Ma dor toate alea. Ma dor si parti din corp despre care nu stiam ca ar contine muschi. Ma doare pielea, un deget mi-a crapat de tot ieri pe cand caram niste mobile prin casa asta care nu se mai termina de renovat. Ma doare si limba. Si sub-limba. De shale si picioare nu mai zic.
Apoi imi aduc aminte de omul asta al meu si cate a facut el in ultimele luni. Ma gandesc la cat a muncit la casa asta si la job si incep cred ca uneori dragostea se masoara si in cantitatea de holtzsuruburi pe care un barbat e capabil sa le bage sau scoata, dupa caz, pentru familia lui :))) In cantitatea de metri de cabluri, intrerupatoare, trafaleti pe pereti si glet dat la 2 noaptea ca nebunu' in conditiile in care tu n-ai dat cu glet niciodata in viata asta. Dar ai invatat cum sa o faci si "io vreau sa fie calumea, nu asa!" :)
Dragostea se masoara si in tone de gunoaie duse la centrul special, in mii de locuri unde "da' nu am vopsit bine, mai dau o data", in sute de "sunt obosit de nu mai pot". Mie imi vine sa-i sparg capul doar sa se odihneasca nitel, lui ii vine sa mai faca ceva, inca ceva, doar nitel, inca doua suruburi si am terminat, Mutzi!
Suntem obositi. Rau. Dar el se da peste cap cu totul si il iubesc enorm pentru asta, io sunt meduza uda, mai am nitel si mor, el e calare pe eleeee. Mai e mult pana sa terminam dar deocamdata incepem sa vedem franturi din ce urmeaza sa fie casa noastra si asta ne face sa prindem puteri. Casa noastra aia plina de suruburi. Si de dragoste. Momentan incepem sa avem si parter nu doar dormitoare :) Casa viselor mele albastre va fi asta. Am refacut semineul cu cele doua maini din dotare, am gandit-o si razgandit-o pe mediterraneo-greceasco-marocano-dracu'samaia. Incepe sa arate ca o casa. A noastra. E buna, calda, pufoasa si cand o sa fie gata o sa fie un cuib asa cum visam noi de o viata ca am putea avea. O sa fie surubul vietii!
Tineti minte, dragostea se masoara si in suruburi! Si in munca, si in implicare, si in certuri si in "sa te ia dracu' ca ma enervezi" si in "vino incoace sa te puuuup"! Dar mai ales in suruburi!
S-o stapaniti sanatosi si s-o umpleti cu dragoste si voie buna!
RăspundețiȘtergereCu drag, Daniela
Mult a fost, putin a ramas! Sa fiti fericiti in noua casa si sa nu se strice nimic niciodata in ea:)
RăspundețiȘtergereMultumim si speram ca dupa ce tarminam toaaaaate reparatiile macar niste ani de zile de acum incolo n-o sa se mai strice nimic :)
ȘtergereEu am fost aia care a facut totul la noi in casa (de la holzsuruburi la trafalet, de la bormasina la taietor de gresie in unghi, m-am specializat ca Marius, la fata locului, cu youtube si lectiile pe gratis de la magazinul de constructii de langa noi. Dar la ce-a iesit, se vede cat de tare imi iubesc si eu familia, hahaha! Asa ca va doresc sa o stapaniti sanatosi, sa fie CASA ("THE casa!") visurilor voastre, in care sa adunati amintiri frumoase si multe rasete!!! Mult spor la ce-a mai ramas de facut, hai ca mai e putin doar!!!
RăspundețiȘtergereSper. Nu mai pot. Sunt la capatul nervilor :)))
ȘtergereCe frumos! Haios povestit, si impresionant ce ati facut :) A iesit foarte bine! Eu cred ca puterea fiecaruia se alimenteaza din dragostea pentru ceilalti doi din familie, din entuziasmul ca le faceti voi pentru voi, ca acolo se concretizeaza anii si visele voastre!
RăspundețiȘtergereMa BUCUR pentru voi! Nu va stiu nici de mult, nici bine, dar va doresc sa pastrati incantarea si recunostinta pentru tot ce realizati, multi ani de acum inainte!