M-am gandit mult cum ar putea sa sune un titlu pentru ce am eu de zis acum. Nu stiu cum altfel sa explic si imi asum ce urmeaza sa zic, chiar daca precis se vor gasi cate unii care sa arunce cu muraturi proaspete inspre subsemnata.
Exista in primul rand traumele pe care le ofera copiilor, traume cu care ei vin aici si pe care le poarta multa vreme in suflet, traume care nu se lasa usor duse si care isi arata capul urat cu fiecare ocazie pe care ne-o ofera viata... Toti copiii pe care i-am cunoscut in ultimele sase saptamani cu asta au deschis discutia: cu cat de rau le era la scoala in Romania. Au intre 4 ani si 16 ani, mi-au povestit despre "gradi" si doamna care ii batea, despre clasa 1, 2, 3, unde doamna urla si ii si batea uneori... despre urlete infinite si senzatia ca sunt "certati" la fiecare miscare. Despre "stiti, in Romania, noi nu aveam voie sa VORBIM"... sau "eu vroiam sa fac o raceala ca sa nu mai merg la scoala", la fel cum zicea si Mara la madam Puie, ca vrea sa moara, sa se imbolnaveasca... orice doar sa nu mai mearga acolo.
De multe ori Mara imi zice dimineata ca a visat urat. Ca a visat ca trebuie sa mergem inapoi in Romania la scoala. Credeam ca e ea ultra sensibila, pana azi, cand prietena mea din Belgia mi-a zis ca si baietelul ei la fel pateste. Au cosmaruri. Si eu aveam cosmaruri cu nea' Teodorescu care batea la noi ca la fasole si care ne teroriza psihic de tremuram cand il vedeam pe strada. Si am visat urat multi, multi ani dupa clasa a 8a cand s-a terminat cu el. Pentru ca dupa aia mi-am vindecat trauma visand ca il bat. Ca il prind pe strada si il bat de-i suna apa in cap si ii sar ochelarii de la ochi! Ca-l iau cu o mana de par (desi avea doi metri, slabe sanse sa ajung eu vreodata la paru' lui) si ii carabanesc palme peste ochi cu cealalta asa cum facea el cu baietii din clasa. Pe ei ii batea. Era un domn, nu batea fete...
Dincolo de traumele astea, problema e una mult mai complexa. Scoala romaneasca produce handicap mintal. Adica pur si simplu nu te lasa sa gandesti, nu numai ca nu te indruma inspre cum ai putea face asta de unul singur, dar iti taie din start ORICE impuls ai avea inspre aceasta activitate. Gandirea independenta. Ratiunea. Logica. Opiniile personale. Structura gandirii. Procesele care decurg din asta. Creativitatea. Unicitatea. In primul si in primul rand, nu ai voie sa VORBESTI. De mic. De la gradinita!
Ti se interzice primul si singurul lucru care la 4 ani te poate ajuta sa devii un om inteligent: discursul propriu. Comunicarea. Trebuie sa stai in liniste, cu mainile la spate sau pe masa sau pe cap daca esti pedepsit. Sa nu credeti ca nu e si azi la fel, sa nu credeti ca azi nu se pun copiii in picioare cu mainile ridicate, la colt, afara din clasa sau mai stiu eu cum. Inca de la gradinita, daca plangi, trebuie sa TACI. Nu taci? Esti dat afara din clasa, izolat. Esti baiat? Ghinionul e si mai mare, ti se spune ca "tre' sa fii barbat" sau ca esti un "papa-lapte" daca plangi. Ne mai miram de ce 90 la suta din masculii romani sunt disfunctionali afectiv? In sfanta zi de era asta, li se spune ca nu e ok sa plangi la scoala. Bine, li se zice si acasa, dar scoala se presupune ca tre' sa fie mai desteapta si daca parintii tai sunt prosti. Ca na, poate ai ghinionul sa nu te fi nascut in cea mai inteligenta familie din lume, dar asta nu inseamna ca sansele tale in viata sunt anulate. Aici nu e asa. Aici scoala o sa iti educe si parintii, o sa ii trainuiasca si o sa ii invete inclusiv cum sa se poarte cu tine. Ca de aia e scoala!
