joi, 15 decembrie 2016

Cel mai frumos cadou

  Pentru mine cadourile nu inseamna doar cadouri. Adica doar daca imi cumperi ceva aiurea, ca sa fie la numar... nu prea ma impresioneaza. Pot sa zic ca mama e de "vina". Mama mea batea orasul luni de zile, ca sa-mi ia mie cadouri de Craciun. Pe vremea cand nimic nu exista nicaieri iar ea nu avea "pile" la magazin! Atentie, mamelor din lumea-ntreaga... cu cat va dati mai tare peste cap in copilarie, cu atat omul va iesi mai "pretentios" la final :) Adica va astepta mereu ca cineva sa se gandeasca la el la fel. 

  Din cauza asta, eu si azi cred ca un cadou trebuie sa fie gandit. Trebuie sa te gandesti intens la omul ala. Chiar daca nu il cunosti. Daca il cunosti, ar trebui sa fie simplu, pentru ca azi nu mai traim in comunismul-cel-gol-in-magazine. Daca nu il cunosti... atunci e mai complicat. Sa faci tot posibilul pentru un om pe care nu-l cunosti indeaproape, mi se pare minunat. Sa faci mai mult decat posibil pentru cei apropiati tie mi se pare la fel. Craciunul pentru mine e despre cadouri. Nu are treaba cu "dumnezei" si nasteri din virgine. Are treaba cu a face, macar o data pe an, ceva deosebit pentru cei din jur. Aia apropiati, aia mai indepartati... Sa donezi jucariile si hainele care nu-ti mai trebuie celor care n-au. D-astea. 

  Astazi am primit cel mai frumos cadou din viata mea. Cel mai "gandit" cadou din viata mea. Esenta unui cadou este gandul la omul ala. Esenta unui cadou nu este banul. Nu este valoarea lui monetara. Un cadou te poate dobori din picioare prin simpla lui gandire. Faptul ca omului aluia i-a pasat de tine incat sa-ti ia ceva ce chiar se potriveste cu tine. Doar ca te duci la  magazin si cumperi ceva, nu inseamna mare lucru. Cadoul ala trebuie sa fie asortat cu omul ala, sa i se puna pe suflet. Pentru ca te-ai gandit la el. 

  Cand aveam 18 ani, Marius mi-a cumparat o helanca gri. Pentru ca imi place culoarea si pentru ca incepeam sa am mari probleme cu gatul si infectiile la amigdale si simteam mereu nevoia de bluze pe gat. Cadoul ala m-a impresionat. Pentru ca era despre mine. Si pentru ca el isi petrecuse minim 15 minute gandindu-se la mine. 

  Azi am primit ceva asa, ca helanca aia. La Secret Santa de la scoala. Asta cu secret mie mi se pare o aberatie totala, adica de ce ar fi secret? La ce-ar ajuta asta? Nu se bucura corect nici cel care primeste nici cel care ofera. Ma rog, trecem peste... Azi, mai precis in ultimele saptamani, doamna care anul trecut a fost teacher assistent la clasa Marei, doamna cu care eu mergeam anul trecut la inot cu copiii... a primit numele meu din traista cu nume. Si s-a gandit la mine. Pentru ca ne-am petrecut niste timp impreuna mergand cu copiii la inot si pentru ca m-a intrebat de unde vin, si pentru ca m-a ascultat si probabil chiar m-a indragit... mi-a facut un cadou. 

