Craciun cu de toate

  Nitel mai am si mor. Sarmalele sunt gata, cozonacul creste. Ne-am gasit si chilotii in casa noua, partial. O sa mai dureze un an pana cand o sa imi descopar toate obiectele, din nou. Ne-am mutat saptamana trecuta, ca pe Albu il manca rau de tot sa doarma langa noul lui garaj, asa ca sambata m-a batut la cap exact ca fi-sa pana am zis da ma, hai azi ca nu te mai suport. Cu ajutorul unor prieteni vajnici am carat din casa cealalta cam 98 la suta din chestii in ziua aia. 

  La final de zi mi-as fi dorit un camion. Care sa ma calce nitel pe sale, poate s-or pune la loc. Deci mutatul de casa este o mizerie sinistra. E ceva atat de anormal si de anti-viata de n-am cuvinte. Adica tu ca muiere, iti petreci in pizda ma-sii 90 la suta din viata incercand sa fie ordine in casa, sa fie curat, sa fie frumos, sa fie lucrurile la locul lor, la indemana, sa stii tot ce e unde, sa poti sa raspunzi la eternele intrebari ale celor doi decapitati... alea care incep cu "auzi, stii tu unde eeeeeeee...." sau "maaaaaahahahamiiii, nu gasesc x". Asa si tu tre' sa stii unde e x. Apoi cica te muti. Le-am luat pe toate si le-am aruncat in saci de gunoi mari, fix asa cum erau si de pe unde erau. S-au dus pulii de suflet doi ani jumate in care le-am tot aranjat si ordonat!  Si la aterizare, tin-te muica!

  Deci fi-mea nu avea haine! Era mandra posesoare de chiloti si ciorapi dar nu reuseam sa dibuiesc care si unde sunt tzoalele 'mneaei. Pentru ca ea si-a strans singura din camera iar eu habar n-am avut ce s-a intamplat cu ele. Imi venea sa ii zic "lasa mami ca ai pijamale, ce-ti mai trebuie" da' imi era ca imi rupe capu' infanta. S-a stresat rau de tot cu mutarea asta, si eu m-am umplut de stres si de nervi si de toate cele, dar ea a fost afectata in alta dimensiune. Ca asa e cand esti mic si toate cele din jur se modifica iar tu nu ai nici un cuvant de zis si nici prea multa putere in general. 

  Bon, sambata ne-am mutat, duminica da-i si pune pe la locul lor, luni marsh la scoala ca la noi nu venise vacanta inca. Eram atat de obosita incat la un moment dat o batranica din autobuz m-a intrebat daca sunt ok. Cred ca aveam o privire pierduta in spatiu... ma gandeam pe unde or fi sosetele sau ceva :))) Colac peste pupaza, toata saptamana a fost evident cam degeaba. Diminetile mai scremeam matematici si engleze dar dupa amiaza aveau petreceri de Craciun. Sau cantau colinde. Intr-o zi am auzit in bucla "Frosty the Snowman" de circa 345 de ori. Nici azinoapte nu imi trecuse. Imi canta in cap obsesiv si sa mor io daca cred ca o sa mai treaca vreodata. 

  Vineri Marius era liber si mi-am luat si eu liber de la ultima zi de lucru din semestru ca sa putem sa facem treaba. Facuram. Facuram de acum suntem amandoi ceva de genu' "auzi, poti sa ma ridici nitel din pat, ca nu mai nimeresc"... el cu shalele si gatul, eu cu shalele si gatul. Suntem niste moshi ordinari, niste terminati. Ma dor si muschi pe care nu stiam ca-i am. Si, vorba aia, daca am trait 38 de ani nestiind ca-i am, sa mor daca simteam nevoia sa aflu acu'. 

  Printre despachetat am facut si carnati! Ca asa sunt eu, nebuna. Si sarmale da' pe alea le-a impachetat mama mea asa ca am scapat ieftin, urasc sa impaturesc sarmale. Si mai am de copt un cozonac. De ce? Pai pentru ca eu nu stiu cum altfel sa scot mirosul de sarmale din domiciliu decat cu miros de cozonac. Da' acu' ma gandesc cam cum o sa scoata vecinii mirosul de sarmale de prin case ca azi mirosea de la noi pe toata strada :)))) 

  Azi mama a dus-o pe Mara strategic la plimbare ca sa pot eu sa impachetez cadouri. Ocazie cu care am constatat ca iar am luat excesiv de multe cadouri, ca de obicei. Dar na, e momentul ala din an in care ne rasfatam la maxim si asa trebuie sa fie. Asa ca va dresc si voua, tuturor, un Craciun mega rasfatat in care sa faceti doar ce doriti, sa radeti mult si sa va pupati aprig! Am zis!

 

Va uram liniste si carnati! :)