Am mai trecut unul. Mi s-a parut extrem de lung. Cred ca a fost cel mai lung an din viata mea. Motivul e ca mi s-au intamplat atat de multe lucruri, a fost atat de plin de aventuri noi, de oameni noi, de intamplari de tot felul. Am invatat atat de multe in 2017 incat imi vine sa-i zic "multumesc, bai 2017, ai fost awesome, sa mor io!"
Acum un an in decembrie lucram la scoala Marei si la pranz si la afterschool. Au fost niste luni pline si destul de grele. Nu ma gandeam insa ca o sa imi foloseasca atat de mult experienta aia. Incepeam sa invat despre sistem si nu imi imaginam unde o sa fiu peste un an. Apoi s-a schimbat anul, m-am linistit si am ramas doar la tura de pranz si vreo trei luni a fost calm in viata mea. In martie insa a inceput tavalugul, am aplicat pentru noul job, l-am primit si am demarat procedura de angajare. La final de martie am mers la saptamana de inductie.
De acolo incolo s-au intamplat atat de multe, am cunoscut atatea scoli, atatia oameni, atatia copii, am trait atatea rataciri prin oras ca bezmetica, am schimbat mii si mii de autobuze si trenuri, am alergat de colo colo si am visat noaptea ce am de facut cu copiii ziua. Am trait fiecare caz in parte cu mare intensitate, am trait fiecare training de la primarie cu o uluire incredibila, am inteles cam cum functioneaza sistemul asta si de ce natia asta e unde e. Am inteles indarjirea cu care stiu ei sa munceasca dar si totala relaxare pe care o au in viata privata. Le-am vazut profesionalismul dar uneori si stupizenia absoluta, insa mai presus de toate i-am vazut cum sunt extrem de onesti atunci cand gresesc. Nimeni nu incearca sa se ascunda, sa zica nu, n-am facut eu, e vina aluilalt... nope.
Am cunoscut si indragit multi oameni, cu unii m-am si imprietenit nitel, colegul italian care a fost angajat odata cu mine mi-a devenit foarte repede amic. E foarte tanar dar foarte inteligent, vorbeste italiana, engleza, germana si japoneza la doar 25 de ani, isi face masteratul aici la universitate si este o placere sa stai de vorba cu el despre orice. Si cu alte colege am avut ocazia sa ma intalnesc prin scoli si sa stam la povesti si mi-a placut de ele. Cu sefele ne-am socializat in iulie cand am mers la picnicul departamentului si am ramas prosti vazand ditai seful de la Educatie cum ne face noua gratar si ne serveste cu zambetul pe buze. Aici oamenii nu sufera de sefie. N-au sindromul dumnezeirii functiei. Sunt oameni civilizati care se poarta civilizat si te trateaza ca pe egalul lor.
Prin iulie ne-am schimbat masina, in august am mers in Franta, in septembrie am inceput scoala si tot in septembrie am inceput tratamentul cu lumina pentru psoriazis. Care a avut succes, sunt cu pielea curata acum insa a fost o calatorie uriasa, lunga si epuizatoare. A durat pana pe 1 decembrie si in ultimele 6-7 saptamani imi venea sa plang si sa vars cand stiam ca e luni, miercuri sau vineri si ca tre' sa merg iar. A fost cumplit de greu sa suport arsurile provocate, frisoanele, pielea care ma manca si ma ardea si ma durea in unele locuri pana la os. Epuizant. A meritat efortul insa m-a lasat stoarsa de puteri, uscata, deshidratata pana la maduva. Practic o smochina bronzata tuci.
