Gradina noastra cu nuferi

  Toata viata am fost fascinata de nuferi. Nu stiu de ce, probabil pentru ca la scoala ni se spunea despre ei iar eu nu imi imaginam cum adica e aia o floare care creste pe apa? Adica cum? Nu am vazut nuferi nici macar o data in viata mea, pana in 2011 cand am mers pentru prima data in Delta. Experienta Deltei romanesti a fost una oribila, mizeria, ruinele si tristetea din Sulina mi-au infierat sufletul pentru multa vreme. Sulina... ce asteptari uriase aveam eu de la Sulina... 

  Singura parte misto a fost mersul cu barca pe canale. Acele cateva ore au fost frumoase, e un loc linistit si magic cumva. Adica ar fi. Niste pet-uri pluteau la suprafata apei si se prindeau in stuf. Pete mari de ulei puteau fi zarite din loc in loc, facand curcubee colorate pe luciul apei. Erau insa nuferi multi, mari si tare frumosi. Este o planta incredibila asta. Nu e o alga, nu o pot asocia cu "ierburile marii", este o planta fantastica ce poate trai in apa. Nufarul este specie protejata in Romania. Si erau si panouri care spuneau sa nu rupi nuferii. 

  Cu toate astea, barcagiul care ne-a dus pe canale, s-a aplecat voios si a rupt mai multi nuferi pe care i-a impartit generos doamnelor din barca. Ca si cand erau ai lui. Ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Am luat nufarul si mi-au dat lacrimile. E, acum il vedeam de aproape, il simteam, tulpina lui foarte lunga, uda si rece, mi se incolacea de pe mana pana pe picioare. Atata furie am simtit atunci. Am zis cu jumatate de gura ca nu trebuia sa ii rupa, ii vedeam si din barca. Si acolo era locul lor, in apa! 

  Mie nu-mi plac plantele in casa tocmai pentru ca locul lor e afara, acolo unde le-a nascut  natura. De aia nu-mi plac nici animalele in casa, bine, pe fi-mea o suport de zece ani ca am produs-o eu :)))) Serios vorbind, am o chestie asa, cu ruptul de flori ca sa ni le punem in par, la gat, in vaze... frate, lasa-le acolo, la locul lor, statistic vorbind, vor bucura mai multi oameni decat pe tine! Vor trece mai multi pe langa ele, ele se vor inmulti, isi vor petrece ciclul lor in natura iar natura va fi mai fericita :) 

  Acestea fiind zise, azi am fost la gradina noastra cea plina de balarii. Si am chiuit cand am vazut ca nuferii salvati din mal acum fac flori. Am nuferii mei. Cu flori. Ma multumeam si cu frunzele, sunt aaatat de frumoase, dar azi, cand am vazut pe sub ele un boboc, m-am bucurat enorm! Avem si fructe, zmeura, mure, coacaze negre, avem rosii, ardeii nu stiu daca vor face ceva, dar avem capsuni, praz, ceapa verde la a doua tura, ca deja pe prima am mancat-o... si chiar si cateva cuiburi de cartofi ramase de la posesorul anterior al lotului. O tona de menta, patrunjel si leustean, ca deh, a vrut sotul, rozmarin... E asa ca un balamuc mare, verde si inghesuit. 

  Evident ca Marius a facut fix ce credeam, adica a luat-o mult prea in serios si totul a devenit un stres pentru el. E asa de nebun, deosebit incat s-a dus noaptea cand a venit de la serviciu, pe la un treishor asa, sa ude jivinele! Si nu s-a gandit ca daca il vede careva o sa sune la politie ca deh, ce om normal la cap care nu e pe furat se duce in pula mea la 4 dimineata sa-si ude gradina data de primarie? Deci daca l-or lega astia, sa stiti ca de la rosii i s-a tras. Nu ca el ar mai putea manca rosii, ca il ard la stomac, da' nene, el traieste rosiile alea de zici ca urmeaza sa le fumeze sau ceva! 

  Balamucul e cam asa: 

fericire de mini-gradinar

ze rosii

zmeura, mica, acrisoara dar super aromata

yesss

tarlaua de nuferi zisa si iaz

rozmarin

capsuni

mure

vand menta! anyone?

patrunjelu'

si leusteanu'

copil cu roaba

LOVE

   Multi nuferi va doresc!