  Adica l-a facut ea. Regula lu' Secret Mosu asta e sa fie de maxim 5 lire cadoul. Asa ca ea, s-a gandit la mine, la familia mea, m-a spionat nitel pe Face Book ca sa afle informatiile, si a facut asta:


  Bucatica din harta Romaniei care include Ploiestiul, si numele noastre din litere de Scrabble.  Cand am deschis cutia si am vazut numele lui Marius scris, era sa lesin! La propriu, am avut asa ca un soc electric de incantare absoluta. Stiam cine e Mosul pentru ca pe eticheta scria "Craciun Fericit" in romana si ea imi daduse ieri o felicitare pe care scria la fel. Aici, de orice sarbatoare, exista institutia numita felicitare. In plic. Si scrisa de mana :)

  Mi-au dat lacrimile, ea nu era acolo, a trebuit sa fug ceva vreme prin scoala ca sa o prind, intr-un final, sa o imbratisez si sa radem impreuna. Cand a vazut Mara cadoul a avut o revelatie "aaaa, d-aia m-a intrebat pe mine intr-o zi, cum il cheama pe taaaaaaaatiii!" :)))))) Saraca, ea a intrebat-o, dar la raspunsul MARIUS, femeia a fost blocata. Ca n-a stiut cum naiba s-ar putea scrie asta. Asa ca m-a cautat pe FB :)))

  Am plecat de la scoala zambind larg. Asa, a prost, pardon, a fericit. Am mers asa pana acasa, cumva moaca nu putea sa-si revina, imi apareau oameni in cale si ma straduiam sa nu mai ranjesc pe strada ca nebuna. Dar, adevarul e, ca acest om, mi-a oferit azi un cadou fantastic. Cadoul de a se fi gandit la mine, io, asta, neica nimeni, cu familia mea si originile mele. Io, asta, care am voluntariat un an ca sa merg cu ei la inot si care am invatat-o unde e tara mea pe harta. Nu stia multe despre mine, stia mai multe despre copilul meu, ca i-a fost profesoara la clasa un an scolar... 

   Dar ea s-a gandit la mine. Pentru ca m-a indragit. Si la noi. Si ne-a impletit numele intr-un fel care m-a facut sa ma bucur enorm!

8 comentarii :

  1. Ce frumos si ideea si cadoul in sine! Este foarte frumos realizat!

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos si din suflet! Tu si cu barbata-meu sunteti din aia care stiu cu sase luni inainte cam ce cadou vor sa ia si la cine pentru ca au auzit ei o conversatie si le-a ramas in cap ca persoana si-ar dori whatever... Eu intru intr-o panica totala cu cadourile de cand ma stiu si pana la urma cu tot sufletul ajung cumva sa o dau cu bata in balta. Domnul meu si acum stie exact ce cadouri l-au impresionat pana la lacrimi de la mine, si eu le stiu pentru ca dupa saptamani de gandire cand mi-a picat fisa am rasuflat un AHA din ala de am intinerit 10 ani, am gasit CADOUL perfect... :D Si da, si mie imi place obiceiul cu cardurile, cand ai ceva de spus cuiva si nu stii cum, rapid, un card in plic in care ii scrii frumos omului ce-ti trece prin cap sau pur si simplu ii multumesti pentru ce-a facut... simplu si frumos! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, eu de obicei prin septembrie-octombrie cam termin de cumparat pentru Craciun :))) Inseamna ca tu esti ca Marius. N-are nici un fel de idee cum sa cumpere cadouri.

      Ștergere
  3. Foarte frumos cadoul si foarte frumos gestul.Si mie imi place sa gandesc cadourile. Si ma enerveaza tare sa primesc cadouri de umplutura. Daniela din Cluj

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daaaa, cadou de umplutura sau BANI! :)))))))) Aia cu banii ma seaca cel mai tare :)

      Ștergere
  4. Doamne nu stiu de ce m-a apucat plansul.. Probabil pentru ca si eu am descoperit cat de rare sunt cadourile de genul acesta, in care chiar sa se gandeasca cineva la tine. Foarte misto cadoul, ma bucur ca ai gasit niste oameni frumosi :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu am plans. Pentru ca e un gest foarte mare venit de la cineva despre care nu pot sa zic ca mi-e "prieten" sau apropiat. Dar a contat cu atat mai mult. Nici nu pot sa descriu in cuvinte ce-am simtit cand am desfacut cutia aia :)

      Ștergere