Prin octombrie l-a apucat pe Marius isteria cu mutatul asa ca am intrat in alt tavalug care s-a incheiat pe 16 decembrie cand am dormit in noua casa, dupa o mutare-fulger. Daca pana atunci fusesem obosita, in ultima saptamana de scoala am crezut ca mor, ceea ce era sa se si intample ulterior pentru ca am facut o criza de tensiune intr-o noapte de mi-am vazut sicriul cu ochii :)))) Asa de proaspata eram de Craciun, ce nu va mai zic... N-a trecut bine si am plecat din nou in Franta pentru ca tocmisem excursie pe cand nu stiam ca il ia pe om nebuneala cu mutatul. Ce sa-i faci, n-ai ce sa-i faci, pleci in Franta si te intorci azi! Faci repede o piftie de curcan si o salata d-aia de beof cu pui si apoi zaci :))))
Anul asta mi-a adus multe. Poate cel mai important e ca mi-a adus doua prietene noi care locuiesc una in orasul meu si alta in apropiere. Prima m-a gasit pe blogul asta, deci iata utilitatea blogului, a doua mi-a fost colega de facultate in alt an, ne stiam foarte putin pana acum dar viata ne-a adus impreuna in alta tara multi ani mai tarziu. Muierile sunt asa de misto incat le-as lua la mine acasa cu tot cu copiii lor care-s la fel de misto ca ele. Senzatia ca ai cu cine sa stai la taclale cu orele, sa razi pana te doare burta si sa te vaiti de diverse este extrem de pretioasa in zilele noastre. In special cand viata ti-a oferit suficiente surprize neplacute de la oameni in care ai crezut si care te-au aruncat ca pe un cartof fierbinte imediat ce n-au mai avut treaba cu tine. E lucru rar sa dai peste oameni destepti si amuzanti, va spun cu mana pe inima. Si e si mai rar lucru ca ei sa fie in proximitate.
Acum mai am o saptamana de vacanta in care poate apuc sa imi pun toate catrafusele pe la locul lor si sa aranjez noua casa de sus pana jos. Pe 8 incepem din nou nebunia scolara dar o sa fie alt an in care stiu ca in primavara o sa vina la noi prietena noastra de suflet din Romania, cu Bia ei cu tot, deja numaram zilele pana la momentul ala, vor veni de ziua Marei asa ca o sa avem casa plina de rasete si veselie.
Ceea ce, bineinteles ca va dorim si voua, celor care nu ne cunoasteti dar care ne cititi aventurile, celor care radeti si plangeti cu mine desi nu m-ati vazut vreodata, tuturor va uram ca 2018 sa va aduca tot ce va doriti si un sac in plus!
Cu drag,
Albuletzii
La multi ani!!
RăspundețiȘtergereMergeti inainte din bine in mai bine!!!
Si scrie mai des, please...
La multi ani! Mi-as dori sa scriu mai des dar nu mai am timp, tocmai ce ai vazut prin ce ape involburate am trecut anul asta!
ȘtergereLa multi ani cu sanatate. Poate o sa ne si cunoastem o data. Si eu va citesc cu placere aventurile fara sa va cunosc. Scriu dintr-o suburbie pariziana. Mihaela
RăspundețiȘtergereLa multi ani, Mihaela! Si colega mea de banca de liceu traieste tot pe acolo, la Antony.
ȘtergereLa multi ani si un an superbissim sa aveti!
RăspundețiȘtergereMultumiiiim la fel si voua!
ȘtergereDragilor, sa va fie masa masa si casa casa in 2018 , sa fiti sanatosi si sa va mentineti hazul ! Un nou an cu bine si cu multe bune!
RăspundețiȘtergereMultumim din suflet si voua sa vi se implineasca toate cele dorite!
ȘtergereBuna ziua, Alexandra!
RăspundețiȘtergereAm rasfoit blogul acesta de multe ori, mult m-am mai bucurat cand am vazut ca ati inceput o noua viata in Anglia care, in sfarsit, va ofera voua si Marei linistea si echilibrul de care aveati nevoie!
Aceste lucruri le-am cautat si noi si suntem veniti in Anglia de fix 2 luni cu copilul nostru de 4 ani. Cu copilul in Romania am trecut printr-o serie de greutati la o gradinita cu renume, copil care era pandit la baie de catre colegi si lovit, caruia i se luau jucariile fix inainte sa ajunga la ele fara ca sa se joace altul cu ele, copil care a fost bullied si, din pacate, a invatat si el sa loveasca.
Mi-am facut mari sperante in legatura cu sistemul educational din Anglia, ca in el lucreaza specialisti care vin sa asiste copilul si sa faciliteze integrarea acestuia.
