41 pandemic

  S-a dus dracu' viata. 41. Deci aproape 50 :))) Ma simt gata de externare, sincera sa fiu. Stiu, stiu "vai draga dar esti tanara"... nu mai sunt tanara de mult iar cei zece ani de psoriazis au contat cat 50. Aia cu daca ai 40 si nu te doare nimic inseamna ca esti mort se aplica in asa hal incat cred ca eu sunt extrem de vie, mai ales de cand iau pastilele astea pentru psoriazis. D-ala nu mai am dar niste dureri si efecte adverse de imi vine sa zac intr-un colt pana mor... cateodata mi-e dor de psoriazis :))))

  El oricum e acolo. E la interior. Medicamentul nu face decat sa nu se mai arate pe piele, sa nu mai existe vizibil. Dar exista invizibil si urmele inca se vad. Dar da, acum arat aproape ca un om iar faptul ca nu mai curge carnea de pe mine este fantastic. Cateodata ma scarpin din reflex, din obisnuinta, duc mana sa caut ranile si ma mir cand nu le mai gasesc :))) 

  Cum e la 41? La fel doar ca cu mai multa durere in cur. De la un moment incolo nu mai dai doi bani pe multe. Oricum n-am fost nicodata genul careia sa-i pese de parerea altora asa ca cu cat ma babesc ma intereseaza si mai putin. N-am suportat prostii nici cand eram tanara dar acum fug de ei ca de dracu'. N-am rabdare cu prostii. N-am rabdare cu nesimtitii si nu ma simt datoare cu nici o politete catre aia care-s cretini. Sa-l mangaie ma-sa pe cap daca l-a crescut prost. Problema e ca am deaface aproape zilnic cu tot felul de masculi din culturi puternic misogine, care apar si incep sa se rasteasca la mine ca de ce n-am io loc la curs pentru el, nevasta-sa ma-sa sau mai stiu eu cine. 

  Asa ca atunci cand ridica ei tonul il ridic si eu, saptamana asta a fost un moment in care eram in receptie si a intrat unul din asta. Erau multi profi pe langa mine si cand asta a inceput sa ridice tonul la mine astia toti au lasat capul in pamant si n-au mai stiut ce sa zica, cum sa faca fata unei doze atat de mari de nepolitete. Englezii se blocheaza. Daca vine un nesmitit d-asta si bate cu pula in tejghea se taie ca maioneza ca aoleu cum sa-i facem sa-i fie bine. Las' sa-i faca ma-sa ca eu nu-i datorez nimic. Daca i-am explicat de 50 de ori ca NU E LOC la curs pentru el si ca tre' sa astepte o nenorocita de scrisoare iar el tipa la mine... asta e simplu. Pot si eu. Asa ca am ridicat si eu tonul si i-am raspuns si sarcastic ca sa se linisteasca. S-a linistit de tot. D-aia zic...ma cam doare la basca de la o vreme :)))

   Ce e bine e ca inca mai nimeresc sa rad cu pofta de oricine, orice si in orice pozitie. Cu timpul, umorul nu face decat sa se accentueze. Si sa devina mai negru, ceea ce e si mai bine :) Aseara am avut oameni misto in preajma si am ras atat de tare de ma doare burta si azi. Am ras asa ca in scoala la ora de mate cand ne busea rasul din orice. Cele mai frumoase momente sunt petrecerile astea in gradina pana seara, cu hahaieli din alea care te trimit cu capatana de masa. Din pacate de maine nu mai avem voie mai mult de sase intr-o adunare, chestie care anunta un nou lockdown sau cine stie ce-o mai fi ca nici economia nu se poate opri dar nici sa moara lumea nu merge. 

  Tampite vremuri traim momentan asa ca o burta de ras a fost tot ce imi doream de ziua mea, si-am primit-o cu varf si indesat de la prieteni mai vechi si mai noi de pe meleaguri englezesti. Avem norocul de oameni misto in viata asta si de la un moment incolo chiar nu-ti mai doresti altceva decat sa nu te doara chestii si sa ai oameni. 

  Ceea ce va dorim si voua! Va las o poza pandemica cu mine asa cum m-am prezentat la o sedinta Zoom cu departamentul, inainte de vacanta :D 

Va pupa baba!