joi, 11 februarie 2016

Africa Morning. Lectii despre empatie.

  De la scoala primim scrisori aproape in fiecare zi. Copila iese de acolo cu ele in mana. Ni se spune ce mai fac ei pe acolo, ce le mai trebuie in legatura cu noi (sa facem cu ei sau ca vor face ei si noi sa venim). Asa si azi. E sfarsitul "half-term"-ului, adica a jumatatii de semestru. Urmeaza vacanta de la jumatate. Scoala e impartita in cursuri de circa 6 saptamani apoi o saptamana vacanta apoi iar. De Craciun si Paste cate doua saptamani, vara doar 6 saptamani.

  Aceasta jumatate de semestru au studiat Africa. Continent, tari, popoare, obiceiuri, limbi, povesti si cantece traditional africane, port african. Toate in incercarea de a intelege "diferenta". Care nu a fost pusa asa ci invers "Cu ce se aseamana Africa cu Marea Britanie". Ca sa nu le sublinieze diferenta, excluderea. Chestie de semantica subtila pentru ca la comparatie nu prea existau asemanari, in mod evident. Au invatat despre tribul Masai. Si au comparat viata unui copil Masai cu a lor. Viata de familie. Ce ar face mama, tata, copiii, pe parcursul unei zile oarecare. Cum s-ar imbraca, cum ar munci si cum si-ar duce traiul.

  Iar azi au fost invitati si parintii anilor 3 si 4 la "Africa Morning", sa vada cum le prezinta copiii ce au invatat. Ca un mic spectacol dar nu unul in care ei trebuie sa recite ca papagalul ceva pe derost, au hartii in fata cu ce urmeaza sa zica, pentru ca scopul e ca ei sa invete sa vorbeasca relaxat in fata unei audiente! Au cantat la fluier, din gura, la tobe, au facut fiecare cate o masca, au citit o poveste despre cum ar fi fost daca ei erau Masai. "Masai and I". Da, am plans. Din nou. Bucuria cu care vorbeau, mandria cu care recitau alaturi de invatatoare... Invatatoarele care erau acolo ca sa ii puna pe copii in valoare, nu pe ELE motz in frunte. Nu era despre ele. Felul in care au cantat o melodie corect din punct de vedere muzical, dupa note... Cantecul era unul de leagan. Cantec african. Totul facut sa-i determine sa inteleaga ca viata lor este una total diferita aici. Si sa mai inteleaga ca ar fi putut sa le fie mult mai greu, ca viata poate fi foarte complicata atunci cand nu esti un mic pui de alb din Anglia mileniului 3. 

  Un exemplu e ceva ce mi-a povestit Mara acum vreo 3 saptamani. A iesit de la scoala intr-o zi si imi povestea cu pasiune cum doamna i-a impartit in doua. Pe unii i-a rugat sa umple o galeata cu  apa aducand cu sticla de la chiuveta din clasa. Pe ceilalti i-a trimis sa le umple la chiuveta de la parter. Au masurat sa vada cine reuseste mai repede, raspunsul fiind evident. Au alergat zece pitici pe scarile alea de le-a venit rau :)))) Mi-a zis ca a fost o lectie despre Africa. Despre ce ar insemna daca ar trebui sa mergi sa iei apa cea de toate zilele de la vreo fantana de la marginea satului. Le-a explicat in detaliu asta. Atunci m-am gandit cu amar ca ce Africa, frate! Sunt atatea sate in Romania, la doi pasi de ei... care la fel traiesc si azi. Ei nu stiu asta. Ei stiu despre Africa.

  Dupa ce am plecat noi, parintii, copiilor li s-a dat sa guste o masa din preparate traditional africane. De tot soiul. A fost un sos de mango despre care mi s-a povestit intens, cu ceva lipie de nu i-a mai tacut gura pana acasa :))))))))

  Si iar am dat apa la soareci, iar m-a coplesit sentimentul de "nu-mi vine sa cred ca suntem aici, nu-mi vine sa cred cat e Mara de fericita"... Iar am plecat de acolo si ma asteptam sa incep sa zbor pe strada ca si cand inima mi-ar fi plina cu heliu. Pe strada era asa: 


9 comentarii :

  1. Și eu sunt așa.Oricat îmi de greu la munca când îi văd pe copii cât sunt de fericiți nu mi mai trebuie nimic.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca locuiesti in Anglia, incearca sa gasesti alt job care sa te faca fericita. Chiar cred ca exista aici.