Revenind, copilul merge la gradinita de stat cate 3 ore pe zi/5 zile pe saptamana si a inceput sa mearga de pe 15 ianuarie. Deci ieri a implinit 7 zile de prezenta. Copilul nu vorbeste engleza, intelege cateva cuvinte si tot ne intreaba pe noi cum se spune la diverse. De asemenea, tara noua, limba noua, locuri noi, case noi, nimic din ce era familiar nu mai exista, doar mami si tati si cateva lucrusoare.
In grupa sunt 25 de copii si o educatoare si o asistenta. In fiecare zi mi s-a spus ca loveste copiii, ca ii imbranceste si ii trage de par. In a 5-a zi a fost chemat deputy-headteacher si l-a lovit si pe acesta, nu stiu in ce circumstante, nu stiu ce i-a spus domnul respectiv, dar l-a lovit si copilul mi-a spus ca voia ca acel domn sa plece. In
In paralel copilul meu a inceput sa deprinda rutinele de intrare in clasa, cu dezbracat si pus lucrurile in cuier, a venit cu o carte la educatoare sa ii citeasca, a zis ca i-a placut sa faca diverse activitati. Cand il intreb de ce loveste copiii, spune ca vrea sa ii vada suparati si sa plece (destul de sadic, stiu).
Luni mi-a zis educatoarea ca a fost mai bine, a lovit mai putini copii si s-a jucat mai mult, dar ieri, in a 7-a zi, m-au chemat de urgenta sa iau copilul ca a facut tantrum. Cand am ajuns, m-a intampinat domnul deputy-headteacher si mi-a spus ca iar a fost lovit de copilul meu si ca a lovit si alti copii si ca este suspendat pentru o zi.
RăspundețiȘtergereLa finalul discutiei mi-a fost adus copilul care a stat in biblioteca cu o doamna de la SEN. Nu iti spun cum arata copilul meu: era ca o fiara haituita. Terifiat, plangand, cautandu-ma.
Cand m-a vazut, s-a linistit si am inceput sa ii pun intrebari si sa le traduc doamnei de la SEN si deputy. L-am pus de asemenea sa isi ceara scuze ca l-a lovit pe domnul, explicandu-i ca acesta s-a simtit indurerat si suparat. Copilul si-a cerut scuze imediat, l-a mangaiat, l-a privit in ochi. Apoi m-a intrebat cum o cheama pe doamna de la SEN.
Doamna de la SEN mi-a spus ca a fost exclus din grup, ca a fost pus cu fata la perete pentru timeoff si ca a mai primit timeoff si in alte zile.
Ieri de asemenea copilul nu a primit gustarea de la gradinita, ajungand mai devreme decat de obicei acasa flamand de a mancat 2 portii.
Acasa stau eu cu el, nu imi caut de lucru inca si traim dintr-un singur salar fix ca sa fiu aproape de copil si disponibil pentru el. Nu folosim tableta,telefon, televizor, citim carti pentru ca ii plac foarte mult, facem diverse activitati, ne conectam, ne plimbam in parc.
Ii repet ca mu este in regula sa ii loveasca pe alti copii, ca le provoaca durere, ca ii sperie, ca ii raneste si ii supara, ii aduc aminte de un anumit incident in care si el s-a simtit la fel, dar la gradinita loveste in continuare.
Acasa nu am cum sa recreez mediul concurential, social si restrictiv de la gradinita si mai mult decat vorbe nu am cum sa utilizez.
