marți, 21 august 2018

M-am schimbat in ultimii trei ani? M-a schimbat emigrarea?

   Mereu ma amuza intrebarea asta. Am primit-o de cateva ori de cand am plecat si m-a amuzat de fiecare data. Poate pentru ca eu n-am simtit-o ca pe o "emigrare", ca pe o parasire de domiciliu si "patrie" (insert multe rasete aici, nu pot sa scriu cuvantul asta fara sa ma bufneasca rasul!) ci ca pe un "bine ai venit acasa". De aici porneste totul.

  Si da, este un tot absolut. Trebuie sa inveti? Ummm, cum sa va zic, am invatat o viata si la scoala si pe langa insa in acesti ultimi trei ani am invatat mai mult decat toata viata mea la un loc. Insa mie una imi place sa invat, cea mai misto parte din viata e invatatul de lucruri noi, aflatul de chestii, asa ca aici am invatat cu multa pofta. De ce? E simplu, trebuie sa inveti o alta viata, trebuie sa inveti un alt popor, o alta geografie, istorie, mentalitate, obiceiuri... ca sa nu mai zic de o alta limba. Pe care eu o stiam cand am ajuns aici. Sau credeam ca o stiu. Realitatea a fost ca atunci cand m-am pomenit dinner lady la scoala Marei am constatat ca nu stiu engleza. As in deloc :))) Pentru ca niste doamne batrane englezoaice si putin educate imi vorbeau cu viteza luminii si eu nu pricepeam nimic. Si pentru ca niste copii de 4 ani imi vorbeau bebelusheasca englezeasca. Oh, ze joy! 

   Ce am facut? Am invatat. I-am studiat pe fiecare in parte, mi-am scris pe biletele fonetic tot ce auzeam in jur si nu pricepeam, am venit acasa si am cautat. Orice referinta culturala... revin mereu la ideea de Stela si Arsinel. De ei mi-a fost cel mai frica :)))) Cand m-am mutat aici am tras aer in piept si am decis ca eu o sa ajung sa stiu intr-o buna zi cine sunt Stelele si Arsineii lor, iar astia au inceput treaba asta cu televiziunea muuuult mai demult decat romanii. Nu, noi nu avem "televizor romanesc", si da, am cumparat televizor inainte sa cumparam frigider ca sa poata merge zi lumina pe BBC News si sa invatam ce se intampla in jurul nostru, sa pricepem pe ce lume traim. Si da, azi stiu despre ce e vorba in mare cand aud un nume de actor, de om de stiri, om politic, parlamentar de diversi... In mare stiu despre ce se vorbeste in discutie. Si daca nu stiu, intreb :) A trebuit sa invat toate marcile de alimente, a trebuit sa aflu tot ce inseamna TOT de mancare de pe aici, a trebuit sa caut si sa aflu si sa invat si sa ma bucur de fiecare descoperire. Si am facut-o cu avant si mare bucurie.

  M-am schimbat? Nu cred. M-am relaxat? Oh, da! Desi am un job destul de greu care ma incearca la creieri destul de tare, sunt un om mult mai relaxat. Pentru ca na, suntem bine, fericiti, avem tot ce ne trebuie, ne bucuram de fiecare zi si de copila noastra care aici a inflorit intr-un mare fel. M-a schimbat emigrarea? Pai de ce sa ma schimbe daca eu aici m-am simtit mai acasa decat m-am simtit in Romania in cei 36 de ani de viata petrecuti acolo? Nu e ca si cand eu acolo m-am simtit bine si apoi a trebuit sa plec si sa imi fie dor de ceva. Doar de mama si o mana de oameni de pe acolo, dar mama vine la noi si ea pentru mine este factorul important din ecuatie. Si de mama mi-a fost mult mai dor in copilaria mea cand trebuia sa stau uitata la 2 Mai niste luni de zile de vacanta, m-am invatat sa-mi fie dor de ea, pentru mine e o stare permanenta asta, de cand am deschis ochii in lume. Mi-e dor de ea si daca e in camera aialalta :)

