You are my friend!

  Ne-am intors la scoala dupa vacanta si am fost intampinata cu chiote de bucurie. Cum dadeau cu ochii de mine piticaniile racneau "aaahaaaa, the nice lady!" :)))))))) Sa ne intelegem, nu ca as fi vreo vedeta dar la cantina eu sunt aia care nu-i obliga sa manance atunci cand ei nu vor. Si ei nu vor cam niciodata. Celelalte doamne ii preseaza, se tin de capul lor sa "mai ia o gura" ca sa nu le fie foame ulterior. Pe mine una ma doare undeva daca ei mananca sau nu, tipii astia nu pun SARE in mancare... as in deloc. Cum mama naibii sa mananci morcov fiert fara sare? Sau orice mancare fara sare. 

  Mancarea oferita de scoala e... destul de sanatoasa. Nu stiu de ce anume depinde asta, ca daca ii auzi pe unii romani o sa iti zica ca mvai, o porcarie. Nu e chiar asa. Adica multe chestii bio, organice, bune.......dar fara sare! Se arunca tone de mancare pentru ca oamenii au dat-o in sfintenia fara sare si nici un condiment. Singura condimentata e cea indiana (le dau uneori o chestie care miroase a ciorapi dar despre care fi-mea a zis ca e delicioasa). Mara a rezistat la cantina fix 7 zile. Adica o saptamana de cinci si inca doua. Dupa care a explodat de nervi. Portiile nu sunt destul de mari pentru ea, in special partea de CARNE. Legumele ar fi minunate daca ar avea sareeeeeeeee, condimente, orice fel de gust. 

  Venea acasa si manca de pranz inca odata saraca, apoi a zis ca ea nu mai vrea ca daca pot sa-i dau eu. Eu am fost extrem de fericita pentru ca deh, asta inseamna ca am invatat-o cu mancare buna si gustoasa (sa nu va imaginati ca-i dau copilului tone de sare dar mancarea mea are gust). Si in plus cantina costa. Mult prea mult pentru ce ofera, serios. Si mancarea aia se arunca, ma doare sufletul zilnic cand vad cum copiii aia pleaca nemancati de la masa pentru ca ei nici nu stiu sa manance mancare gatita si mancarea nu e cum trebuie facuta. Dar eu nici n-o sa il oblig vreodata pe vreun om viu sa manance ceva ce nu-i place. Am eu o trauma din copilarie. Pana la 14 ani am fost fortata sa mananc 90 la suta chestii care ma faceau sa vomit. La propriu, uneori icneam la masa. 

  Deci eu nu oblig copiii sa manance iar ei au observat asta. Asa ca love :))))))))))))). Eu nu-i oblig nici sa-si ceara scuze cand se pocnesc unii pe altii in moalele capului, cum fac celelalte doamne. Eu rad si le zic ca nu e treaba mea ca cutare te-a pocnit imediat dupa ce tu l-ai muscat sau imbrancit. Get over it, dude! Si iar love pentru ca ei de fapt stiu sigur ca nu e ok, si mai stiu sigur si cand si-au cautat-o si au obtinut-o grav de la alt participant la trafic. Eu nu le suflu in cur cand pica pe jos ca niste clatite pentru ca alearga ca niste cai pe amfetamine. Get up and go on! Da, sunt mega atenta daca s-au lovit la cap sau daca cumva ar putea avea o mana sau un picior rupt, in rest... du-te nene mai departe, adineauri te grabeai undeva! Ii doare suficient fie capatzana fie orgoliul ranit, nu e cazul sa mai insist si eu. 

  De cand am fost "promovata" la partea de Reception Class (copilasii de 4-5 ani) am putut sa observ in detaliu natura umana in cea mai glorioasa faza a ei: aia incipienta. Care dicteaza ulterior viata oamenilor. Ii vezi. Le vezi caracterul de mici. Le vezi personalitatea si inclinatiile. Ii vezi pe aia care o sa minta si o sa fure si pe aia care o sa devina medici. Vezi femeile si barbatii si diferentele fabuloase dintre ei. Vezi tipologiile. Vezi copiii neglijati acasa. Sunt copii care vin sa ii iei in brate sau se lipesc de tine ca puricele de caine. 