Revenind la gandire. Am avut problema asta si cu Mara la inceputuri, de aia am observat handicapul dat de putinul timp petrecut in scoala romaneasca: nu stia sa gandeasca independent in clasa. Mai precis, in cazul ei, parca nu credea, nu ii venea sa creada ca i se da un task si e LASATA sa faca asta asa cum crede ea de cuviinta, si, mai mult, cu ajutorul si consfatuirea colegilor! Pentru ca ei nu stau "doi in banca" ci 4-5 la o masa. Si la multe dintre activitati li se spune "sfatuiti-va cu colegii, discutati intre voi in urmatoarele 5 minute, vedeti cu ce idei puteti veni si apoi vedem ce iese". Sunt invatati de mici sa lucreze si in echipa dar si individual. Sunt invatati si cand sa vorbeasca intre ei dar si sa tina liniste atunci cand profesorul le explica o lectie. Insa "lectia" aia nu dureaza mai mult de 10 minute de explicat pentru ca materia e impartita. Nu le recita nimeni 50 de minute, nu le umple nimeni sapte table de scris aberant, nu le dicteaza nimeni pagini interminabile... 10-15 minute de predare si apoi facem exercitii sa vedem cine ce a inteles. Impreuna si separat.
Ea s-a adaptat repede la stilul asta pentru ca e natural sa fie asa. Am insa un baietel care din pacate a studiat 4 ani in Romania. Clasa zero si primele trei clase. Omul are mai multe probleme-handicap date de sistemul ala. In primul rand e foarte pasionat de ideea ca "eu sunt primul la matematica"! Din pacate nu e "primul" (iar aici chiar nu exista primul sau al doilea) deoarece, tot din cauza sistemului, se repede ca un apucat, si greseste aiurea. Ii lipsesc muuuulte cunostinte matematice dar are impresia (probabil si mediul in care traieste i-a infiltrat ideea cu romanii si matematica vietii) ca ce tare e el la matematica. Si eu ii tot demonstrez ca nu e, si ca ar trebui sa lase nasul ala mai pe jos nitel. Dar, ce sa vezi, azi mi-a zis si de niste "premii la concursuri" pe care le-a luat el in Romanica... opa! Care mah, mizeriile alea? Ahhaaaa, m-am gandit imediat, d-acolo ti se trage.
Citeste la norma, nu conteaza daca intelege sau nu ce citeste, el imi zice cate pagini a citit. Nu, nu intelege tot ce citeste, dar nu conteaza asta, in Romania i-au zis ca trebuie MULT. Mult si repede! Se repede tot timpul sa faca chestii, se rasteste la mine ca "eu vreau sa fac singur" ca apoi sa ma cheme pentru ca nu stie ce inseamna una sau alta. Este absolut incapabil sa gandeasca independent sau sa inteleaga cerinte de creativitate. Este absolut blocat in limbaj de lemn, cuvinte arhaice sau exprimari bombastice dar fara sens. Iar eu pe toate le recunosc, mi le aduc aminte din cartile Marei de clasa 1. Clisee. Si disperarea de "sa fac mult, sa termin repede". I-am explicat profesorului cum gandeste si a zis ca nuuuuu, noi nu cerem asa, nu trebuie sa faca mult, trebuie sa faca BINE... dooooh!
La 10 ani nu stie diferenta dintre stilurile narative. E blocat in limbajul cretinoid al povestilor romanesti (apropo, poate o sa se sesizeze cineva vreodata si de cum sunt TRADUSE povestile scrise de scriitori contemporani in romana... eu una as vrea sa-i impusc pe toti pentru ca folosesc aceleasi arhaisme si limbaj de lemn si daca povestea a fost scrisa ieri si deloc arhaic... cum ziceam, handicapul celor crescuti in Romania!). Cand i s-a cerut, dupa multa predare si explicatie, sa faca un text jurnalistic, cu fapte concrete, sau i s-a cerut sa faca un text "stiintific", informativ, o ardea voios pe campiile "palatelor" si altor acareturi care nu prea exista in real life :)))) Si nu e vina lui! Este fix indoctrinarea si porcaria scolii romanesti. Asa cum alt baietel care tot atatia ani are petrecuti in scoala romaneasca, are si acum, dupa aproape un an aici, tendinta de a copia ca nebunul cerintele de pe fisele care i se dau. Aici ti se dau fise de rezolvat. Iei fisa, o citesti, rezolvi pe caiet apoi lipesti foaia cu cerintele in caiet. Nu mai copiezi de-amboulea lucruri, ca nu ai de ce! El saracu', se opintea sa scrie toate "problemele" :)))) Iar eu pot sa vad toate cliseele alea, le recunosc pe fiecare in parte. Cand i-am zis profesorului ca el nu stie sa iasa din cliseu si i-am povestit nitel cam ce "literatura" se face in Romania in scoala primara, se uita la mine ca la o fiinta de pe alta planeta. Cand i-am zis profesoarei celui de-al doilea cum sunt copiii pusi sa scrie cerinte interminabile pe caiete, se uita la mine idem. Dar na, li s-au explicat multe si de multe ori simt ca asta e rolul meu in toata isprava asta, sa informez profesorii despre trecutul acestor copii.