RăspundețiȘtergereInca o data, nu sunt de acord cu atitudinea lui la gradinita, insa suspendarea unui copil de 4 ani care nu vorbeste limba si care a fost la gradinita 7 zile in total mi se pare inutila si mult prea drastica. Nu am vazut sprijin din partea scolii, am vazut pedeapsa si izolare. Si suspendarea in sine, nu vad ii vad eu beneficiile. In primul rand copilul meu se bucura ca nu mai merge la gradinita, ca sta cu mami acasa, nu il mai bate nimeni la cap si nu ii da timeoff, nu percepe suspendarea ca o pedeapsa. in al doilea rand nu m-au avertizat cu nimic. Nu mi-au spus ca daca mai continua sa loveasca il suspenda. M-am trezit doar cu un telefon acasa sa vin de urgenta. In al treilea rand, domnul deputy mi s-a parut a fi foarte ofensat ca a fost lovit de 2 ori, ca "nu i s-a perceput autoritatea ca doar e barbat, inalt, in costum si cu badge" (astea fiind vorbele lui) de catre un copil de 4 ani care merge la gradinita si care nu cunoaste structura ierarhica. Aici am ramas uimita, pentru ca sincer, din motive de siguranta pentru copil, nu vreau sa execute ce ii spune orice nene inalt si in costum pe care nu l-a vazut niciodata.
De asemenea in fiecare zi am vorbit cu educatoarea, discutii scurte, si imi spunea ca a lovit, intr-o zi mai multi, alta data mai putin, ca nu imparte jucariile, ca nu intelege ce i se spune, ca nu intelege educatoarea ce ii spune copilul meu, dar ca e normal, ca la varsta asta uita usor regulile etc. Trebuia sa ne fi intalnit azi cu educatoarea la finalul programului la cererea ei ca sa ii dam mai multe detalii despre copil, o cerere absolut rationala. Dar a intervenit chestia surpriza cu suspendarea si intalnirea nu mai are loc.
Evident, nu mananc, nu dorm, ma doare capul si stau de ieri pe net si citesc si ma ingrozesc ca astia iti fac copilul pachet imediat cu exmatriculare din scoala doar si pentru un tipat. Si nu vreau sa fie copilul exmatriculat, vreau sa fie sprijinit sa se integreze, sa fie cineva care sa poata sa il inteleaga, sa nu mi se mai zica doar ca a lovit din senin, pentru ca undeva este un motiv, este o frustrare, trebuie sustinut cumva sa invete limba si sa se poata exprima, sa nu il mai iau speriat si plangand vai de mama lui si sa ii placa sa mearga la gradinita, pentru ca din toamna intra la primary si e si mai nasol daca nu se rezolva.
E lung mesajul, stiu, e emotiv, il semnez cu anonymous pentru ca sunt unii binevoitori care s-ar bucura sa afle ca am dat de necaz.
Tu lucrezi in sistem, ai putea sa imi dai un sfat despre cum ii pot face sa inteleaga inutilitatea suspendarii si cum as putea sa ii fac sa inteleaga necesitatea sustinerii prin personal calificat care sa faciliteze integrarea?
Multumesc Alexandra.
Acum eu nu stiu ce sa zic dar o sa incerc sa fiu extrem de sincera. In primul rand eu nu stiu unde anume locuiesti tu in Anglia, si in orasul ala in care parte a lui. Fiecare loc are zone mai bune si mai proaste, scoli si gradinite mai bune si mai proaste. Eu una aici la noi nu am auzit NICAIERI de time off facut CU FATA LA PERETE. Nicaieri. Time off, da, dar sa stea copilul undeva intr-un locusor separat pana se linisteste putin. Deci imi suna rau asta cu fata la perete.
RăspundețiȘtergereCopilul tau are clar niste probleme, acum eu nu sunt de specialitate psiholog dar un copil care verbalizeaza "vreau sa ii vad suparati" are probleme mari de tot. Nu stiu daca i se trag de la gradinita din Romania sau de la schimbare, dar nu suna bine deloc ce zici tu.
Deasemenea nu am auzit ever de "suspendare" la nursery. Ca el inteleg ca e la nursery. Nu stiu daca este cu adevarat o "suspendare" in conditiile in care la nursery nu se ia in calcul prezenta copilului. Chestiile pe care le-a zis acel tip iar nu imi suna DELOC ok, n-am auzit vreun cadru didactic sa spuna asemenea enormitati in doi ani jumate. Acum sincer vorbind nu stiu nici cata engleza stii tu si ce a zis el exact asa ca nu ma pot pronunta. Insa stiu ca aici sa lovesti un ADULT in scoala este big buba. Si sa repeti asta si mai rau. Copilul de 4 ani ar trebui sa stie si sa inteleaga exact diferenta intre bine si rau, minciuna si adevar si statutul adultilor din preajma. Gen ca aia sunt cei care sunt autoritatea, in orice loc s-ar afla. Un copil care se repede la un adult este considerat ca are probleme grave de comportament sau nevoi speciale.
