Aproape 8 ani de cand...

    Heiii, hai ca am invins anemia vietii si, doar trei luni mai tarziu, iata, reusesc si am chef sa scriu. Pentru ca se apropie 8 ani de cand Marius s-a suit in Tico si a condus pana in sudul Angliei. Pe 4 aprilie 2015 se intampla aceasta intamplare, scriu nitel mai devreme deoarece atunci vom fi la Venetia. Acolo va implini Mara 16 ani :) Pentru a treia oara, vom fi la Venetia toti trei, singura diferenta este ca de data asta Mara va avea si amintiri despre asta :). Avea nici 2 si respectiv nici 3 ani cand am dus-o la Venetia, orasul pe care mi-l doream sa il vad de cand ma stiam. Am avut eu o carte, cand eram mica... o carte care iti explica despre natura, mare, chestii. M-a fascinat povestea despre cum este Venetia construita si cat de fragila dar si puternica este de fapt. 

  Sunt aproape 8 ani de cand m-a lasat in fata scolii Marei, cea privata la care a trebuit sa o duc din cauza de Romania. M-a lasat acolo la pranz, la ora la care o luam. Ne-am inghitit lacrimile amandoi, ne-am pupat si m-am dat jos din masina. M-am uitat in urma acelui Tico cu sicriul plin de tzoale de pe acoperis, si m-am gandit ca, in secunda aia, viata o va lua pe alta poteca. Una pe care nu o cunosc. Despre care nu stiu nimic. Despre care nu stiu daca o sa o pot duce, suporta sau iubi. 

  Norocul a fost ca noi chiar ne doream asta. Asa ca am dus, am suportat si am iubit un loc mai mult decat facusem asta in primii nostri 36 de ani de viata. Este absolut coplesitor sa emigrezi. Dar, daca o faci din motive corecte, este o incantare totala. E greu? Da. E greu sa iti scoti capul din cur si sa vezi cum traiesc oamenii civilizati non-daci-verzi de secole. E intr-un mare fel sa afli ce e aia civilizatia. Este o bucurie. Este totul perfect? Nu. Nicaieri nu este perfect. Nirvana nu s-a inventat inca. Fiecare stat, oricat de civilizat ar fi, are cacaturile lui. Chestii de birocratie, chestii de mentalitate, tot felul de lucruri pe care nu le intelegi si nu iti plac prea tare. Te chinuie zilnic? Nu! 

  Asta e diferenta. Traiesti intr-un loc care nu te chinuie, nu te stoarce, nu te usuca psihic de cate ori iesi din casa ta pe care ti-ai facut-o frumoasa. Pentru care ai muncit mult si pentru care vei mai plati inca niste zeci de ani de acum incolo. E, aici simti ca merita acest efort. Copilul tau, si chiar si tu, asa cum vorbeam in seara asta cu Prietena, mutata de curand in Olanda...chiar si tu meriti asta. Meriti sa nu mai fi stresat de statul roman. Te mai streseaza statul roman? Oh, daaaaaa! Pentru ca stiti, sau poate nu, ce inseamna sa ai de-a face cu Sectia Consulara romaneasca din diverse tari. Ca na, mai ai nevoie, de una, de alta. Apropo, pe 30 ianuarie anul trecut, am cerut buletin pentru copil, cu toate actele corecte. Ni s-a spus ca dureaza intre 3 si 6 LUNI. Ma, luni! Suntem spre final de martie si nu avem nici un semn cum ca acea calatorie la Londra cu multe acte, pe multi bani, ar fi fost eficienta :)))))

  Eh, ce sa zic, suntem bine. Mara studiaza intens pentru GCSE, se descurca foarte bine la toate cele si asteapta cu mare nerabdare excursia de la Venetia. Ii spun in fiecare zi ca e ok, ca face bine, ca o sa fie ok, si ea tot se streseaza pentru examenele vietii :) 

  As scrie in fiecare zi, acum de cand  mi-am revenit din diverse. Pe de alta parte, nu stiu ce sa mai scriu, sau despre ce. De cate ori scriu, am tendinta sa zic ca suntem bine si aici e frumos, si imediat se activeaza unii care imi trimit niste comentarii pe care n-o sa le public vreodata. Dar care ma intristeaza. Dacii verzi. Trebuie sa incep sa scriu si despre cat de nasol ne este, ca sa se simta si ei, saracutii, multumiti. :) 

  Eh, ce sa fac, de leustean tot nu mi-e dor! Cu toate astea le fac astora doi ciorba de perisoare cu leustean tot timpul. Deoarece ei este fani :) 

  Cam atat. Voi reveni de la Venetia cu pozele de rigoare :)