ziua aia se sculase la 5 sau ceva, facuse de doua ori cursa de Portsmouth - Aeroport Londra, tocmai venise acasa cand ne-a picat piatra in cap. Mara era foarte stoica si eu stiu ce inseamna cand ea zice "aia e, nu mai mergem" aia inseamna ca i s-a prabusit cerul in cap. Cine o vede ar zice ca e foarte relaxata, dar asta e departe de tot de ce simte ea in secunda aia. Asa face ea, ca sa se protejeze de cacaturi din astea, initial zice asa. Apoi evident ii venea sa planga rau si ei. Marse baga d-alea filozofice cu "asta e viata" pana am urlat odata la el de s-a facut liniste. De tot. Urmatoarele cuvinte din el au fost timide si speriate... "Facem 16 ore cu masina pana la Venetia".

  Fuck me! Masina? 16 ore? Mi-am facut repede inventarul in minte la toate bubele de psoriazis, tensiunea arteriala si mai nou, glicemia. Pot sa merg cu masina pana la Venetia? Care e alternativa? Sa pierd 550 de lire si sa pierd si toata ideea de vacanta si de Venetia pe care ne-o doream de atata timp. Mai precis de 14 ani de cand am fost acolo ultima data. Nu stiu cat curaj am avut in mine dar am zis da, gata, hai! Aia e, mergem cu masina, Wizz ne da banii inapoi (greseam amarnic dar stati sa vedeti). Zis si facut, o ora mai tarziu aveam bilete la Eurotunel luate, caci stam pe insula, trebuie sa trecem oceanul. Bilete luate pe bani evident prea multi deoarece erau ad-hoc. Am verificat asigurarea masinii ca iar, alta buba, trebuie ca asigurarea ta sa te acopere si prin alte tari. 

  Cazarea incepea a doua zi de la ora 16 pana la ora 20, asa zicea nenea ala pe Booking. Zic nene, ca sa ajungem maine la maxim 8 seara trebuie sa plecam...ummm acum! La 5 aveam bilet la Eurotunel pentru ora 3 noaptea, sau ii zice dimineata? :))) Deci trebuia sa plecam de acasa la 12 noaptea. Zis si facut. Cica hai sa atipim nitel. Cine a mai putut? Am terminat bagaje, senvisuri, nu aveam destula mancare de luat cu noi ca cine si-a imaginat, frigiderul era gol, n-am avut nici ce manca de seara, am comandat ceva mizerii prin Justeat si aia a fost. Pe la 11 jumate alergam decapitati prin casa iar pisica ne privea ca pe caini turbati. Mi-am dat seama ca daca o sa putem duce cele multe ore dintr-un foc la dus, la intors trebuie sa prelungim asa ca am luat Eurotunel cu doua zile mai tarziu decat urma sa venim inapoi sperand ca voi gasi ceva cazare pentru intoarcere pe drum. 

  La 12 fara 10 ieseam pe usa si incarcam masina. Pisica era ingrijorata. Noi trei eram absolut trepanati. Ok, o sa facem asta si o sa fie bine. De obicei suntem foarte vocali, acum era foarte liniste. Ne-am urcat in masina si a inceput o calatorie aventura care urma sa se incheie cu o saptamana mai tarziu si circa 2000 de mile sau 3200 de kilometri facuti prin toata Europa. Nu as fi ales niciodata sa fac asa ceva daca nu era Marius care a mers cu camionul 2 ani de zile pe toate drumurile pe care urma sa mergem noi acum. Stia autostrazile dupa nume, stia orasele, stia tunelurile, stia unde se dau taxe de autostrada, unde nu a stiut a intrebat fostii colegi camionagii, pana a doua zi se activase reteaua de fost colegi, care ne ziceau inclusiv unde e benzina mai ieftina (multumim Victor!).

  Nu, nu a durat doar 16 ore, evident :)))) Trenul Eurotunel a avut o intarziere de circa 2 ore, plus opriri de pipi pe parcurs... long story short, fix 20 de ore mai tarziu, la ora 21 pe data de 2 aprilie, eram la Mestre la cazare. Domnul Denis ne-a asteptat cuminte cand a auzit ca venim cu masina, ba chiar si-a pus masina lui pe un loc de parcare gratis de pe straduta cu pricina. Norocul a fost ca eu cand caut cazare caut cu parcare pentru ca mereu zic ca o sa iau si masina de inchiriat. E, acu am luat taxiul pana la Venetia, Uberul lu' Marse :))) 

  Am fost uimita sa constat cum, pe baza de pericol, nu ne-am certat, contrazis sau oracait pret de 20 de ore, noi trei. Sa faci asa cu un adolescent de 16 ani necesita curaj mare! Glumesc, Mara este acum cel mai misto adult posibil care si-a gasit in ea toata rezilienta posibila si a dus toata calatoria impecabil. A reusit sa doarma nitel pe drum, Marius a dormit la eurotunel cand asteptam. Eu? Pula! Eu sunt d-aia care n-a dormit in viata ei in nici un mijloc de transport sau in nici un alt obiect care nu e pat, in liniste, in alea... cu dopuri in urechi. Am tot infipt dopuri degeaba, eram treaza de la 7 de pe 1 aprilie, n-am mai adormit pana la ora 23 juma pe 2 aprilie pentru ca, evident, cand m-am pus in pat sa adorm, n-am mai putut.

