sâmbătă, 6 februarie 2016

6 luni mai tarziu, in țara unde iarna nu vine niciodată

  A trecut ziua de 29 cand s-au facut 6 luni de cand eu si Mara ne-am dat jos din avion in Anglia. M-am luat cu altele, am mai tras o raceala amandoua, ne-am distrat. Nu exagerez cand zic ca fix in zilele care au urmat zilei de 29 parca cumva creierul meu s-a setat pe limba portsmuteana. Se zice ca iti ia cam 6 luni sa fii ok, la copii cam 6 luni sa o invete daca nu o stiau. Eu o stiam p-aia din carti. P-asta de la Portsmouth... omg! Cam pe la 4 luni am simtit ca incep sa inteleg asa cam orice crestin circula pe langa mine. Incepeam.

  Si acum a fost ca la dezvoltarea bebelusilor, cand il vezi pe dopul ala ca incepe el sa faca chestii fix cum zice cartea ca o sa le faca. Parca i se aprinde lumina. Asa si eu. De vreo saptamana zici ca mi-au pus astia ochelari la urechi, jur! Mama, simtzesc cum ii pricep! Serios, accentul astora de aici te baga in spital, nu alta! Ajungi sa te speli in urechi de trei ori pe zi in ideea ca poate esti tu defect de n-auzi, maica! 

  Deci da, creierul are plasticitatea lui, se adapteaza si face miracole chiar si la varste inaintate, insert gluma acilea! Parca si la gura mi s-a dat drumul atunci cand  m-am prins cam cum pronunta ei chestiile. Ma rog... asta a fost asa ca un bonus al celor 6 luni. In rest, am priceput lucruri zilnic, a trebuit sa citesc zeci de chestii zilnic, ca sa inteleg sistemul. E ca si cand ai invata sa mergi de la capat. Si da, e greu. Dar e plin de satisfactii drumul asta.

  Iarna nu am simtit sa fie. Chestie care m-a bucurat in aceeasi masura cu bucuria lunii august simtita anterior. Adica acum n-a fost frig si atunci n-a fost cald. Nu, nu este o umiditate aiurea. Cel putin nu la noi in casa. Nu avem mucegai, nu suferim de apa. Ne este bine, e primul an in viata noastra in care am avut caldura suficienta in casa si nici un vas pe calorifer. Stiti vasele puse pentru umidificarea aerului, da? Aici nu e nevoie. Umiditatea e perfecta, nu te doare nasul, nu te scoli cu gura uscata. Da, la Ploiesti aveam minim doua vase cu apa pe fiecare calorifer unde dormeam, altfel nu se putea. 

  Am avut fix 3 zile cu temperaturi noaptea sub zero grade. -2 si -3 cam asa. Ziua deloc. Ziua au fost cel mai putin 5 grade. Diferentele intre noapte si zi sunt minime, cred ca de aici confortul fizic resimtit. Dimineata nu te ia cu gerul ala interior cand te dai jos din pat. Si cand iesi afara. Da, bate vantul, suntem pe coasta, azi a imbrancit-o pe Mara de era sa o dea jos :)))))))))))) Bate vantuuuul dar e foarte placut. Clopoteii si narcisele au inceput sa infloreasca acum 2 saptamani. Ieri am vazut o magnolie uriasa cu flori mari aproape deschise. Erau 13 grade afara si eu in hanorac. 

  Pur si simplu n-am simtit ca e iarna. Ciudat dar foarte, foarte placut. Nu simt nevoia de ger, n-am vazut zapada si nici n-o mai iubesc de cand aveam 5 ani. Simt ca am "trisat" cumva, ca am "scapat" de ceva rau, ma bucur in fiecare zi ca un copil, mai ales ca uite, e februarie si tot nu e friiiiiiiiiig! :))))) Mi-a fost frig in iarna asta de vreo 2 ori afara la job. Apoi mi-am luat ciorapi termo, geaca si manusi. Dupa care au trecut alea doua zile de care am zis mai sus si am crapat de cald in ele :))))) N-are nimica, le am pentru la anul! Mara, invatata sa mearga multi kilometri pe jos zilnic prin zloata mocirloasa la Ploiesti, e la fel de incantata de lipsa ei acum. N-a zis nici o secunda ca i-ar trebui ceva oameni de zapada, mereu imi zice ca ce bine ca nu-s balti pe trotuar :)

  Planificam o excursie la Londra in saptamana de vacanta scolara care urmeaza acum peste o saptamana. Stati p-aci ca viu cu poze! 

Un comentariu :

  1. Pot sa va recomand acvariul de langa London Eye? Intrarea e cam pricey, dar, daca mergeti cu trenul (si daca luati din gara o carticica 2 for 1, puteti intra 2 persoane la pretul unui singur bilet. Copila si-asa beneficiaza de bilet mai ieftin decat al adultilor. Vacanta frumoasa!

    RăspundețiȘtergere