  Azi doi indivizi minusculi m-au ginit cum am intrat pe usa cantinei. Merg acolo sa-i astept sa manance si sa-i duc in cladirea unde au ei sediul, sa stam la ora de joaca. Cum m-au vazut, unul a racnit "You're my frieeeeeeeeeeeend!" la care celalalt a dezbatut: "Noooooooooooo, you're myyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy friend!". Le-am zis ca-s prietena tuturor, sa nu se supere nimeni, au fost foarte incantati de idee :) Cumva ies plina de energie de acolo in fiecare zi. Desi si oboseala e pe masura, dupa o ora de vazut niste multe zeci de copii care alearga pe teren in miscare perfect brauniana, te ia capul. Iar eu nu-s o persoana care sa aprecieze prea mult copiii altora :))))))

  Stiu, suna cinic. Pe a mea o iubesc. Imi mai plac si altii, dar in marea lor majoritate, copiii altora ma enerveaza sau in cel mai bun caz ma lasa perfect rece. Evident, ovarele tresar la vederea bebelusilor dar astia mai mari si plini de tot felul de idei opuse parerii mele despre cum ar trebui sa fie un copil... nu pot sa zic ca ma atrag in mod special. Dar, la fel de evident, cand ii vad cum vin si se lipesc de mine sau ma iau de mana si imi zic "you're the best" sau alte chestii pe care doar un copil mic le poate spune cu atata dezinvoltura... ma topesc si ma indragostesc de ei. 

  Cea mai tare e Emma. Sora mai mica a unei colege de clasa a Marei, Fiona. Fiona e cea mai blonda si cea mai frumoasa si cea mai desteapta din scoala. Si ea a adoptat-o pe Mara din ziua unu, i-a fost prietena si a inceput sa invete romana de la Mara :)))) In ziua 3 Fiona m-a prins in curte si mi-a numarat in romaneste pana la 11. Acum Fiona a tot fost bolnava rau de tot, a lipsit cam 2 luni de la scoala iar sor-sa era intrigata despre cine e Mara pentru ca Fiona de acasa tot intreba de ea zilnic. Emma a aflat cine e Mara si a mai aflat ca "mama lu' Mara e la pranz pe teren". Si a venit la mine, s-a prezentat foarte politicos si a inceput sa turuie ca un om mare. 

  In secunda aia m-am vazut pe mine cand eram de varsta ei. Tipei nu-i place sa se duca sa alerge cu toti nabadaiosii aia, fetele o ingretoseaza pentru ca "nu-s prietene bune" iar baietii nu prea vor sa se joace cu fetele. Si cum ea e mai firava si mai politicoasa ca mine, n-a reusit sa se bage in gasca lor. Asa ca ea cauta un adult serios cu care sa poata sta de vorba la pauza. Vine absolut in fiecare zi cum iese de la masa... ma pomenesc cu ea langa mine si cu un "hello" mic si blond aruncat in timp ce ea tzopaie ca o capra in doua picioare. N-are ciorapi lungi, sunt 10 grade afara, n-are nici geaca pe ea si repeta obsesiv "mie nu mi-e niciodata frig" :)))))))

  E clar ca duce lipsa de conversatie, mi-a povestit toata viata familiei ei, ea e copilul mijlociu, mai e Fiona mai mare si cu probleme de sanatate si un bebelus. Deci Emma e fiica ploii, n-o baga nimeni in seama in ecuatia asta. Acum, dupa vacanta, cand am zarit-o am deschis de departe bratele catre ea a semn de imbratisare. De la cincizeci de metri s-a pus pe alergat cu bratele deschise catre mine ca si cand nimeni niciodata n-o imbratisase. S-a aruncat pe mine, mi-a prins picioarele cu mainile cat sa ma darame si m-a strans cat putea de tare dupa care a soptit cu nasul in geaca mea "Happy New Year, I've missed you!".