  Intai ca se misca patul cu mine. Asta a zis si Mara a doua zi, ca a simtit ca se misca patul cu ea. Eu stiam senzatia de pe cand petreceam multe ore in leagan la 2 Mai vara. Cand ma asezam in pat, se misca patul cu mine :)))) Apoi ca adrenalina aia care a intrat sa ma protejeze de pericol, inca era acolo. A doua zi la 6 eram treaza. Acum punem si faptul ca din UK ni se schimbase ora odata cu o saptamana inainte si acum o schimbasem iar. Nu ma intrebati in ce directie ca apoi ne-am intors acasa si e o saptamana de atunci iar eu inca nu stiu cat e ceasul la mine in cap de nici o culoare :)

  A doua zi, m-am trezit inca cu adrenalina si am iesit intai pe balconul apartamentului unde era soare si erau flori si era primavara pe cand noi lasasem inca iarna acasa. M-am umplut de energie si am plecat sa iau mancare pentru micul dejun. Atunci am constatat ce bine alesesem cazarea, imi spusese fostul coleg de la Emas care e venetian ca zona aia din Mestre e foarte buna. Era asa de frumos si soare si colorat incat am uitat cele 20 de ore de drum. Iar cand am dat de mortadella si de toate branzele si rosii si aaahhhh, am venit inapoi cu doua sacose pline de haleala! 

   Ne-am plimbat prin Venetia, Mara a luat si un virus de stomac, a vomitat pe niste cetateni intr-o barca de la Murano, ce sa zic, ne-am distraaaat :)))). Acum serios, chiar a fost frumos si ne-am distrat, ne-am simtit bine, ne-am vazut cu prietenul venetian si prietena lui intr-o seara, apoi cu Merinoasa noastra in alta seara, a fost foarte, foarte frumos. Sa treci Alpii Elvetieni la dus si Alpii Frantei la intors a fost ceva absolut spectaculos. Absolut uluitor de frumos! Franta o mai facusem dar cand o iei prin satele alea, este absolut minunata iar nordul ei mie imi place teribil. Una peste alta, la dus am mers prin Anglia, Franta, Elvetia, Germania, Italia. La intors doar Italia, Franta si Anglia, drumurile din Elvetia aveau niste restrictii tampite si oamenii se tot opreau printre muntii aia din cauza asta. Traficul era infernal, acolo am mai pierdut vreo ora la dus asa ca am sarit-o la intors. 

  Am mancat bunatati, am adus acasa jumate de portbagaj cu mancare din Italia si Franta, ma cunoasteti, doar! Am mancat la restaurant o singura data intr-o saptamana, cand ne-am vazut cu prietenul Leonardo, am mers la Mestre la o Osteria din aia autentica, nu capcana de turisti, nu mizerie, ne-au dat acele chicchetti (ca tapasul) din nordul Italiei, absolut excelente. Inclusiv burta in sos de rosii, ca tot se cred romanii cei care au inventat mancatul de burta :) Foarte bun! Iar atmosfera aia italieneasca unde nimeni nu avea nici un telefon sub moaca, m-a incantat teribil. Fara nici o muzica, deloc. Oamenii vorbeau si radeau si era ca un soi de muzica asta, oamenii la un loc. Nu imi trebuie muzica la restaurant. Si nici acasa daca am prieteni veniti la masa si la rasete. Facem noi muzica vietii, aia a oamenilor care se bucura unii de altii. Mi-a placut enorm, sper din suflet sa mai merg in Italia curand. 

  Undeva va trebui sa mai mergem deoarece Wizz ne-a dat o pula prin nas de nu ne-am vazut. E lunga postarea asta dar mai tineti minte cele trei optiuni pe care mi le-au expus initial? E, si eu le-am tinut minte. Loc in alt avion nu am gasit. Si am zis ca ramane sa aleg daca vreau banii inapoi sau creditul lor care e cu 120 la suta. Asta era la ora 4 cand m-au anuntat. Zic na, stai sa vad daca mai respir si vad eu ce fac. A doua zi, pe drum catre locatie, inca eram in masina, pe dupa amiaza, primesc mail ca gata, ti-am dat credit! Pentru ca nu ne-ai spus ce vrei sa faci INAINTE de ORA ZBORULUI! Adica tu imi zici azi la 4 ca eu maine la 12 nu zbor iar eu trebuie sa decid ACUM ce am de facut. Dap. Wait for it, cea mai amuzanta parte de abea acum vine, mi-au dat credit doar pe zborul DE DUS. Pam pam. Se presupunea ca daca nu m-am dus, ma voi intoarce! Eram pe drum spre Franta cand am aflat asta, in ultima zi a calatoriei noastre oficiale, am intrat pe aplicatie si Wizz mi-a zis ca eu sunt Onboard.

  Ma mir ca nu mi-a urat si un zbor placut. M-am socat total si mi-am cautat asigurarea de calatorie, care expira in ziua aia, am facut repede claim pe ea si om vedea daca pot sa imi recuperez pretul biletelor de intors. Ca noi am platit dus-intors cu masina, Eurotunel, plus 2 nopti cazare prin Franta la intoarcere ca doar nu era sa o mai fac dintr-o bucata. Well, happy days, care oti mai pati, sa stiti, sau poate sunt eu ultima proasta din Univers care afla asemenea chestii. Deci una peste alta am un credit la Wizzu vietii, sa vedem cand om mai avea curaj, dar si ala expiraaaa, sa nu credeti ca e asa, pe viata! Nooooo, expira peste un an, pe 1 aprilie ca asa e viata mea plina de pacaleli, ce sa fac :))) 

  Va las cu o re-editare. Acum 14 ani si acum o saptamana :) 

 Ianuarie 2009

Aprilie 2023