9 luni in tara care ma iubeste

  Tara asta care ma iubeste. Tara asta imi iubeste copilul cu o putere aproape la fel de mare ca cea cu care mi-l iubesc eu. Sistemul de aici m-a luat in brate. Nu, n-am cerut "benefits", nu traim din "ajutoare" de nici un fel. Marius munceste mult de tot, Mara munceste poate cel mai mult dintre noi pentru ca ea are de dobandit o limba si o cultura. Eu muncesc doar putin. Dar tara asta ne iubeste de 9 luni de cand ne-am dat jos din avionul ala.

  Pe 11 aprilie s-a facut un an de cand Marius a ajuns aici. Pe cand eu cautam scoli, case si vieti pe internet... I-am povestit lucrurile astea colegei Jackie, o doamna de 51 de ani cu care ii duc pe mini-oamenii astia la inot joia. Cand i-am povestit femeii cum am ales eu scoala online si care a fost intreg procesul gandirii mele... i-au dat lacrimile putin, s-a aplecat spre mine si mi-a zis "you're amazing, you know that?"... Are doi copii mari acasa. A putut sa se puna putin in locul meu. Sa-si imagineze.

  In timp cam toate doamnele (si domnii) de la scoala au inceput sa ma intrebe cum am ajuns noi aici, cum am venit si de ce ne-am rupt de familia noastra. Nici unul dintre ei n-a zis "tara". Deloc! Niciunul n-a intrebat de "mancarea" sau ciorba de burta... Toti oamenii astia carora le-a pasat, le-a pasat de familie. Aici asa e. Ei si pe copiii din scoala ii considera familie. Am inceput sa-i inteleg, pe unii din ei ii simt ai mei, mi-e drag de ei, m-am atasat de ei ca de orice pui mic iti iese in cale. 

  Nu, nu mi-am imaginat ca o sa lucrez intr-o scoala. In octombrie cand am aplicat pentru job nu-mi imaginam ca ma vor primi proaspat aterizata dar am zis sa o fac pentru ca mama mereu mi-a zis ca "incercarea moarte n-are". Copiii altora nu-s punctul meu forte. Sau asa credeam. Aici copiii sunt altfel, asta e adevarul dur al vietii. Faptul ca aici copiii sunt educati. Asta e cuvantul. Sunt politicosi din nascare, la 4 ani cand ajung la Reception ei deja sunt pui englezesti educati in marea lor majoritate. Si care nu-s... sunt educati de scoala. Cand un cadru didactic vrea sa-l certe pe un copil aici striga la el "EEEEXCUUUUSEEEEEE MEEEE!" Ala e semnalul! Pana si certatul e cu titlu de scuze politicoase, maica!

   Copiii m-au iubit cu cat le-am impus mai multe limite. Cu cat le-am spus sa se spele pe moaca dupa masa de pranz. Au venit si mi-au spus ca "teacher" i-a laudat ca n-au mai venit inapoi de la masa mizerabili :)))) Nu le-am dat abtibilduri cu "Dinner lady award" decat daca mi-au aratat ca au terminat mancarea (multi vor sa te pacaleasca da' io-s din Romania :)))) ) sau daca au facut ceva exceptional: sa imparta jucariile, sa nu loveasca, sa ajute un coleg, sa fie BUNI asa cum stiu ei ca li se cere in scoala care ii iubeste. 

  Pentru Mara scoala asta a fost tot ce mi-as fi putut dori pentru ea vreodata. Am ales-o dintr-o suma de 6 scoli, am mers dupa instinctul de a citi scrisoarea-introducere a directoarei, scrisoare care aparea pe prima pagina a site-ului. Instinctul a fost bun, femeia e un manager priceput, m-am lamurit de mult de asta. Ca sa fii director de scoala aici trebuie sa fii facut multe scoli reale, sunt etape intregi serioase pana sa ajungi sa fii Head Teacher. Si acum stiu asta pentru ca vad ce mi se cere mie pentru un curs de Teacher Assistent pe care il fac acum. E munca si scoala serioasa. 

