Cel mai mult m-a bucurat in obtinerea minusculului job faptul ca puteam sa patrund in interiorul sistemului. In interiorul scolii. Sa vad ce e acolo, cum e, daca e cumva vopsit pe afara gardu' si-nauntru doamnele leopardului. Pentru ca eram prea patita si nu credeam ca se poate si altfel. Si pentru ca vroiam, mai mult decat orice, sa inteleg. Sa aflu tot ce tine de scoala. Cum se face, care sunt principiile, cum functioneaza totul. Ca asa sunt eu, vreau sa stiu.
In primul rand ca sa ii pot explica Marei. Ea s-a adaptat si o face in continuare cu mare usurinta insa totul e diferit fata de Romania, de multe ori nu intelege exact de ce oamenii aia fac sau zic anumite chestii in anumite momente. S-a speriat prima data cand doamna a facut din palme "pac-pac...pac-pac-pac", eram acolo in prima zi si doamna a facut melodie cu palmele tare. A tresarit din scaun cu ochii in lacrimi ca era oricum speriata ca urma sa o las acolo singura printre straini. In Romnaia cand doamnele pocneau in catedra sau in mese sau in tabla urmau urletele. Si amenintarile. Si "pedepsele". Chiar si la privat, in forme un pic mai elegante dar ca fond identice.
In secunda urmatoare toti copiii au facut din palme melodia cu pricina. E o tehnica pentru a le atrage atentia. Melodia nu e la fel mereu iar profesorii repeta clampanitul pana cand toti copiii fac melodia, deci toti sunt atenti total la profesor. Asa fac ei cand 20 de copii vorbesc de nu-ti auzi creierii. Nu urla la ei, nu zbiara, nu racnesc ca apucatii, nu-i fac "nesimtiti" si altele. Aplauda. Cu ritm. Doua apoi trei, una apoi doua apoi una, etc. Daca nu esti atent nu poti face melodia si te dai de gol ca n-ai fost atent :)))))
Azi a plouat pentru prima data in 3 luni de cand sunt eu acolo fix la pranz cand trebuia sa-i ducem afara la joaca. Asa ca am stat in clasa cu 40 de copii de 4 si 5 ani. In doua clase cu usa intre ele. Bine, n-o sa zic ca acum ma simt de parca m-au tavalit cainii in Gara de Nord, ca n-are sens. Cand se pun astia pe sporovait produc decibeli care la interior iti cam amesteca creieru' mare cu ala micu'... pleci de acolo pe trei carari intrebandu-te cum or face femeile alea care stau de la 9 la 3 cu ei acolo.
Revenind la resurse. La clasa Marei, anul 4, sunt mai putine chestii, ei sunt mari acum, nu mai au in clasa jucarii. Au doar computerul, tabla electronica, biroul doamnei este minuscul. Imi aduceam aminte de "catedrele" cu care am crescut. Cele pe care se putea intinde un adult si dormi la o adica. Alea uriase, enrome, menite sa iti arate cine e seful probabil. Cine e dictatorul. Aici au o masuta mica cat a copiilor pe care e pus computerul central. El transmite la tabla chestii. Au dulapuri multe cu materiale, au dulap cu tavi personale cu numele fiecarui copil, in ele isi tin ei chestiile. Au carti, au un colt mare in camera cu baldachin, perne si carti. Ala e coltul de citit. Exista in fiecare clasa. Au mese si scaune pe masura lor, stau cativa la o masa mai mare, sunt pusi in functie de abilitati si de nivelul la care sunt ei. Nu-s toti la fel si sunt tratati ca atare.
Azi am vazut interiorul de la Reception Class, prima clasa "de scoala" din Anglia. Un fel de clasa zero. Copiii intra la aceasta clasa dupa varsta de 4 ani. Ai dreptul sa il aduci si dupa varsta de 5 ani direct in anul 1 daca doresti. Pe langa computerul clasei, inteleg ca au si ceva i-pad-uri pe care le cereau ei acum cu insistenta eu habar neavand de unde sa le dau asa ceva. Mi s-a spus ca nu au voie acum cu ele :)))). Au mese si scaune in acelasi stil, au coltul de cititi cu perne. Spatiul e mult mai mare decat la anii mai mari. Exista zeci de dulapuri cu materiale. Toate tavitele si usile sunt etichetate cu fotografii si cuvinte descriptive. Au zeci de cutii cu jucarii. Nu va puteti imagina cate jucarii si de ce diversitate. Cutiile la fel, inscriptionate cu poza si cuvant pentru ca cei mici sunt responsabili pentru "tidy up time". Adica dupa ce se joaca li se spune sa stranga si ei fac asta punand fiecare categorie de jucarii in lada corespunzatoare. Asa cum i-am facut si eu lu' fi-mea acasa din reflexul omului ordonat, nici nu stiam ce profesionista sunt :)))))))))))
In clasa exista un frigider unde se tin compresele reci pentru lovituri si gustarile pentru copii. La clasele mici (Reception, 1 si 2) copiii primesc masa gratuit de la scoala, masa care cuprinde un pranz cald si gustarea de la ora 10. Azi erau niste morcovi ramasi pe acolo intr-o ladita. Morcovi mici, pe masura lor. Etichetare de produs organic.
