Am ajuns azi acasa putin dupa Mara, ea s-a aruncat de la etaj in chiloti pentru ca urma sa se schimbe dar daca m-a auzit a sarit sa vina sa ma ia in brate, cum face de obicei. Acum cu pisica cu tot. Imbratisarea pielos-blanoasa mi-a facut atat de bine incat am putut sa respir pana la capat si sa imi reprim lacrimile care ma bantuisera toata ziua. Ma grabisem sa ajung la Mara, eram disperata sa o vad, azi mai mult ca oricand. Pentru ca azi am vazut moartea. Moartea marca Instagram. Chiar zilele trecute urmaream siderata reportajul cu acest tata care isi plange copila moarta la 14 ani pe motiv de Instagram. Probabil pe motiv de depresie tratata cu Instagram la 14 ani.
Azi am petrecut o zi intreaga de lucru, de la 8,30 la 15 facand pe detectivul, consoland o mama si tinand in brate o fata de 14 ani care plangea isteric. S-a mutat aici in septembrie, mama ei munceste aici de mai multi ani. Tatal ei a murit acum vreun an, chiar de ziua copilei. A avut ciroza data de virus hepatic C. Azi, persoana de 14 ani striga la mine ca el a vrut sa moara cand eu i-am zis ca e ok sa fie furioasa. Si a fost. Cu ceva vreme inainte ca tatal ei sa moara (stiau de vreo doi ani ca urmeaza sa moara) a inceput sa faca crize epileptice si a continuat sa faca in fiecare saptamana cam doi ani de zile. Sa ne imaginam ce inseamna asta pentru un creier de copil! Dupa un numar exagerat de mare de medici romani, RMN, encefalograme, draci, laci, vreo doi au zis ca "se preface". Vreo patru au zis ca n-are nimic. Venita aici, in doua luni avea diagnosticul pus. Epilepsie. Tratament. Nu a mai facut crize.
Insa istoricul ei si-a spus cuvantul. Nu a fost consiliata pentru doliu, nu a fost tratata, a crezut ca moare ani de zile la fiecare criza din care se trezea si dormea apoi ore in sir ca in coma. A inceput sa se taie pe maini. A descoperit Instagramul. Unde exista, stiti, voi parintilor care va lasati copiii la liber pe internet, pe Face Book, Instagram si altele... exista grupuri specializate. Unele in sex cu minore de 9 ani sau 12 ani. Altele...in moarte. Moartea vinde bine. Au si reclame! Am vazut azi contul ei de Instagram. Am avut noroc ca nu mancasem nimic dimineata si n-am varsat instantaneu. Toate postarile sunt specializate pe depresie, muzica depresiva, taieturi, sange, moduri in care te poti sinucide, descrise in detaliu. Descrieri. Multe. Explicite. La care au acces toti copiii ai caror parinti le dau un telefon pe mana si ii baga pe "retele".
Am vazut asta azi pentru ca fetele englezoaice care sunt mega trainuite de mici sa se pazeasca aprig de asa ceva, l-au vazut si ele. Si au venit la sefa de an sa ii spuna ca "doamna, ceva e in neregula, ceva nu e bine, asta nu e ok, va rugam sa o ajutati". Femeia asta ieri mi-a dat mesaj pe telefonul personal (i-am dat numarul meu desi nu prea am voie sa fac asta, tocmai pentru ca aceasta fata mie mi-a ridicat toate alarmele de cand am cunoscut-o) si m-a intrebat unde sunt si cand vin ca arde grav. Ieri eram rupta de bolnava, am stat acasa, sunt si azi, as fi stat si azi acasa dar m-am dus tusindu-mi plamanii pentru ca presimteam ca e groasa. Si groasa a fost. Cand mi-au aratat fetele mizeriile alea era sa pic din picioare.
Am sunat-o pe mama ei si i-am zis sa vina imediat la scoala. Ceea ce a putut face pentru ca si-a pierdut jobul din cauza ca fata a facut si aici nenumarate crize pana cand au diagnosticat-o si tratat-o si femeia a trebuit sa plece de la fabrica de prea multe ori. I se acceptau vreo zece zile pe an non-boala. A avut mult mai mult, oamenii au fost ingaduitori insa ei au o norma de facut. Au dat-o afara. E singura. Si-a adus nepotul, baiatul surorii ei, de aceeasi varsta cu fata. Au crescut impreuna, sunt ca fratii, l-a adus si pe el aici sa stea cu fata care facea crize de epilepsie de una singura in casa. Mi l-au adus la scoala acum cateva saptamani.
Azi femeia asta plangea si ne zicea "eu nu stiu ce as putea sa mai fac, eu sunt de vina, o vad ca dispare si nu stiu ce sa fac". E o tiganca uscata moarta, s-a dat peste cap sa ii faca un viitor copilei. Copila il iubea pe ta-su, asa cum doar copilele adolescente stiu sa-si idolatrizeze tatii. Ta-su a disparut, copila s-a pierdut de tot. Mama a plecat sa munceasca. Familia tatalui i-a reprosat copilei moartea lui. Din cauza ta. Pentru ca faceai crize, a murit de "inima rea", te prefaci! Bunicul ei patern a murit de epilepsie. Nu la modul de criza epileptica ci absolut hilar, era beat, s-a dus la pescuit, a facut si o criza si a picat cu nasul in balta. Well done, tataie! Din asta, fata a inteles ca de epilepsie se moare.
Cand i-au dat diagnosticul mama incerca sa i-l ascunda. Mi-a luat o alta dimineata din viata sa ii explic minima psihologie a omului care n-are diagnostic. Frica de necunoscut i-a inebunit copila. Sa-ti spuna toti ca esti nebun, ca te prefaci, ca pici pe jos cu spume la gura, ca te doare capul in continuu ani de zile... intre timp sa moara cel pe care il ai pe piedestal... si sa continui sa faci crize si sa fii invinovatita pentru moartea lui si la scoala din Romania sa ti se spuna ca nu esti suficient de buna pentru ca esti "o tiganca borata" asa cum ii zicea unul dintre profesori. Am cautat de curiozitate, dupa ce sotul meu mi-a zis ca el stia de mic ca "tiganii se prefac ca au epilepsie" pentru ca el asa a auzit in copilarie si eu m-am contrazis cu el si i-am zis ca nu cumva astia or avea o tara genetica? Am cautat si am gasit azi un studiu facut pe tiganii din Bulgaria. In care se demonstreaza ca e genetica la ei. Mira-m-as sa fie doar o treaba bulgareasca, ma intelegeti, nu? In Romania nu i-a cautat nimeni sa afle ce-i cu ei si ce boli ii macina ancestral vorbind :)
Dupa ce m-am socat dimineata si a trecut pranzul am fost chemata in sedinta si pentru varul. Ce sa vezi? Si el este taiat pe o incheietura de mana si desi ranile sunt mult mai vechi si doar patru la numar eu nu cred ca au fost obtinute "in padure ca m-am zgariat". Paralele. Taiate perfect egal una de alta. Nu cunosc vreun tufis care sa poata face asta si m-am intalnit cu destule la viata mea de om. E taiat si unul dintre profesori, pentru ca, revenind, aici suntem cu totii trainuiti si para trainuiti in toate chestiile astea, l-a vazut. Si a tras alarma in a doua saptamana de cand el a aterizat.
Azi dupa ce am ajuns acasa m-am uitat pe contul de FB al fetei, mi l-au dat fetele de la scoala. Am petrecut o ora cu stomacul in gat. Ultra sexualizarea feisbucistica a fetelor din Romania nu inceteaza sa ma uimeasca. Am cautat si eleve englezoaice de aici, de curiozitate. Stiu atatea nume din niveluri diferite. Chiar daca sunt imbracate sumar pe strada, nu au conturi total publice iar pozele de profil sunt decente. Am cautat in astia doi ani si adolescentele romance care imi parvin. Horror. Oricat de "cuminti" si bune ar parea la scoala ele pe net sunt niste... n-o sa zic a ce arata dar nu a varsta lor. Nimeni nu le verifica. Sau poate au parinti care cred ca ele sunt "frumoase" la 12-14 ani aratand ca niste doamne de 25 cu inclinatii dubioase. Nu am de unde sa stiu ce e in mintea acestor parinti. Timp de o ora am citit limbaj de tzaranet romanesc, am vazut o copila de 12-14 ani (am mers pe ultimii doi ani in urma, contul este public) care se pozeaza in ipostaze... aham! Si am vazut cum 1500 de followeri in special barbati care n-au 12 ani ci cu niste decade in plus ii explica diverse despre corpul ei. In ora asta am vazut multe. Si pe toate prietenele ei romance care aratau pe conturile lor idem. WTF! Si totul public. Pentru ca followeri. Am impresia ca Romania e o pepiniera de viitoare femei cu zero intelect si multe inclinatii catre chestii sexuale. Pentru ca asa e cand scoala dispare cu totul. Apar altele.
