Când vii tu la mine...

 - Cand vii tu la mine ma simt mai cuminte, mi-a zis el uitandu-se in foaia pe care se straduia sa faca niste litere strambe care o tot luau razna ba in sus ba in josul liniilor trasate pe caiet.

 - De ce?

 - Pentru ca tu ma certi si atunci mi sî fașî rușini...

 - Pai si decat sa te cert nu mai bine nu mai bati tu copiii?

 - Da iei ma bati pi mini.

 - Ti-am zis sa nu ma mai minti ca nu iti merge, eu stiu tot ce faci tu cand nu sunt eu aici. 

 - Da... meditativ... e mai bini cand iești tu aici. 

  Are sapte ani, e blond si e cu un cap mai inalt decat toti piticii din scoala. E o scoala mica, cu clase doar pana la anul 2, 7 ani. El a aterizat aici acum circa o luna si jumatate dupa ce a stat o vreme la Londra si parintii au constatat ca la Londra viata e naspa si scoala nu prea prietenoasa cu noii veniti. Poate pentru ca-s prea multi. Imi zice cu tu pentru ca i-am spus ca ma cheama Alexandra, intr-o incercare disperata de a ma apropia de el si a-l determina sa nu se mai poarte ca un animal crescut in padure.

  A crescut intr-un sat din fundul judetului Bacau, intr-o familie tipica. Adica tipic de saraca lipita pamantului. Cand am fost chemata sa il vad prima data, toate profesoarele erau disperate de felul in care se purta. Pe langa ca maraia la copii, ca ii troznea si ii impingea cu fiecare ocazie, reusea sa le exaspereze pe doamne si cu dusul obsesiv la toaleta. L-am cunoscut, am dat mana cu el si l-am poftit intr-o camera sa stam de vorba. Mi-a povestit multe de tot, e foarte vorbaret si nativ foarte inteligent. L-am intrebat daca el la ei acasa aveau toaleta. A zis ca da. L-am intrebat daca toaleta era in casa sau afara si a zis ca nuuu in casa, era afara, in curte.

  Cum sa nu se tot duca el la baia cea colorata cu chiuvete si veceuri mici pentru copii? La baie e frumos. Se duce, intra, se uita in oglinda si isi face freza. Sta nitel si se uita in jur si apoi merge inapoi in clasa. De circa cincizeci de ori pe zi. Daca mai gasea cate un amarat prin baie ii repezea cate una asa, de control... sa fie! L-am luat la prelucrat, ba cu vorba buna, ba cu un ton din ala de mama suparata si-o privire pe masura. Cand il certi se face semafor, se uita intr-o parte si da din cap ca si cand ar zice "da mah, asa e, ce plm sa fac, am comis-o!"

  Azi cand m-a vazut a racnit un "bunaaaaaaa" de s-au spart geamurile. De multe ori, in timp ce profesoara vorbeste sau trebuie sa fie liniste, moldoveanu' incepe si canta, fluiera sau vorbeste singur de parca ar fi cu oile pe deal. A crescut cu o totala lipsa de reguli sau restrictii insa cu violenta in familie. Evident. Aici insa, cand ma-sa s-a prezentat batuta pe la scoala, au fost pusi imediat in evidenta serviciilor sociale. Ca deh, aici nu e Bacau. Aici toti oamenii se dau peste cap ca lui si familiei lui sa le fie bine. Ma lupt cu el de saptamani bune sa il invat cum sa se poarte in mediul scolar britanic. A evoluat mult de tot, ii e rusine de gura mea mare cu care il cert de cate ori aflu ca a lovit pe careva :)))

  Azi i-au pus in sala de mese sa vada un film. I-am zis ca ma duc la cealalta fetita pe care o am in scoala dar ca o sa fiu atenta la el sa stea linistit si sa se comporte civilizat. Cand m-am intors era gramada pe colegul de langa, cred ca incerca sa ii vare aluia sticla de apa intr-o ureche sau ceva. M-am dus repede la el si i-am tinut morala. Dupa care m-am mai intors de nu mai putin de 18 ori intr-o ora ca sa vad ce face si daca sta cum trebuie pe nenorocitul ala de scaun. S-a straduit. S-a straduit enorm de mult desi corpul lui pur si simplu avea alata opinie. Se foia, evident ca se plictisise pentru ca el nu intelegea filmul, dar na, scoala mai inseamna si sa stii sa stai potolit chiar si cand te plictisesti teribil. La un moment dat isi baga singur un deget in ochi. Nu stiu ce incerca sa faca, stiu doar ca am ras teribil.

  Saptamana trecuta scoala a chemat-o pe mama lui sa stea de vorba cu ea. Am mers si eu sa ii traduc pentru ca femeia evident ca nu stie engleza. S-a prezentat cu oarece intarziere si a inceput sa ne zica ca da, ea e de vina, ca l-a rasfatat. A urmat o discutie ireala in care doamnele englezoaice tot incercau sa-i laude copilul si sa ii arate si partea buna iar ea saraca ii tot dadea inainte ca "eu ii zic mereu sa fie cuminte". La intrebarea doamnelor: "spuneti-ne va putem ajuta cu ceva, orice?" s-a blocat. M-a intrebat "cum adica sa ma ajute" cu o moaca de m-a bufnit rasul. I-am zis ca nu se refera la spalat de vase sau ceva, ci la educatia copilului si in general la bunastarea lui emotionala si intelectuala. A ridicat din umeri si-a zis ca ea vrea doar sa ne multumeasca. 

- Acuma pleci?

- Plec, da. Vin la tine din nou, joia viitoare.

- Sa vii. Io te astept.

- O sa mai faci litere?

- Da' stii ca nu-mi place sa le fac!

- Pai ce-am vorbit noi doi?

- Da, stiu. O sa le fac. 

- Si? Mai ce?

- Si nu mai lovesc pe nimeni! O sa vezi... cand vii tu la mine, o sa vezi.