Acum ce as face eu ar fi sa nu il duc la gradinita aia pentru ca e clar ca el are nevoie de o perioada de adaptare la noua tara. Nu stiu daca va e ok cu un salariu, dar eu asta as face. E drept, nu pot sa iti pun tie in carca ce as face eu pentru ca eu am fost dispusa sa stau 10 ani acasa cu ea iar altii nu pot face asta. Noi am venit la final de iulie tocmai ca ea sa aibe timp pana in septembrie sa se acomodeze cu orasul, tara si limba. Televizorul mie mi se pare extrem de important, nu pentru desene ci pentru BBC :) Il pui sa mearga ca el sa fie expus la limba. In plus in Anglia exista multe programe pentru copii care sunt absolut educative. Cand am ajuns aici am cumparat intai televizor si apoi un frigider mai mare :)) Si eu am tinut-o ani buni fara tehnologie insa intr-o situatie din asta este vitala pentru ca ajuta enorm la invatare. La fel si o tableta cu aplicatii de invatare a cuvintelor in care copilul le poate auzi pe fiecare in parte vazand si imaginea langa. Decat sa il duci acolo unde stii ca nu se poate integra acum, mai bine il tii acasa pana la toamna, il reasiguri de dragostea ta, ii dai un timp cu mami, timp care s-ar putea sa fii uimita cat de multe o sa vindece. Si apoi poate merge la scoala. Tu nu poti cere scolii suport in plus pentru ca ei au procedurile lor si o sa acorde tot suportul atunci cand e cazul. La nursery insa nu se face big deal pentru asta. In orasul nostru noi cei de la EMAS mergem si la nursery dar daca tu nu ai serviciul asta la primaria ta, nu ai ce sa faci. Si majoritatea locurilor nu au.
Nu stiu ce altceva sa iti mai spun decat ca mi se pare ca baietelul sufera inutil in momentul asta. Lasa-i un timp. Un timp cu tine. Un timp in care sa mearga pe strada, in parc, in magazine, sa auda limba si sa vada cum se joaca copiii de aici. Un timp in care nu trebuie sa imparta nimic cu nimeni. Un timp langa mami. Succes.
Imi este de foarte mult ajutor raspunsul tau, iti multumesc pentru asta, reusesc astfel sa inteleg reactia lui deputy headteacher.
RăspundețiȘtergereEngleza o cunosc bine ca deh, conversatii zilnice in corporatie pana mai ieri in toamna cand mi-am dat demisia, asa ca nu am inteles gresit cand mi-a povestit domnul cum a fost lovit. A insistat foarte mult unde si cum l-a lovit copilul meu si cand a povestit ca a lovit alti copii, a fost asa, mai ca fapt divers, fara sa dea detalii. Mai ca cerea sa fie mangaiat pe cap si suflat nasucul.
E clar ca exista un behaviour issue, mi s-a incretit parul pe mine cand am auzit ca i-a luat pe toti la pocneala si in fiecare zi (in unele zile cica a lovit mai putini copii), din fericire nu tare, dar ramane violenta.
Si am dat zor cu gradinita aici (aka Cambridge) ca sa fie o chestie regulata, in fiecare zi, cu un numar mic de ore, cu educatoare vorbitoare nativ de engleza si, nefiind strictetea de la scoala, sa fie o acomodare lina si o integrare fara probleme.
Iar cei de la gradinita imi dau franturi de informatii. Doar imi zic ca a lovit neprovocat. Dar eu cronologic nu stiu faptele, ce facea in acel moment, daca a parut suparat mai devreme, nimic-nimic.
Daca nu reusesc sa rezolv problemele acestea de comportament, ca acasa nu face asa, nu ne loveste, respecta limitele, rutinele? La gradinita in grup de copii se manifesta asa. Ce ma fac la Primary?