Ca sa inteleaga aceste handicapuri si sa lucreze la demontarea prostiilor sistemului romanesc. Sa poata sa le dea deschiderea, sa poata sa ii indrume sa gandeasca singuri, sa creeze, sa scrie texte din capul lor, sa... sa fie ei. Asa cum sunt ei.
In seara asta am fost la sedinta cu parintele de la scoala Marei. N-am plans, a fost prima data in aproape doi ani cand am reusit sa nu plang. Mara are o profesoara noua pentru ca cea de anul asta a intrat in concediu prenatal. E fiica directoarei, erau amandoua acolo si mi-au vorbit despre Mara. I-am vazut caietele cu ce a lucrat la scoala in ultimul timp si, din nou, am fost uimita. E un "superstar" micuta noastra, asa au zis doamnele alea. Face tot ce i se cere desi ea nu studiase multe chestii cand a ajuns aici, are rezultate peste asteptari, scrie pagini si pagini intregi de povesti din capul ei, pentru ca ei au invatat-o cum sa faca asta. Cu adverbe si adjective si spelling mai bun ca englezii :)))) Munceste la scoala, se vede cat de mult munceste, erau pagini intregi de a4 scrise impecabil.
Dincolo de rezultatele academice, cel mai mult m-a bucurat sa mi se spuna ca fetita mea este buna cu toata lumea, ajuta pe toata lumea, e politicoasa si asculta de adulti, e responsabila si indragita de toti profesorii. Asta inseamna sa fii un om bun si reusit. Matematica nu e totul in viata. Sa fii om insa... Am venit acasa si am luat-o in brate, i-am spus ce au zis doamnele, i-am spus inca o data cat de minunata e, cat de mandra sunt de ea. A fost tare fericita. Si eu pe langa ea. M-am gandit ca imi trebuie o piatra sa ma tin pe pamant, imi vine sa plutesc. Apoi m-am gandit la "copiii mei din scoli" si am revenit pe pamant... Ei sunt piatra care ma aduce inapoi. Greutatea sistemului romanesc care lasa urme adanci in oameni prea mici ca sa le inteleaga.
N-ai plans tu, bine ca am plans eu citind... :-D Si da, copiii mei n-au trecut prin rahaturile scolii romanesti dar sunt curiosi si ma intreaba intr-una cum era cand eram eu de varsta lor la scoala, vor tot timpul sa faca paralele (desi la unele chestii iti dai seama, ce dracu de paralele sa faci, ca unele chestii sunt ozn-uri in scoala romaneasca...), lor li se pare fascinant sa auda, ceva de genul "si cat de normala ai iesit si mai stii si lucruri, dupa ce ai trecut prin asa infern", dar la mine a fost bafta majora cu taica-meu, care mi-a spus ca orice s-ar intampla in scoala el imi "are spatele asigurat", intotdeauna a fost de partea mea si orice s-a intamplat a cerut intotdeauna sa auda si versiunea mea, nu doar a profesorilor, inainte de a discuta cu mine cam ce cred eu. Pe mine aia m-a scos la liman. Si faptul ca taica-meu era extrem de erudit si mi-a insuflat pasiunea pentru cunostinte de orice fel, el zicea ca o zi in care n-ai invatat nimic nou (indiferent ce) e o zi pierduta. Mi-a ramas chestia asta pana in ziua de azi, sa invat macar un lucru nou pe zi, face fantastic de bine la psihic :-D
RăspundețiȘtergereCred ca multi din profesorii de acolo au sa aiba o intelegere si niste revelatii dupa ce discuta cu tine, nu cred ca majoritatea au idee care e background-ul copiilor veniti din Romania, nu isi dau seama de "bagajul" psihic, emotional, fizic si academic cu care vin necajitii astia mici... De aia spuneam ca esti omul potrivit la locul potrivit!
