Regăsiri

  Anul asta mi-am regasit spiritul Craciunului. Ala pe care mi-l mancase Romania cu colindatorii ei spagari care buseau cu picioarele in usa la 10 noaptea si-mi speriau copilul. Cu nebunia de pe strazi si din magazine, cu tot ce inseamna "sarbatori" romanesti. 

  Anul trecut eram inca zapacita de aterizarea in Anglia, am adorat Craciunul ala, mi s-a parut atat de liniste si parca mi-a parut rau ca n-am trait-o mai din plin, nu stiu cum sa zic... Asa ca anul asta, la 1 octombrie cand s-a dat startul la decoratiuni prin magazine, am mers cu fluviul numit "Craciun englezesc de trei luni" :))) Am observat tot procesul, toata institutia, toate detaliile. Am trait din plin fiecare renuletz care-mi aparea in cale. Am zambit fiecarui om cu plovar de Craciun. Am purtat la scoala 3 zile o bluza rosie cu stele argintii de Craciun. N-am ajuns inca la nivelul de bentita cu urechi de ren da' la anu' cred ca o sa reusesc :)

  Mi-am regasit placerea de a cumpara cadouri. Pentru ca am putut sa o fac fara sa conteze cati bani dau. Nu va ganditi la chestii uriase... pur si simplu am putut anul asta sa dau deoparte orice factor financiar ar implica niste cadouri normale pentru toata lumea. Adica orice am vrut am luat. Mai ales pentru Mara. Drept pentru care, diseara, bradul nostru s-ar putea sa nu se mai vada de pachete. Note to self: data viitoare, impacheteaza-le naibii cand le cumperi, pe rand, asa... am bagat azi un maraton de impachetare care m-a rupt de shale :)

  Mi-am regasit placerea de a-mi cumpara mie chestii. Luna asta, pe motiv ca sotul meu de obicei nu se prea pricepe sa-mi ia chestii si a cam renuntat sa incerce, am avut motiv sa-mi iau tot ce imi doream. Pe sistemul las' ca pun cutia goala sub brad pe 24 si ma fac ca a venit Mosu'. Iete asa! Bineinteles ca tot chestii de bucatarie mi-am luat, ba un robot, ba niste cutite, ba... damblalele mele s-au indepartat de mult de bijuterii si haine :))) Tehnologiile pentru bucatarie ma fac sa am un mic orgasm cand le vad. 

  Mi-am regasit prieteni vechi pe care ii credeam pierduti in neant. Am cunoscut oameni noi de care mi-e un drag de mor! Mi-am regasit puterea de a avea incredere. Nu atat in ei cat in mine. Am acceptat ca trebuie sa am incredere in oameni. Nu pot sa traiesc altfel. Trebuie sa fiu mereu eu, cea plina de incredere, am stat destul in "toti o sa ma raneasca". Imi ajunge. Si daca o sa ma raneasca, o sa-mi treaca. Aia e. Nu se moare din asta. Dar mori in tine daca nu incerci si daca ajungi sa crezi doar rau despre oameni.

  Cea mai importanta regasire a fost aceea a omului pe care-l iubesc de-o viata. Care a fost in concediu saptamana asta si mi-a facut niste surprize importante. Ne-am regasit impreuna, noi, aia doi de acu' 20 de ani. Ne-am uitat cu atentie unul la altul si am aflat ca inca suntem ca unul. Incheierea perfecta pentru un an perfect. Ceea ce va dorim si voua!

  Craciun Fericit!

O, brad cu ochi! :)))