Craciun Fericit!

  Hai ca m-am urnit sa mai scriu nitel ca iar a trecut o luna de cand am reusit. Craciunul asta a fost poate cel mai frumos din toata viata mea. Desi am incheiat decembriele scolar extrem de obosite, si eu si Mara, am reusit sa dormim chiar binisor si ne-au mai revenit fortele. Mutarea asta ne-a stors pe toti trei ca pe niste ciorapei de dama. Renovarea asta o sa fie infinita pentru ca nu avem destul timp sa le facem pe toate si s-au tot ivit chestii care au trebuit sa fie reparate. 

  Dar e ok. Suntem acasa. Atat de acasa. Ma bucur de fiecare camera, am incercat sa fac casa asta un cuib cald si moale si cred ca incepe sa imi iasa. Ne bucuram enorm ca avem foarte mult spatiu pentru o casa din Anglia, eu una in sfarsit simt ca pot sa respir cat de cat, ca spatiile nu ma mai apasa. De exemplu nu ma mai dau cu capul de chiuveta cand ma asez pe veceu iar asta e un ideal in viata, va zic eu! :))))

  Am sacrificat insa drumurile. Mergem foarte mult pe jos, si eu si Mara, merge copila mea 6 kilometri pe zi pana la scoala, trei pe sens, pe jos. Vreo 35 de minute ii ia, mie cam 20 pana la gara sa ajung la birou. In mod normal n-ar fi prea rau dar anul asta Anglia s-a decis sa ne ploua insistent, asa cum n-a plouat de cinci ani de cand suntem aici. Asa ca lucrurile nu-s tocmai roz cand te bate vantul si te ploua, noroc ca Marius isi rupe somnul sa ne arunce cu masina unde avem treaba daca situatia e sinistra. Da, ii ridicam altar pentru asta. Curand! :)))) Miscarea insa ne face foarte bine doar lenea aia din cap e mare, cand ma vad pe stradutele din cartier ma simt tare incantata, e o liniste si o pace si o frumusete incredibila. 

  La 8 fara zece in fiecare dimineata ma intalnesc cu un cuplu de oameni de circa 80 de ani care merg de mana la noi pe strada. Unde s-or duce si de ce, nu am idee, cert e ca in fiecare dimineata ma saluta zgomotos, dupa cateva zile au inceput sa ma intrebe ce mai fac, cred ca curand o sa ma pupe. Vecinii de langa noi sunt absolut incredibili, ne-am imprietenit si presimt o viata frumoasa impreuna. 

  Copila e tare fericita, are o mansarda enorma si foarte frumoasa acum, o camera pe care si-ar dori-o orice adolescenta. Cred ca cea mai mare bucurie din casa asta este, pentru mine, camera ei, faptul ca am reusit sa ii oferim ceva foarte important pentru perioada delicata care urmeaza. Cu putin noroc o sa reusesc sa-i pun si cartile pe la loc in vacanta asta, sa aranjez ultimele chestii pe acolo. De Craciun i-am luat tot felul de utilaje de gatit, aparate de facut waffles, clatite si omleta (ca se vaita ca aia din tigaie parca nu-i iese asa bine) asa ca s-a distrat maxim cautand retete si facand d-astea. 

Hai odataaaaa!

Succes total!

Yesss!

Sa ma lasatz in pace! Sunt traumatizata de somn!

Fuck off!

  Craciunul asta a fost fericit. Sper din suflet ca si pe la voi, oriunde v-ati afla, e bine, cald si moale. Va pupam!

Albuletzii