Pentru orele de sport au resurse intr-o debara din sala de mese. O camera plina cu saci cu mingi, conuri, cercuri, chestii de baseball si multe alte chestii care nici nu stiu la ce naiba folosesc. Sportul se face in FIECARE zi. Anglia sufera acum de pe urma deciziilor din trecut. Decizii care azi se iau in Romania, gen sa mai taiem din orele de sport si sa dam porcarii la copii ca "le e pofta de dulce". Intreaga educatie scolara este facuta sa incurajeze pana la obligatie miscarea si sportul si sa duca la evitarea porcariilor din alimentatie. E clar ca la partea a doua va fi aproape imposibil sa repare ce au stricat in ultimii 50 de ani. Dar la sport oamenii se dau peste cap. Scoala Marei a decis ca in loc de o ora pauza de masa la pranz, sa aibe doar o jumatate de ora pentru mancat si jucat iar cealalta jumatate au transformat-o in ora de sport zilnica.
Mi-au explicat mai demult ca "ne-am gandit ca in loc sa alerge la pranz ca bezmeticii, mai bine sa faca sport organizat". Corect! Nu toate scolile fac asta, aici directorii si guvernatorii de scoli au mana libera in multe privinte. De la felul in care se abordeaza materia la multe chestii. Chiar ieri imi povestea o practicanta din scoala (studentii fac practica in scoli daca vor diploma in teaching) cum a fost ea in mai multe scoli unde situatia nu era deloc asa cum e aici. So, bravo lu' doamna directoare, ca ea a decis asa.
Despre banii cu care cumpara lucruri, ei vin si de la Primaria de care apartine scoala si mai vin si din donatii. La poarta scolii e un recipient urias unde poti duce haine si incaltaminte pe care scoala le vinde pe cativa banuti la magazinele de charity. Se organizeaza tombole, targuri si alte chestii la care fiecare merge si cumpara ce doreste. Banii ii strange PTA-ul, Asociatia de Parinti si Profesori. Care are inclusiv contabil voluntar. Si care cumpara din banii aia chestii pentru scoala. Nu ti se cer bani ca parinte, decat atunci cand e necesar, adica daca vrei sa-ti lasi copilul intr-o excursie. Daca nu vrei nu-l lasi, nu te obliga nimeni. Inotul din curricula costa 1 lira pe sedinta si se fac 6 sedinte pe an. Deci sase lei cum ar veni. Pardon, lire :)))) Nu prea exista oameni care sa nu aibe 6 lire. Si daca prin absurd ar exista, scoala probabil ar plati. Sau copilul ar ramane cu ceilalti la scoala si ar face alte activitati.
Cei mici de la Reception, pe langa suma uriasa de jucarii de la interior le au pe cele "de afara". Acest afara al lor e compus dintr-o terasa acoperita foarte mare, cu mese scaune si chestii. Adica inca o clasa afara, unde pot sta cand e cald si ploua. Apoi doua trepte si o curte mare de tot pavata cu un cauciuc foarte moale si plina cu chestii incredibile de jucat afara. De la tobogan de lemn la numaratoare uriasa cat ei tot de lemn. De la picioare-catalige pentru copii la alte chestii pentru dezvoltarea echilibrului. Tunele, leagane, zeci de biciclete, trotinete. Curticica asta e delimitata cu un gardut mic de lemn de restul curtii, un hectar mare cu iarba si pomi. Cladirea Reception-Nursery e separata de cea a copiilor mai mari. Aici clasele au peretii din sticla de jos pana sus, ca sa fie cat mai multa lumina naturala. Copiii stau afara multe ore pe zi in permanenta. Mai putin cand ploua rau ca azi. Adica rau. Cand ploua asa usurel, nu conteaza. Gecile pe ei si afara. Asta daca isi mai aduc aminte sa si le ia.
Nu zic ca oamenii fac treaba perfect si ca nu exista chestii care nu-s organizate suficient. La partea de organizare mai sunt probleme, dar oamenii se dau peste cap ca totul sa iasa si la final de zi toate lucrurile sa se aseze unde trebuie. Clasele sunt pline de fise uriase atarnate pe pereti cu "cuvintele semestrului" sau chestiile momentului. Pe care le fac si le schimba mereu. Cu notiunile pe care trebuie sa le retina, cu diverse chestii pe care le invata. Scoala are o sala pentru informatica si o mini-biblioteca. O data pe luna copiii sunt dusi la Biblioteca Publica in timpul programului scolar. Ca sa invete cum se face. Si unde e. Mi-a aratat-o Mara intr-o zi :)))) Avem cu totii dreptul de acces la biblioteca publica a orasului. Daca ai domiciliul aici ai acest drept. Gratuit.
Si da, resursa cea mai de pret din acest sistem sunt oamenii. Oamenii carora le e drag de copiii astia. Si care, desi sunt prost platiti pentru tara in care traiesc, nu-si pun problema asta nici o secunda. Nu reproseaza nimanui vreodata ca "la cati bani iau, sa zica mersi". Never! Ei stiu ca e alegerea lor sa fie acolo. Una reala si asumata.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu