Home sweet home

 E, nu inca. Deocamdata, santier, dulce santier ca sa zic asa. Saptamana asta am fost eu si Mara in vacanta si Marius in "concediu". In ghilimele pentru ca a darmat si refacut jumatate din casa noastra cea noua. Noua a noastra ca ea babutza are 70 de primaveri din ce am descoperit eu pe un site cu harti pe cand ma chinuiam sa o cumpar :))))

 Dap, am aflat cu aproximatie anul de constructie pentru ca aici nu ti se spune exact cand e facuta casa, ar trebui sa stii, sa te fi nascut pe aici sau sa nu-ti pese :) Babutza se tine bine, a mai avut parte de renovari dar facute englezeste adica pune tapet peste tapet, peste vopsea peste tapet. Asa ca acum descoperim istoria casei :) Ma astept sa dam de ziare din razboi curand. 

  Am reusit sa ma odihnesc nitel desi sunt stresata teribil pentru ca trebuie sa incep sa strang de aici toate alea, azi am facut primele cinci cutii si de cateva zile eu si Mara aruncam tone de chestii inutile. Tone. Este incredibil cate cacaturi pot oamenii sa adune. In special copiii. Ii zic vezi acolo in birou, ce trebuie aruncat. Nimiiiic. Mhm, cinci minute mai tarziu a iesit cu un sac. Zece minute mai tarziu cu al doilea. Oooook, deci e bine. 

  Lupta e stransa pentru ca omul cu mocheta vine pe abia pe 11 ca atunci putea iar noi pe 14 tre' sa parasim incinta aici la chirie. Asa ca m-am apucat sa strang ca sa fie totul gata de dus acolo. Evident ca jumatatea mea mai buna, imediat ce s-a semnat contractul si-a cumparat o remorca. Ca el e ca ardeleanul din banc care suspina dupa trenul pierdut cu "aaaapoooi vezi daca n-are omu' lucru' lui?". E bine ca e nitel ardelean ca acum o sa putem sa caram toata casa instantaneu. Data trecuta ne-am mutat practic dupa colt, pe strada urmatoare, le-au carat baietii in brate dar acum nu mai merge ca ne-am suit nitel pe deal :) 

  Una peste alta, ziua in care am luat cheile a fost una atat de emotionanta incat mi-a cam stat creierul in loc. Desi Marius era la munca am avut omul meu cu mine, draga de Diana care a venit sa deschidem casa. Greu de zis in cuvinte cat de mult a insemnat sa mai am un adult acolo, ca o capra mica aveam deja, e buna si capra mica dar la momente mari ai nevoie de adulti :) 

  Va las cu cateva franturi din ziua aia, ma duc sa mai caut diverse pe Amazon :))))

Mansarda EI

Gradina EI

Casa EI

Veranda EI

Breloc cadou de la colega mea turcoaica care ne iubeste :)

Bucuria EI

  Cam asa. Acum santier mult. Stam si ne intrebam daca reusim sa ne linistim pana la Craciun. Sa speram. Ceea ce va dorim si voua :)