Printre postarile stil pitzi eu le-am putut zari pe cele din categoria "oamenii veseli sufera pe interior" in care zice cu toate vorbele ca sufera, ca vrea sa moara, ca s-a saturat de plans (chestie pe care mi-a zis-o si mie azi cand eu o indemnam sa planga!) si vorbea cu ta-su cum ar veni. Dar pentru asta trebuie sa ii stii povestea si sa ai mai mult de doi neuroni in dotare. Si sa le observi pe ele postarile, ca-s rare. Am avut azi in fata ochilor radiografia retelelor de socializare folosite de catre copii prea mici pentru asta. Anul trecut am avut o fata romanca care a devenit anorexica la modul de sase luni si era aproape moarta. ANNA este o epidemie online cu postari si grupuri specializate, acum pe Instagram, pentru cele care vor sa fie atat de slabe incat mor. Mor de foame. Fata era frumoasa, buna si draguta. Tot sistemul britanic s-a prins si a ajutat-o sa mearga la specialisti, sa invete de acasa si de prin spitale. Era in pericol si e si azi. Inca nu poate veni la scoala.
Azi am plans. Intai cu mama fetei care ne-a rupt pe amandoua (eu si sefa de an) cand a inceput sa planga si sa zica "eu stiu ce se intampla si nu POT sa fac NIMIC, nu stiu UNDE sa mai merg si ce sa mai fac". Au programare la psihoterapie dar e saptamana viitoare, eu am trimis-o azi de urgenta la GP sa afle care e solutia de urgenta. Apoi am plans cu fata pe care am scos-o din ora si careia i-am vorbit si mi-a vorbit o jumatate de ora in timp ce toata catedra de matematica ne auzea racnind in romaneste pe hol. Sefa de catedra a venit sa ma intrebe ce se intampla si cand ne-a vazut cum aratam s-a dus repede inapoi. Am plans cand mi-a zis ca n-o sa ii pese nimanui daca ea moare azi. Ca ea se uraste. Mi-au dat lacrimile. I-am zis sa isi planga tatal pentru ca ala e mecanismul de vindecare. Mi-a zis ca "m-am saturat sa plang, nu mai am lacrimi, nu mai pot sa ma culc plangand, sa ma scol plangand, sa plang toata ziua". De ce te tai? "Pentru ca AM AUZIT (atentie mare aici! a auzit!) ca daca te tai nu mai simti durerea din suflet pentru ca o simti pe aia din corp". Zic da, asta ti-au spus site-urile alea, ele ti-au dat "solutia", ti se pare ca ai rezolvat ceva? A trecut durerea? Nu, nu a trecut.
Am plans si la finalul zilei cand l-am vazut si pe baiat taiat pe mana. Si cand mi-a zis ca ei sunt pe un grup. Fuck. Sunteti amandoi. Si acum cautati impreuna. Si cu asta va ocupati timpul.
Am venit acasa, am luat-o pe Mara in brate si i-am zis ca am avut o zi groaznica. M-a intrebat ce am patit si i-am zis ce fac copiii astia. A zis "Aaaa, daaaa, stiu ce e aia sa te tai asa si noua ne-a zis la scoala despre d-astea! Si m-am gandit si eu atunci cum ar fi sa ma tai! (io in secunda aia AM MURIT!:))))) si apoi m-am gandit eu asa da' de ce as face asta???" Oook! Dar sa nu ne imaginam vreunul dintre noi ca ai nostri n-ar putea ajunge acolo. Din diverse motive care includ multi hormoni si un psihic total ravasit de aceste substante care fac ca drogurile. Iti spun ei, hormonii, ce sa faci. Desi tu ai creierul la tine. Poate esti fata, poate iti vine ciclul si iti moare tatal in acelasi timp. Sau poate doar prima! E suficienta. Nu tebuie mult pentru un creier de adolescent daca il bombardezi cu imagini explicite despre cum sa faca asta.