Nu stiu cata engleza o sa prinda daca sta acasa cu mine pana in septembrie si nici grup de copii cu mame empatice nu stiu unde sa gasesc. La varsta lui toti sunt la gradinita deja si de bebelusi nu e interesat.
Faza e ca nici nu a socializat cu copii sau cu adulti in Ro, nu am avut anturajul asa de mare si el e genul care prefera sa mearga mult, nu sa stea la locul de joaca. In rarele ocazii cand a socializat si-a impartit lopatica si galetusa la groapa de nisip, a construit impreuna cu alti copii, dar si copiii aceea s-au apropiat frumos de el, fara sa il loveasca, sa ii smulga etc.
Aici in Cambridge eram intr-o librarie si a auzit un copilas plangand, s-a dus la el si l-a mangaiat. Altuia care se juca cu dinozauri i-a adus mai multi de pe raft si i-a oferit. Dar la un loc de joaca a smuls caciulita unui copil mai mic si fugea cu ea si nu voia sa o inapoieze. Deci cumva e si in dark side si in good side.
Cat despre job, deocamdata intindem ciorapul de la un singur salar si eu o sa imi caut dupa ce il stiu integrat de-a binelea, adica de prin toamna 2018.
O sa ma gandesc mult la ce mi-ai scris, mai ales la varianta cu amanarea gradinitei. Dar cumva ii trebuie socializare cu copii si nu stiu unde sa gasim una potrivita.
iti multumesc inca o data Alexandra, cumva mi-a dat curaj ce mi-ai scris.
Nu ii trebuie "socializare" cu nimeni daca el nu o doreste. Mara a stat nesocializata o viata pana la 5 ani jumate cand am dus-o la gradinita romaneasca pentru ca nu stiam ca o sa plec si ma obligau aia, daca stiam nu o duceam, nu i-a folosit la nimic, sincer :)
ȘtergereAlta chestie e ca "strictetea" de care zici e LA FEL si la nursery si la scoala aici. Nu sunt diferente. Se cere politete si apreciere pentru cei din jur. N-o sa fie "mai rau" la scoala, o sa fie fix la fel. Doar ca se discuta cu cuvinte potrivite varstei, am mers la nursery si am vazut, aveau practic aceleasi soiuri de activitati ca la Year Reception, primul de "scoala" dar care este ca o gradinita mai degraba. Nursery aici e ca o "cresa" cumva. Lui nu ii trebuie socializare cu copiii englezi acum, pentru ca el e bulversat total de ce i se intampla, si venind dupa episoade traumatice romanesti, cel mai bine i-ar face sa stea cu tine. Il poti duce zilnic in parc unde o sa gasiti alti copii de varsta lui iar acolo lucrurile sunt mai relaxate, fiecare alege ce sa faca. In timpul asta, pana in toamna, ii explici cum e cu regulile pe aici, el mai creste cu 8 luni si aia o sa faca o diferenta majora. Si la toamna la year R, nu te strofoca pentru engleza, aia tre' sa fie ULTIMA ta grija, copiii de varsta lui invata engleza in secunda doi! Problema o sa fie ca o sa uite cu mare succes romana :))) Deci eu as zice sa stati impreuna, sa va bucurati de aceste luni pe care le aveti pentru a va solidifica radacinile pe aici si relatia dintre voi, sa il duci in parc si la sali si locuri de joaca indoor, precis o sa gasesti acolo tot felul de dracii din astea, si sa rasuflati o vreme. Fara sculat de dimineata, alergatura si stres. Doar cu trait linistit o vreme. O sa il vindece asta. Si o sa vada la copiii din parc cum se poarta la locul de joaca, o sa vezi ca o sa se simta si el mai confortabil cand o sa vada ca aici nimeni nu-ti smulge jucaria din mana si in general copiii sunt foarte politicosi de mici. Tocmai datorita acestor nursery unde sunt invatati asta :) Cauta-ma pe FB si mai vorbim acolo in privat daca vrei. Alexandra Albu cu moaca din dotare :)))