Si eu am avut noroc cu mama. Dar multi copiii n-au avut norocul nostru. Si n-au nici azi, 30 de ani mai tarziu, aia e durerea, ca peste TREIZECI de ani noi vorbim despre ACELEASI lucruri, aceleasi abuzuri! Total inacceptabil!
ȘtergereDin pacate. Si ce e mai rau, unii habar nu au cum arata normalitatea. Ti-am spus eu de unii de pe aici care plang dupa "scoala romaneasca", mie mi se pare complet elucubrant...
ȘtergereE plin UK-ul de romani nemultumiti. De la scoala la care "nu se face carte" la lipsa leusteanului. Dupa ce am vizitat circa 15 scoli in ultimele 6 saptamani, pot sa fiu sigura ca "se face carte". Deci ce invata astia la scoala secundara (11 ani plus) la stiinte, e de o mie si una de ori mai destept si mai plin de sens si utilitate decat ce am facut noi in Romania! O sa ma documentez sa revin cu treaba asta, pentru ca sunt mega fascinata :)
ȘtergereFiu-meu acum are bacul. Desi am destule nemultumiri legate de invatamantul din Romania, totusi, n-as putea zice ca situatie e chiar asa de trista pe cat o zaugravesti tu aici. Sau poate am avut noi noroc, habar n-am. De exemplu, noi am avut o invatatoare foarte misto, care practic a interzis temele pt acasa deoarece copiii stateau la after school pana la 3. Scoala la care a fost pana in cls. VIII a fost OK, o scoala normala, de cartier, profesori buni, fara excese, fara isterii, atmosfera normala. La literatura romana, pot sa spun cu siguranta ca s-a periat foarte mult si stilul de predare, si programa, fata de ce faceam noi. E mai interesant, autori moderni, autori straini etc. Examenul de cls VIII si cls XII contine exercitii de intelegere a unui text, scrierea unui eseu pe o tema libera, plus un subiect din literatura. Deci, zic eu, am scapat de tampenia cu invatatul comentariilor pe de rost. Evident, parinti idioti care isi obliga copiii in continuare sa toceasca exista, ii vad zi de zi, prostia din cap la oamenii aia nu ai cum sa le-o scoti, dar realitatea e sistemul nu te mai obliga sa inveti pe de rost.
RăspundețiȘtergereDupa gimnaziu, fiul meu a mers la liceul de informatica, unde calitatea educatiei a fost optima. Pe langa scoala propriu zisa, am pierdut efectiv sirul proiectelor practice la care a participat din a IX si pana in a XII, dar au fost cel putin 2-3 pe an, intinse pe mai multe luni, proiecte la care elevii au mers la firme din industrua IT, au avut mentori, au dezvoltat softuri, au facut robotica, etc. Nu a fost vara in care fiul meu sa nu participe la un internship platit (in sensul ca el a fost platit, si chiar destul de bine, nu ca am platit eu) la o firma. Si inca nu au dat Bacul, dar jumatate din clasa, aia care au facut practica pe la firme, au cu totii oferte de angajare din august incolo, daca isi doresc. Si sa stiti ca n-au invatat numai IT. Profesoara de lb romana i-a scos la teatru in fiecare sapt cat a tinut stagiunea, an de an, au avut un program de teatru f. bun in scoala, in lb engleza, program de public speaking in romana si engleza, vreo 3 ONG-uri activeaza in scoala, majoritatea elevilor sunt voluntari cel putin pt o organizatie, au strans bani pt nu stiu cate cauze sociale cu respectivele organizatii... deci ce sa zic, eu inteleg ca experienta mea nu e a tuturor, dar nici experientele negative nu sunt general valabile. Un pic prea in alb si negru mi se pare viziunea ta. Sunt multe, enorm de multe lucruri de imbunatatit, dar nu e chiar totul de aruncat la cosul de gunoi. Oricum, din experienta mea, cea mai mare problema a invatamantului romanesc sunt parintii. Pe jumate din ei ii doare efectiv in cot si nu se implica absolut deloc in educatia copiilor, in timp ce cealalta jumatate e absolut isterica si isi imping copiii de la spate, vor teme multe-multe, vor culegeri, vor concursuri, si-ar tine copiii lipiti de birou sa invete pana la 10 seara in fiecare zi. Parerea mea e ca mai trebuie sa treaca vreo cativa ani buni, vreo 10, asa, pana ajung cei de varsta fiului meu sa-si duca copiii la scoala, ca sa vedem o imbunatatire serioasa a atitudinii parintilor.
