Despre subalterni

  Vineri Mara a venit trista rau de la scoala. Mi-a intins in liniste o scrisoare, mi-a zis ca ea a plans cand li s-a spus la scoala. M-am speriat, am luat-o repede... eram anuntati ca profesoara ei de anul trecut, tipa extraordinara care a introdus-o in lumea si limba engleza, care a imbratisat-o de mii de ori, oricand avea nevoie... pleaca la alta scoala.

  Nu e ca si cand Mara acum o vedea prea des. De departe si in fuga. Dar stia ca e acolo. Era, cumva, stalpul ei. Mica ei lume a fost zguduita la auzul stirii. Eu am inghitit in sec si nu m-am mirat. Eram sigura, stiam clar motivul pentru care pleaca K. Directoarea scolii s-a transformat in decurs de un an. Intr-un fel de mic Hitleras, e doar o aroma de nazist, o idee, un vis de departe al dictatorului. Dar pe care eu il simt si-l cunosc mult prea bine. In octombrie 2015 cand am ajuns eu la scoala ca angajata, tipa asta era extrem de deschisa, de apropiata, de onesta. Zambea in mod sincer. 

  Din primavara lui 2016 a inceput sa se transforme. Pur si simplu a inceput sa ranjeasca in loc sa zambeasca. Stiti diferenta, nu? Ea este directoare aici de 4 ani si ceva, nu e ca si cand a venit, s-a prefacut nitel si apoi pac, a inceput sa o ia razna. Razna a luat-o anul asta. Si, cum sa va zic, "razna" asta, mie, ca romanca... mi se pare mizilic! :))) De ce? Pai cum de ce? Eu am vazut si-am auzit la viata mea muuuuult mai rau, ea nu face "mare lucru" daca e sa o luam pe o scala a traumatizarii subalternilor. Noi suntem invatati cu sefi care sa ne urasca. Sa ne dispretuiasca. Sa ne injure direct! Sa scuipe pe noi. Sa considere ca ei sunt dumnezo' pe pamant si mai buni ca iei nu ie...

  Eu am vazut-o si-am simtit-o imediat pur si simplu din cum a inceput sa se poarte cu noi, personalul de la pranz. In toamna ne-a dat o matura cu coada de 2 metri lungime, cica pe rand sa maturam de frunzele cazute (deci alea care cad zilnic si-s spulberate de vant niste luni de zile :)))) tot terenul de sport. Adica in ora aia noi trebuia sa avem grija si de copii si sa maturam o tarla cat juma' de teren de fotbal. Acu', femeile astealalte au fost asa de socate incat o luna mai tarziu una dintre ele si-a anuntat demisia. Eu am ras cu lacrimi doar la ideea de a matura ceva in plin vant de Portsmouth, am facut misto cu Carole vreo saptamana, m-am facut ca si dau cu matura o data si cam aia a fost... episodul matura s-a incheiat apoteotic asa cum incepuse. Doar ca englezoaicele au fost socate! La modul real. 

  Nu pentru ca sunt lenese. Deloc! Ci pentru ca era o cerinta atat de cretinoida in conditiile in care aici bate vantul cu suta la ora toamna... incat s-au simtit umilite. Adica, nene, asta face cumva misto de noi? Ele nu-si pun o secunda problema sa nu faca ce li s-a zis! Nici macar o secunda. Daca seful zice, facem. Dar daca zice ceva stupid, ne dam demisia! Eu una radeam si le tot ziceam ca eu chiar n-o sa matur terenul de sport si ca nu pricep de ce n-o informam impreuna pe doamna directoare ca nu scrie in fisa postului asa ceva! Eeee, pentru ca in fisa noastra scrie o suma de activitati si la final "si alte activitati la discretia directorului scolii", deci la o adica puteam fi chiar concediate daca nu fluturam frunze in vant in timp ce alte frunze picau voios din copaci :)))) Femeile chiar se gandeau cum o sa se lupte cu matura aia, cea care si-a dat demisia este, jur, jumatate cat matura! N-are un metru juma' femeia, iar coada aia imi trecea mie bine de cap :)))) Mie mi s-a parut total hilara situatia. Ei nu!

  Asa si cu K. care pleaca acum si pe care azi am intrebat-o sincer si verde-n fata daca pleaca din cauza atmosferei naziste care s-a instalat. A ras si a zis ca da. Ca nu mi se pare doar mie. Ca nu are sens. Ca e nasol sa nu te simti apreciat si sa ti se dea de facut mult mai mult decat este cazul dupa care sa fii biciuit. I-am explicat in detaliu cum am vazut eu schimbarea asta, i-am dat exemple clare din scoala si a ramas uimita de observatiile mele. I-am zis ca eu am mai vazut dictatori si stiu din prima cum arata unul. Si ca-s atenta si la comentariile din scoala, aici oamenii astia chiar sunt o familie intre ei, asa... chiar daca vorbesc in soapta cateodata, tot ii aud. Ba pe unii i-am vazut si plangand. Si nu erau copii. 

  Imi pare tare rau ca pleaca K. Si ca am avut dreptate, scoala se va transforma in ceva ce nu-i la fel... nu stiu ce a apucat-o pe directoare in afara de dorinta enorma de a primi calificativul de "Outstanding School" de la Ofsted. Eu ii inteleg dorinta dar ea nu intelege ca oamenii o pot face sa se indeplineasca. Nu ea. Nu regimul dictatorial. Ci ea, prin management. Nu prin micro-management cum face de la o vreme, tot incearca sa ne arate ea la toti cum sa ne facem treaba si o face in mod total condescendent. Si nicidecum prin comportament urat fata de angajati, am auzit comentarii despre niste racnete catre profesori. Pentru ca englezii nu inghit asa ceva! Tot articolul asta e legat de chestii citite in ultimul timp despre dictatorii-sefi-de-spitale de prin Romania. Si angajatii care tac, stau si iau pana lesina. 

  Englezul? Politicos iti da buna ziua, isi baga picioarele si merge mai departe. Si, cum mi-a zis K. azi... "mergi uneori in alta parte si, poate e mai bine, dar poate e mai rau, orice se poate intampla... dar e de datoria mea sa incerc!".