 Treaba pe care am facut-o saptamana asta impreuna cu invatatoarea si asistenta pentru copilul roman care este mult in urma turmei... faptul ca am asistat la ore ca un "cadru didactic" si i-am vazut cam cum fac ei cu elevii la ore, chestia asta a fost extrem de relevanta. Metodele de predare, invatarea, atentia catre nevoile fiecarui elev, faptul ca sunt doi oameni la 20 de elevi, resursele mari (limitate din punctul englezilor de vedere, nelimitate din punctul MEU de vedere)... Toate astea m-au facut sa ma indragostesc inca odata de scoala asta, de orasul asta, de oamenii astia.

   Din ce-mi ziceau romanii acum 9 luni ca "vad prin ochelari roz" si ca o sa "imi treaca" entuziasmul, parca de aia totul mi se arata invers. Numa' de a dracului ce sunt io, na! :))))) Da, sistemul are si el gaurile lui, problemele, birocratiile, prostiile inimaginabile, da! A fost greva doua zile la trenuri, alte 5 la doctorii rezidenti care-s foarte chinuiti... Sunt probleme si aici, e clar asta. Dar sistemul le repara. Nu exista coruptie la nivel mic. Nu-ti cere nimeni bani pentru diverse. Au si ei coruptii lor, au prostii lor, au probleme grave cu alimentatia, sanatatea, drogurile. Nu au probleme cu armele pentru ca n-au arme. Nici macar Politia nu poarta arme :) Au d-alea cu electricitate, te pun baietii cu roatele-n sus imediat daca nu esti cuminte. Dar nu te impusca. Nici macar din greseala :)))) Au probleme cu scolile, nu toate-s misto, nu toate au rezultate, nu toate sunt bune. Asta e realitatea. 

  Cand i-am zis azi invatatoarei Marei ca fac un curs de T.A. si ca o rog sa-mi fie mentor si sa-mi semneze actele alea s-a bucurat de parca era mama! Mi-a zis ca daca am nevoie sa ma ajute cu ceva sa nu ezit sa o intreb, mi-a dat adresa ei de mail ca sa nu cumva sa mai scot la imprimanta materiale pentru Andrei cum scosesem eu azi de la mine de acasa, ca scoate ea la scoala, pe imprimanta scolii. Plus ca e asa de draguta in general... e genul de om pe care-ti vine sa-l iei in brate si sa-l zmotocesti ca pe hamsteri, serios! Toti copiii stau si-n coada pentru ea. E suficient sa le zica "mie nu-mi place ce aud" ca fac astia liniste, zici ca-i data cu zahar, nene!

  Azi a venit Mara cu o medalie de la turneul de golf. Au facut 6 saptamani de cricket, 6 de inot, 6 de golf, fac acum 6 de tenis. Cu profesori specializati de la universitatea de langa noi. E, si moaca asta pitica se pare ca e destul de jos fata de pamant cat sa nimereasca sa bage mingioacele alea mici in gaurile alea. Au chemat-o la echipa scolii si au dus-o la un concurs azi. De unde a venit cu o medalie de gat. Nu, nu s-a dat la toata lumea cum se dadea la Piticot, Canguri si alte magarii romanesti. Nu. Echipa lor de cativa pitici a nimerit mai multe gauri decat celelalte echipe de pitici de la alte scoli. Si i-au dat o bucatica de metal agatata de un snur. Sa mai explic ce a insemnat asta pentru ea? In primul rand ca a fost ALEASA in echipa de catre antrenorul de golf. Apoi ca a mers acolo si a participat. Apoi ca li s-a strigat numele scolii si punctajul... Azi m-am bagat intr-un cotlon si-am lacrimat de fericire... Pentru ca tara asta ne iubeste.