M
Pai cred ca tu nu intelegi ca nu "zugravesc" eu ci copiii cu care lucrez acum. Si celelalte milioane de copii din tara care tot asta spun. Deci da, ai avut noroc. Nu stiu unde sunt scolile despre care vorbesti tu, sincera sa fiu. La fel "zugraveste" situatia si orice statistica despre invatamantul romanesc. De la testele Pisa la orice alt studiu facut pe elevii romani.
ȘtergereEu inteleg ce vrei sa spui si inteleg experienta ta. Voiam pur si simplu sa punctez ca generalizarile nu sunt sanatoase. Exista o mare inegalitate de sanse in Romania, in functie de unde ai norocul sa te nasti. Una de sa faci scoala intr-un oras academic, cum e Clujul, si alta sa o faci la tara sau in foste orase industriale unde e saracie lucie si toti parintii sunt la munca in strainatate si primariile nu au bani pt nimic. Eu presupun ca multi dintre copiii cu care lucrezi provin din asemenea zone, si da, ai perfecta dreptate, e imperativ ca Romania sa gaseasca resurse pentru toti copiii ei. Ceea ce, cum sa zic, e greu de pus in practica, pt ca suntem intr-un cerc vicios, oamenii activi care ar putea sa revitalizeze zonele astea din toate punctele de vedere sunt la munca in UK si in Spania si in Italia si normal ca nu vor sa se reintoarca la greu si la nimic, dar in acelasi timp, fara ei, e practic imposibil sa construiesti ceva. Cu bunici si copii abandonati de parinti nu construiesti nimic. Ma rog, nu stiu zau care ar fi solutia...
ȘtergereOricum, sunt enorm de multe lucruri de imbunatatit, dar asta nu anuleaza partile pozitive ale invatamantului romanesc. De exemplu, in Romania, aproape 30% din fete urmeaza o cariera in STEM, in timp ce in UK si multe alte tari occidentale doar in jur de 15% din fete fac asta. Doar un exemplu, asa, ca sa vedem ca lucrurile nu sunt in alb si negru.
M.
Am și copii din Cluj. Dacă doresc sa generalizez cred ca am voie pe blogul meu. Excepțiile confirma regula.
ȘtergereFără să încerc să isc o polemică, eu am terminat la cel mai bun și faimos liceu din Arad. A doua pe liceu. Dacă i-ai fi întrebat pe ai mei, ar fi răspuns ca tine, că n-au fost probleme majore. Dar. DAR. Eu le-am ascuns cel puțin 80% din abuzurile suferite, fizice și emoționale, pentru că îi iubeam și nu voiam să sufere, dar mai ales pentru că ni s-a implementat repetat ideea că tot ce pățim e doar din vina noastră. Eu am refuzat să-mi cresc copiii cu posibilitatea ca ei să treacă prin ce am trecut eu.
ȘtergereEu n-am ascuns insa mama nu avea ce sa le faca. "Sistemul"... Dar atitudinea asta de "totul e bine si frumos in invatamantul romanesc" mi se pare absolut aberanta in conditiile in care absolut toate studiile si statisticile declara nenorocirea in care se scalda situatia. Da' na, si eu as putea sa zic ca daca iau un absolvent de BAC de acolo si il pun sa gandeasca liber langa unul de aici n-are nici o sansa :))) Debate, gandire analitica, critica...
ȘtergereSimona, au trecut totusi 25-30 de ani de atunci. Era alta tara, alta lume, alt regim...chiar nu cred ca exista comparatie. Eu sper ca nu-mi ascunde nimic copilul meu, suntem foarte apropiati, comunicam mult, e unicul copil la parinti, l-am avut cand eram extrem, extrem de tineri, atat eu, cat si sotul meu, asa ca nu avem o relatie copil-parinti tipica. Parerea mea e ca nu ne ascunde nimic.