      Ștergere
  2. Am urmarit un documentar impartit in trei epiroase depsre o scoala din uk, gascoine ( sper ca am scris corect). Copii pana la 10 ani, cei mai multi proveniti din familii imigrante, cum se acomodau, ce faceau profesorii, psihologii etc. Printre cei prezentati erau si copii englezi get beget, cu probleme de atentie, de comportamet. Ce m a impresionat era felul in care oamenii aia, profesorii, gestionau momentele de criza ale copiilor " problema". Cu mult tact, rabdare, psihologul devenea umbra copilului, totul ca sa il ajute sa depaseasca momentul de cruza; totul pt a ajuta. Nu cu tipete, urlete, amenintari, batai, doar cu multa radare! Mi am adus aminte cata bataie mi a dat doamna ( anii 90)!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, asa este, cand copilul are probleme sta cineva cu el mai mereu. Sunt si la noi in scoala vreo 3 care pleaca aiurea si au probleme. Stau doua cucoane dupa fundul lor in permanenta. Si cu binisorul ii aduc inapoi. Li se recomanda scoli pentru copii cu nevoi speciale.

      Ștergere
    2. Anonim, eu nu sunt in UK sunt in Canada, dar si aici e la fel. Primeaza respectful pentru copil, cand apare o criza, se incearca sa inteleaga ce a declansat-o si o rezolvare total empatica. De cand a venit iarna, copiii au intr-una din pause un "Lego Club" cand se aduna langa biblioteca si construiesc toti frumos, cu fundul pe jos fara sa le pese. Ei, la un moment dat unul din copii a inceput sa planga, un plans din ala sfasietor, cu sughituri si tot tacamul, cred ca i se stricase ceva constructie. Directoarea tocmai trecea pe acolo, l-a vazut si s-a lasat pe vine langa el sa fie ochi in ochi si foarte calma l-a intrebat ce s-a intamplat. I-a explicat ca impreuna pot repara orice si in timp ce continua sa vorbeasca calm cu el (dar suficient de incet ca asta mic sa incerce sa se opreasca din sughituri ca sa o auda) in timp ce mestereau amandoi la bucata aia de Lego. In 3 minute copilul a fost ca nou, directoarea a plecat in treaba ei, ce criza?! De genul asta de empatie si actiune vorbesc, in fiecare secunda mor de fericire ca ai mei copii cresc aici in mediul asta.

      Ștergere
  3. Alexandra, ai mei au studiat semestrul asta First Nations (cum le zici, ca Piei Rosii e peiorativ?) Indienii Nativi de pe continental American. Da, aia de la care au luat alibi pamanturile si tot. Au studiat toata istoria lor, triburile, exact cum spui, la modul cu "daca eu as fi un mic pui de Wendat, cum ar decurge ziua mea?", diferente, asemanatori, superb. Inclusiv cu nedreptatile pe care le-au facut albii, cu recunoasterea lor si cu ideea ca da, cei dinaintea noastra au procedat gresit, dar e in puterea noastra sa incercam sa indreptam raul ala. M-a impresionat foarte tare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nativi nord americani cred ca le zice. Si da, exact asa a fost "lectia"... Si pentru noi e impresionant pentru ca in 16 ani de scoala nu a incercat nimeni sa ne invete empatia. Romanul daca s-a nascut cu ea prin firea lui, o are, daca nu.... stim cum sunt :)

      Ștergere
  4. fain articol, faina lectie. O sa fac si eu o sapt. despre Africa cu Mara mea, si la fel o sa incerc sa abordez: joaca, tari, popoare, problema cu apa, filmulete, masti si poate confectionam o rochie, si de ce nu o mancare africana.

    Multumim de idee! impresionant!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, scoala aici are multa legatura cu viata reala. Ii invata sa fie oameni printre oameni.

      Ștergere