joi, 14 februarie 2019

Eu sunt un om pe niște scări

  Si-un caine bulucind prin gardurile englezesti asa cum am mai zis. Cu ambitii foarte mici dar perfect conturate. Pentru ca in tara asta chiar se poate.

  Azi e 13. O zi perfecta pentru mine care m-am nascut in fatidica zi de 13. Pe care o iubesc. Azi mi-a sunat telefonul fix in pauza cand eram la una dintre cele mai nasoale scoli vazute pe aici. Vocea draguta de dincolo de firul fara fir ma anunta ca "noi vrem sa iti oferim acest job". Era sa lesin de fericire.

  Trebuie sa merg si eu mai departe. Am vazut primara si secundara. Acum am "absolvit" si o sa ajung sa lucrez la colegiu. Mai precis la departamentul de ESOL, astia ne-vorbitori de engleza. Engleza ca a doua limba. E un job administrativ si mai ales e un job intr-un singur loc din oras, nu in zece. O sa am mai putine ore pe saptamana pe circa aceiasi bani pe care ii am acum cand tratez chestii cu tigani romani sau cu tzarani romani. Stiu, e incorect politic sa spun asta...

  Pentru ca, sa fim bine intelesi, noi astia care scriem sau citim pe aici suntem fix EXCEPTIA. Sa va intre bine in cap asta! Statistica la modul absolut e una infioratoare. Statstica aia reala pe care am constatat-o eu de doi ani de cand lucrez aici cu romani. Jobul de acum a fost foarte util pentru ca nu poti evolua fara experienta. Cel mai important job din viata mea a fost cel de dinner lady la scoala primara a Marei. Daca nu faceam aia si voluntariat acolo, nu aveam nici o sansa. Pentru ca n-ai cum ca imigrant. Poti sa ai tu toate diplomele romanesti din lume si toata aroganta lumii, nu vei ajunge nicaieri daca nu o iei de jos. 

  Ca sa urci. Pe niste scari. Ai scari de urcat si eu le-am urcat si o sa le urc cu bucurie. Stiti ce fac eu? Bai, eu ma tin dupa Mara! Am vazut primara, am vazut secundara, acum merg la colegiu! Si urmatoarea oprire e la Universitate. Eu am venit aici ca sa ii ofer ei o educatie corecta. Si am pornit asa, pe treptele astea, sa inteleg si eu ce si cum in acest sistem. Si le urc incetisor de trei ani si jumatate. Si ma bucur ca pot face asta. O sa tot urc pe niste scari ca sa vada si ea ca se poate.

 "Mamiiii, sunt atat de mandra de tineeee" mi-a soptit azi cand am ajuns acasa iar ea era rapusa de o febra teribila. Stiu, iubita mea! Cu si pentru tine fac eu lucruri. TU m-ai adus la colegiu! 

  

19 comentarii :

  1. Bravo, Alexandra!
    Felicitari pentru ce ai reusit so bafta pe mai departe. Sa ajungi acolo unde vrei tu��

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitari! Ma bucur pentru tine!

    RăspundețiȘtergere
  3. Felicitari si la mai mare !!!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu spun ca urci extrem de repede. Si asta, din prisma tarii in care te afli, e clar semn ca oamenii aia isi dau seama cine esti si ce poti. Faptul ca te-au sunat sa-t ofere jobul e doar o mica recunoastere a muncii fantastice pe care ai facut-o pana acum, dar si pe care o sa o faci in continuare, ca doar te cunosc. Deci, FELICITARI si sa fie intr-un ceas bun, ma bucur tare mult ca drumul tau merge exact asa cum ar trebui, meriti absolut din plin! Bravo!!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Felicitari si tot inainte. Eu m-am incapatanat si uite ca de la deputy shop manager, care nici ala nu e chiar de colea sa ai un magazin pe mana complet, (timp de doar doua luni+doua de voluntariat), am trecut direct la facut baze de date intr-un birou cu oameni putini si extrem de faini, unde incep la 8:30, am doua ore de pauza si la 17:00 plec acasa. Nu am fost si nu voi fi niciodata de acord sa plec capul doar ca sunt in alta tara. Nu tata, n-am de ce, ca taxe platesc, chirie platesc, facturi platesc, loc de parcare platesc etc etc si fata de multi ai lor care ar putea munci da nu vor, ori o fac in sila, ca da, am vazut multi scarbiti, eu muncesc si muncesc bine. Si pana la urma am obtinut ce am vrut. Am primit multe refuzuri, da pana la urma am reusit si fara munca de jos si fara sa astept mantuirea unui post ok. A, am uitat sa mentionez ca n-am mai facut niciodata ce fac acum la munca si nici facultate nu am, iar la interviu am primit raspunsul dupa 10 minute ca pot incepe de "poimaine", cat despre mine angajatorul a spus ca am o personalitate deosebita si ca e ceva "refreshing". Sincer nici n-as vrea un angajator care gandeste "mvaaaai are 10 ani de experienta da in alta tara...pai ca in UK nu se munceste nicaieri in alta parte, sigur e varza"... Noroc ca mai exista si oameni cu adevarat oameni care vad dincolo de un CV. Si iiinca ceva, toti cu care am vorbit aveau prieteni romani si erau mega incantati de ei, colega mea a fost la Oradea si a folosit numai cuvinte de lauda, mai ales despre pregatirea preparatelor alaturi de gazda. Cand eram la Oxfam mi-a zis un nene ca stiu sa rad si ca de aia ii plac romanii, ca sunt de treaba si prietenosi. Ce e drept zona de Wimbledon nu gazduieste specimene needucate, asa ca probabil a avut norocul sa dea de romani ok..

    RăspundețiȘtergere
  6. Felicitari!�� Sa ajungi acolo unde ti-ai propus!Sanatate si Succes la colegiu☺.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ce veste super! Felicitari si la cat mai multe reusite frumoase inainte!
    Luiza

    RăspundețiȘtergere
  8. Felicitari! Te citesc cu mare placere de trei ani de zile si v-am tinut pumnii sa reusiti in tot ce ati inteprins. Sanatate Marei! Ma bucur nespus pentru ea ca poate trai si evolua intr-o lume normala.

    RăspundețiȘtergere
  9. Felicitari Alexandra!!! Ma bucur mult pentru tine, meriti din plin! Si felicitari pentru fetita voastra, pentru cum o cresteti. Imi place cum scrii, scrii bine! Ti-am mai spus, demult!

    RăspundețiȘtergere
  10. Felicitari ! Pentru tot ce faci si pentru ceea ce esti!

    RăspundețiȘtergere
  11. Felicitari! Numai bine in continuare! Ma bucur pentru voi!

    RăspundețiȘtergere