 Azi pe la pranz mergeam pe strada si zambeam. De trei ani zambesc la toti oamenii din cartier care imi zambesc. Fara motiv. Buna ziua si multumescul precum si alte conversatii dragute, calde si amuzante sunt la tot pasul. Soferii se opresc cand vrei sa treci strada si daca nu e trecere. In Sardinia, cand erau sa ne calce pe cateva treceri de pietoni, l-am vazut pe Marius cum se incrunta, ia copilul de mana cu spaima si zice "ia sa fim atenti ca aici nu suntem la noi ACASA, astia ne omoara pe trecere, astia sunt romani", intrase in modul Romania direct! Dap, la noi acasa. Aici, in micul cartier Cosham unde azi eu flencaneam din papuci intr-un soare bland de august. Si ma uitam in jur si, ca in fiecare zi, ma gandeam ca "Mamaaaaa, nu-mi vine sa cred, chiar suntem aici! E de-adevaratelea! E ACASA!". 

  Nu, nu m-am schimbat. Sunt tot eu doar ca varianta imbunatatita, un pic mai relaxata, vesela si fericita ca viata poate fi si asa. Si plina de un miliard de cunostinte noi, foarte eficienta in a doua mea limba si incantata maxim de tara in care traiesc azi. Sunt eu aia care spera ca viata poate fi si asa. Pentru ca ea, viata, e prea scurta. E prea putin timp. Ma uit la Mara cum in curand o sa fie cat mine de inalta, ieri mi-a zis "maaaami, eu nu trebuie sa mai ridic capul ca sa te VAD" :) Si asa e. E mare si ma bucur atat de mult ca acum creste aici, in locul asta care o iubeste si care a facut-o sa infloreasca, sa fie si ea fericita, relaxata... pe cat se poate acum la pubertatea care a inceput deja. 

  Azi, pe strada pe care umblam si unde am zambit din toata inima:

Frumos, curat, liniste, bucurie.


  

6 comentarii :

  1. Ma bucur tare mult pentru dumneavoastra! Sa aveti numai zile pline de bucurie!
    Oana

    RăspundețiȘtergere
  2. Mno, poate al treilea comentariu o fi cu noroc, deja ma simt cam dusa cu pluta ca parca vorbesc singura pe aici... Sunt de acord cu ce zici 100%. Daca as rezolva cu job-ul as fi mega fericita. Dar pana una alta, ca aia imi trebuia, pe la jumatatea lui septembrie bag o incercare de admitere la facultate. E grav ca se da test de mate, iar eu am fost la uman...n-am mai facut matematica din 2004 si oricum si atunci faceam asa..ca era rubrica in catalog. Dar daca nu oi reusi, o sa fac cursuri si aia e. Nu-s chiar ca facultatea dar tot sunt ceva. Am dat de un englez romanizat ce lucreaza la magazinul din cartier, care m-a uimit spunand ca vai romanii sunt prietenosi. M-am strambat la el a mirare. A ca nu in Bucuresti, prin Sebes.. Ca lui i-a placut si Brasovul, deh, impresii de turist, ca imi venea sa ii zic ca in tara mea, nu m-a salutat nimeni niciodata in parc sau pe strada, fara sa ma cunoasca, nici o casiera nu a ras si a glumit din senin, nimeni nu zicea mersi sau scuze la fiecare pas..dar na, probabil ca turist e altceva si vezi totul roz.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma bucur mult pentru voi. Va doresc sanatate si numai bucurii!
    Te citesc cu drag si imi place foarte mult de voi. Sa aveti parte numai de bine!

    Cu drag si sinceritate,
    Daniela

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna seara!
    Va citesc cu mare drag, interes si entuziasm!
    Am doi copii (3 si 5 ani) pentru care vreau mai MULT!
    Ne gandim intens de peste jumatate, sa plecam.
    M-am indragostit de Portsmouth din povestirile dvs.!
    Va rog, daca puteti, sa imi spuneti cum se numeste scoala pe care ati ales-o pentru fetita dvs. Este exact ce imi doresc pentru puii mei!
    Multumesc anticipat!

    Cu admiratie,
    Roxana Matei

    RăspundețiȘtergere