ȘtergereAlexandra, departe de mine ideea ca e totul bine si frumos in invatamantul romanesc, chiar dimpotriva, dupa cum am si scris. Consider ca marea majoritate a sistemelor de invatamant din tarile vest-europene sunt mult, mult superioare celui romanesc, la ani lumina chiar, din toate punctele de vedere. Recunosc ca noi am fost privilegiati din punct de vedere educational, deoarece locuim intr-un soi de bula de normalitate si relativa prosperitate si am avut acces la scoli bune. Dar asta a fost experienta mea personala cu invatamantul romanesc, si nu am de ce sa zic ca a fost rau si sunt nemultumita. Pana acum, a fost relativ OK, am avut si motive de nemultumire de-a lungul anilor, dar si motive de satisfactie. De-aia zic ca nu e totul tragic aici si nu e cazul sa aruncam copilul cu tot cu apa murdara din lighean.
Uite, eu am un job care presupune media monitoring. Citesc zilnic aprox. 100 de stiri de pe toate meridianele, si-mi cad sub ochi tot soiul de articole, statistici, bucati de informatie, pareri, opinii, blog-posturi etc. care ma determina zi de zi sa-mi revizuiesc parerile asupra aproape orice credeam acum un an, sau acum o luna, indiferent ca e vorba de politica, societate, cultura, etc. De exemplu, o chestie care m-a chiar mirat profund acum cateva luni a fost o stire despre un studiu al unei universitati din Germania, care au concluzionat ca in Romania copiii sunt mult mai fericiti decat in UK. http://www.dailymail.co.uk/news/article-3449077/UK-children-happy-Algeria-Romania-Poland-youngsters-Ethiopia-South-Korea-Nepal-miserable-survey-16-nations.html
Evident, nu o fi un adevar absolut, pt mine e si greu de crezut respectiva cercetare, pt ca eu stiu cam care sunt problemele copiilor din Romania, incepand cu saracia si continuand cu violenta in familie si in scoala etc.... Dar e si statistica aia o mica parte a unui mozaic informational de care putem tine cont si care, poate, ne zice ca lucrurile is mai nuantate decat par la prima vedere.
Cat despre copiii care dau acum BACul, despre tanara generatie de romani (nu toti, evident, aia mai rasariti, mai cu initiativa) eu ma declar absolut impresionata de ei. Au o constiinta civica mult peste ce aveam noi la varsta lor, le pasa de politica, le pasa de mediu...Mie imi place mult de ei, dar de, oi fi subiectiva. Eu nu cred ca la 18 ani as fi avut taria sa ies in piata publica seara de seara pana la 11-12 noaptea, pe un frig de crapa pietrele, pt o cauza in care cred, si a doua zi sa ma duc la scoala de la 8 dimineata cu teme facute si sa dau teste si teze si alte alea. Copilul meu si colegii lui au facut aia pt mai bine de doua saptamani. Deci crede-ma, gandesc tinerii astia foarte bine, si analitic, si foarte liber (dar probabil ca nu datorita, ci in ciuda sistemului de invatamant). scuze de lungime
M
Bula, tine minte cuvantul asta. Fericire a copiilor? Pai tu crezi ca copiii din Romania au curaj sa declare la sondaje ce le face invatatoarea? :)))))))) Da, copiii din UK se vaita de diverse pentru ca ei stiu ca sunt ascultati si ca pot spune orice :) Asta nu inseamna ca nu-s fericiti. Mda, n-as crede studiul ala, sincera sa fiu, exista multe altele care spun contrariul :)
ȘtergereManuela, nu poate decât să mă bucure relația voastră cu copilul și bafta de a îl putea crește într-o relativă normalitate. Bravo! Ai dreptate, am terminat respectivul liceu acum foarte mulți ani și nu mai am contact cu sistemul educational din România decât prin intermediul prietenilor și rudelor, îți dai seama că se aud lucrurile nasoale înaintea celor bune. Cât despre sondaj, e posibil ca cei mici să fi spus adevărul, eu am avut o copilărie foarte fericită în ciuda comunismului, a sărăciei și foametei, alea erau chestii conexe când nu știam că se poate și altfel. Cred că e foarte complicat să trebuiască să monitorizezi media, e un grăunte de adevăr în orice, învelit într-un strat de subiectivism, greu să cerni detaliile...
ȘtergereUite asta a fost motivul final pentru care ne-am decis si noi sa plecam (finally). Nu pot s-o stric pe fi-mea in scoala romaneasca. Refuz sa treaca si ea prin ce am trecut eu! Multumesc ca imi confirmi inca o data ca am ales bine.
RăspundețiȘtergereDacă asta va doriți sigur ai ales vine. Bafta!
RăspundețiȘtergere