De aia Mara nu are Face Book, nu are Instagram, nu are decat utilaje controlate si setate sa mearga unde trebuie. Nu are telefon decat pentru jocuri. Nu are "grupuri" online. Are prieteni la scoala si in afara scolii. D-astia reali. Pe care poti pune mana. Nu din aia care iti zic cum sa te sinucizi. Azi am avut o zi cumplita. Nu poti sa fii mama si sa nu simti lucrurile astea la modul crunt. Nu ai cum. Habar nu am ce se va intampla cu copiii astia. Sau cu fata anorexica. Stiu doar ca internetul s-ar putea sa ii ucida.
Suna drastic, nu? Si daca e al tau?
Ce spui tu m-a impresionat atat de tare, tocmai pentru ca stiu despre ce este vorba.
RăspundețiȘtergereCe cred ca ar ajuta, e:
-sport. nu ai zice, dar o ajuta enorm, poti canaliza toate gandurile negative acolo, apare "hormonul fericirii", te oboseste incat poti dormi. e foarte important sa dormi si sa fii odihnita cu adevarat. plus iti da o preocupare.
-melatonina sa poata dormi, asta imediat, acum, sunt sigura ca psihiatrul o sa ii dea ceva mai puternic care sa o ajute.
-lista zilnica de lucruri bune care i se intampla. pe care sa o predea zilnic ca o tema. minim 5 lucruri. poate fi o limonada buna, un pat facut bine, un copac frumos, orice...te ajuta sa iti concentrezi atentia pe cele bune, nu pe cele rele.
-nu cred ca solutia e interzicerea insta/fb etc cu totul. mai degraba cred ca solutia va fi sa i se explice constant ce e gresit la grupurile acelea si de ce. ideea e ca ea se bazeaza pe grupurile astea ca pe un suport. daca le scoti instantaneu o sa ii fie greu, mai ales ca nu e nimeni sa o supravegheze 24x7, o sa inceapa sa se uite in ascuns. trebuie inlocuite treptat cu alta activitate pozitiva.
-spune-i ca e absolut normala. si este. acum i se pare ca e nebuna, ca e ciudat, nu, e doar o etapa normala in viata ei, statistic foarte multe persoane fac depresie, e o boala, se trateaza din fericire, dar cu efort din partea ei. doare foarte mult stigmatul, ar ajuta-o cred sa afle ca nu e speciala in acest sens, la multi li se intampla.
sper sa se simta mai bine.
Absolut ingrozitor, dar din pacate real tot ce povestesti. Am o gramada de cunostinte care le-au facut conturi (publice!) copiilor personali, incepand de la 7-8 ani si care se uita la mine siderate ca i-am promis copilului mare ca atunci cand implineste 14 ani o sa-i fac cont de e-mail dar cu niste conditii clare (nu ca ei n-ar sti sa-si faca singuri, dar incerc sa le supraveghez activitatea si am niste discutii absolut interminabile cu ei, deschise, despre absolut tot ce le trece lor prin minte si ce se intampla in anturajul lor). Ma ajuta si scoala, care le explica frumos si pe intelesul lor totul, de la comportamente nocive la substante nocive, la hormoni si stari prin care trec, tot. Cu toate astea, tot mi-e in permanenta frica sa nu scap ceva care sa degenereze in chestii patologice. Am impresia ca lipsa de suport psihic si social media care promoveaza ideea ca toti trebuie sa fim superbi si fericiti tot timpul au o mare influenta asupra problemelor pe care le are grupa asta de varsta pana ajunge sa-si gaseasca calea proprie. Pe care unii nu mai apuca sa o gaseasca... :( Sper sa reusesti sa gasesti resursele sa o ajuti pe fata, mult succes! Si da, toate sugestiile Mihaelei mai sus sunt foarte bune.
RăspundețiȘtergere