vineri, 10 martie 2017

Abajurul

  De cand locuim in Portsmouth ne tot ducem la un magazin care se cheama The Range, un magazin care are de la decoratiuni interioare si  mobila la chestii pentru bucatarie, jucarii, unelte si scule, haine de sport, milioane de lucruri de arts and crafts, papetarie, ceva condimente si sucuri, e foarte dubios, un melanj ciudat de chestii. Ciudat dar foarte placut, e genul de magazin din care nu pleci fara sa iei ceva care iti place foarte, foarte mult. 

  Azi ne-am dus cu gandul sa-i luam Marei un pat de om mare. Cel pe care il are a ajuns sa ii fie prea mic pe latime. Are doar 80 de cm latime si se plange de multa vreme ca e prea mic si ca vrea unul mare. Cum in curand face 10 ani si nu stiam ce sa ii luam, asa mai important, am zis sa ii facem o surpriza si sa ii luam un pat dublu in care sa poata sa faca si tumbe daca vrea. Pat n-am gasit pentru ca ce aveau ei online era doar pentru online, asa ca trebuie sa comandam ca sa ni-l aduca acasa cei care se ocupa cu asta. 

  Dar, din nou, ne-am plimbat amandoi prin tot magazinul, am ras, am studiat tot felul de chestii, ne-am mirat, din nou, cate chestii misto sunt acolo, am insfacat o oglinda in care sa ne putem vedea din cap pana in picioare ca de un an jumate traiesc imbracata cine dracu' stie cum :))) Cand traiesti in chirie nu poti lua chestii definitive, totul trebuie sa fie mic, demontabil, detasabil, iar oglinda asta pur si simplu se agata de usa. De orice usa. 

  Am ajuns, din nou, la raionul cu decoratiuni. Unde exista o alee cu decoratiuni maritime. Dupa care eu mor. Mor. Imi imaginez o casa care sa fie a mea si pe care sa o umplu cu decoratiuni legate de mare, de navigatie si de pescuit. Deh, am crescut cu marea in cap, n-o mai pot scoate. Visez odgoane si plase pe pereti, tone de pietre, scoici si melci aruncati prin casa. Visez. Peste un an vom putea sa cerem un credit ipotecar de la banca noastra. Visez. 

  Azi ne-am luat un abajur de pe aleea aia pe care ne tot plimbam de un an jumate. Nu aveam la noi in dormitor decat un bec chior si am zis ca nu ne trebuie. Dar asta era prea dragut, cu beach huts, casutele tipice plajelor englezesti, si ne invita prea mult la visarea catre casa noastra decorata maritim. Cand l-am vazut acasa aprins, ne-am bucurat ca niste copii. Visam. Si, daca visam suficient de intens, poate se indeplineste. Deocamdata avem cel mai dragut abajur din lume:



11 comentarii :

  1. Al meu lucreaza de vreo luna la planurile unei noi ambarcatiuni: o houseboat. Ramane de vazut daca va avea vreodata si suficienti bani sa investeasca in asa ceva, dar ceea ce voiam sa-ti spun e ca si altii au visatori la usa ;-)

    RăspundețiȘtergere
  2. Vaaai, ce frumos, mai ales ca sunteti la mare! Genial serios.

    O intrebare de curiozitate, in Anglia e asemanator cu Romania, adica rata la casa sa fie cam tot pe acolo cu chiria?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Depinde foarte mult de ce casa vrei, unde, cate camere. Dar la ceva asemanator cu iti doresti, rata la banca e de obicei acolo sau mai mica.

      Ștergere
  3. Aaa, ce frumos e! Foarte frumos! Si noi multi ani am avut doar un bec in dormitor, pe urma am zis ca hai sa intram si noi in randul lumii si sa ne luam, totusi, un abajur:) Da' al nostru e doar alb (booooring!:)), o sa ma uit si eu mai cu atentie, poate gasesc unul mai deosebit.
    O duminica frumoasa:)

    Andreea

    RăspundețiȘtergere
  4. Este buna ideea cu credit pe termen lung decat platita chiria, dar in contextul actual, nu va este teama de Brexit? Adica pana la urma nu se stie ce se intampla cand va iesi efectiv din UE - pana in 2019 nu mai este mult.
    Nu mi-o lua in nume de rau, dar tu cum vezi toata treaba asta avand in vedere ca v-ati facut o viata noua acolo?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Brexitul nu ne va afecta pe noi, cei deja stabiliti aici. N-o sa ne faca nimeni bagajele sa ne duca de mana la aeroport. Cred ca totul va fi ok, in special pentru Marea Britanie :)

      Ștergere
  5. Eu nu sunt fan abajur (prefer lustrele sau aplice de stricla) dar asta in poza e chiar misto. Sa-l stapaniti sanatosi!
    Te citesc de relativ curand, vreo 3 luni, nu mai stiu cum am ajuns pe blogul tau. Si-mi place. Imi place cum scrii, cum descrii mai ales si ca ai niste cuvinte la tine uneori de ma bufneste rasul de una singura! Dar ce-mi place cel mai mult este felul cum te implici, cum iei viata-n palme si-o modelezi, cu curaj, pe forma voastra. Si apoi, admir cu mult drag relatia voastra de familie si mai ales cu sotul tau. E si oleaca de invidie aici, recunosc, ca eu n-am fost deloc norocoasa cu relatiile de familie in mai nicio directie, exceptie fac copiii care imi umplu inima si deocamdata, noi trei ducem o viata tare placuta, departe de Romania.
    Te-am citit si n-am comentat pana acum deloc. Apoi am vazut, azi, un post din feb despre niste purcei de hateri care te-au deprimat si apelul tau la "iesirea din anonimat". E tare urat si necivilizat ce fac si e trist ca n-ai cum sa-i ocolesti, vin la pachet cu scrisul, din cate am mai citit. Mare pacat ca exista si se simt obligati sa te informeze in felul asta marlanesc de parerea lor urata si se simt chiar superiori in ura lor. Mi-ar place sa continui cu scrisul, in acelasi spirit si sa nu te lasi influentata de negativismul lor. Imi place blogul tau; numai bine in continuare, in tot ce faceti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc din suflet, Ruxandra, m-ai emotionat cu asa vorbe frumoase!

      Ștergere
  6. Doamna, e frumos si sa-l stapaniti sanatosi, dar ce faceti, unde sunteti, ca mi s-a facut putin dor :)))

    Mam.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)))) Pe aici suntem da' iaca, ne-am luat cu altele si n-am mai apucat :)

      Ștergere