marți, 5 iulie 2016

Transition days sau ce inseamna sa primesti un elev in bratele tale

  Evident eu nu stiam ce e aia. "Transition days" sunt 2 zile la final de an scolar, sau spre final de an ca noi mai avem scoala pana pe 20 iulie. Auzisem ceva despre asta si am asteptat cuminte.

  E mare noroc ca-s si parinte in scoala asta, informatiile imi vin prima data ca parinte. Personalul se presupune ca stie ce sa faca asa ca nimeni nu m-a informat ce se va intampla azi "ca personal". Am fost informata in calitate de parinte printr-o scrisoare venita acum circa 10 zile. Cum ca uite, in aceste doua zile, luni si marti, o sa facem "zilele trecerii". Adica fiecare clasa va avansa cu un an pentru doua zile. Isi vor cunoaste profesorul nou, clasa cea noua, ideile cele noi. Cei de anul 6 care pleaca mai departe la scoala "secundara" sau gimnaziala, sunt scoli separate, vor merge acolo in vizita pentru asta. 

  Adica oamenii vor sa se asigure ca acesti copii sunt fara-de-stres la toamna pe 5 septembrie cand incepe scoala. Ca stiu ce au de facut, cum este locul, care este profesorul, ce au de facut in ziua de scoala, unde trebuie sa vina, care-s cladirile si clasele. Petrec 2 zile cu profesorul nou ca sa se cunoasca reciproc. Mara aseara avea emotii. Avusese si inainte, era foarte stresata ca se termina anul si ca "mami, cine o sa fie la anul? daca nu o sa fie bine? daca nu o sa imi placa? daca, daca, daca?"...  Era tarziu si si-a adus aminte iar ca o sa o cunoasca pe "noua profesoara" si iar nu putea sa doarma. Ea are bagajul facut de madam Puie in carca. E greu sa scape de el. A avut si aici o pitzipoanca-asistenta in mana careia s-a simtit speriata si umilita. Experienta a invatat-o ca se poate ca unii profesori sa fie naspa... si ii e foarte teama de asta. O inteleg!

 Azi am ajuns la scoala si trebuia sa depistez unde e Andrei. Nu stiam daca mai e inca in clasa cu Mara pentru ca azi toti erau "anul 5" si cum sunt doua clase nu stiam care, ce si cum. Am ajuns si i-am gasit. Profesoara este chiar mai tanara decat cea de acum. Tot frumoasa, plina de umor si tot felul de glume care m-au amuzat pana si pe mine d-apoi pe copiii care erau deja extrem de emotionati. Am petrecut o ora cu ei acolo, am ascultat-o cum ii intreaba despre ei, despre ce si-ar dori ei si despre ce "reguli de aur" ar trebui sa aibe clasa lor. 

  Asistenta clasei imi place la fel de mult, o cunosc doar din vedere, am stat una langa alta la cursul despre "managementul comportamentului" si atunci am schimbat niste vorbe. Azi, o invatatoare foarte tanara s-a straduit sa-mi retina si pronunte numele de familie corect. M-a incantat faptul asta asa ca i-am spus ca, intamplator, numele meu de familie e aproximativ acelasi cu numele ei de familie. O cheama doamna White. A fost asa de fericita, inimaginabil. In clasa este Mara Albu si mai este o fetita, Lucy White, si mai sunt si eu Mrs. Albu :) 

  Azi am primit la pranz noii elevi din clasa Reception de la toamna. Adica niste dopuri de 4 ani, unii nici 4 nu au implinit inca. Oaaaauuuuu! Pranzul a durat infinit. Doi plangeau, amandoi erau, culmea, baieti, exact cum nu te-ai astepta sa fie... insa eu stiu sigur ca baietii sunt de multe ori mult mai sensibili la schimbari decat fetele. Pe unul l-a alinat una dintre invatatoarele de la Reception, care apropo azi si maine nu vor avea pauza de pranz pentru ca vor trebui sa isi indrume noii elevi catre ceea ce inseamna pranz la scoala. Pe al doilea l-am luat eu in brate, l-am intrebat cum il cheama si i-am admirat gentuta cu Minioni. Pai ce, bah, nu stiu eu Minioni???? Vaiiiii, dar la Minioni sunt maestra, fi-mea e fan Minioni, i-am zis eu! L-am invaluit pe micutz pana cand mi-a povestit pe indelete toata viata lui, tot senvisul din mana, mi-a explicat tot ghiozdanelul si toate suferintele lui recente gen "mami o sa vina sa ma ia dupa-amiaza". M-am topit toata! 

  Il cheama William, nu e un rege, e un om cat un genunchi, are preferinte si dorinte si una peste alta a decis ca-i place de mine si ca el mai vine p-acilea. A mai fost unu', tot baiat, care m-a tinut de o mana pret de juma' de ora. Cand imi trebuia mana, ma tinea de pantaloni. Noroc ca-i am ferm legati de corpul fizic ca va jur ca azi ramaneam in chiloti la clasa 0! Deci cum dadeam sa respir simteam o mana care se tine de mine cu mare atasament gen agatzat de nadragii mei! :)))))) Sunt mici, atat de mici, de singuri si de... pana la urma pierduti intr-o lume mareeee... Insa au inteles din prima regulile, au ascultat ce li se spune, s-au comportat foarte ok pentru o prima "zi de scoala". Maine mai au una, ca sa se obisnuiasca. Cat de tare e asta?

  Fetele? Pai fetele azi erau foarte relaxate. E una creatza, Phoebe, asa ce-mi aduce aminte de o anumita merinoasa din tineretea mea doar ca e blonda cu ochii teribil de albastri. L-a pocnit pe unu' dupa cap cand invatatoarea incerca sa le zica ceva si masculii nu auzeau. Jap, taci mah si auzi la doamna! :))))))))) Dupa care m-a informat ca "pe mine vine sa ma ia bunica la de la scoala!". Of, atata ce asteapta ei ora plecarii. Sunt mici, prea mici. Iar acum, cei "ai mei" de la Reception par MARI, atat de mari! 

  Azi nu stiau unde sa se duca de mari ce erau! Dar au avut grija sa-i spuna asistentei de la clasa lor "noi azi nu mai vorbim cu tine, azi suntem ANUL UNU!" :)))))))) Dar da, ii vezi cat de mult au evoluat, eu i-am cunoscut in decembrie pe cei mici de la Reception. Din decembrie pana azi ei au invatat atat de mult despre cum trebuie sa se poarte in scoala, ce au voie, ce nu, ce e frumos sa faca, ce nu. Vin si iti spun cu mandrie ca uite, am facut asta sau asta. Si da, simti adrenalina aia ca si cand ai fi facut tu ceva. Si intelegi de ce stau profesorii pe salarii mici :))))) Le gadila orgoliul, pur si simplu. Azi cand cei de la Reception ma imbratisau strigand "we are year 1 nowwww" m-am gandit la asta. 

  N-am facut nimic insa simteam adrenalina aia... 



  

  

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu