marți, 1 aprilie 2014

Pierderea inocentei

  Pe masura ce inaintezi prin viata asta dubioasa inveti lucruri. Pierzi inocente. Le scapi cumva din brate pe drum, cad si se sparg cu zgomot de caldaramul vietii cu un zgomot asurzitor. Din unele mai raman cioburi, le iei cu grija, le strangi in brate si mergi mai departe cu lacrimi pe obraz, lacrimile se usuca in vant, cioburile devin la un moment dat prea grele si daca esti destept le arunci la gunoi pe drum. Iti ingreuneaza mersul prin viata, n-au sens, tu ai aflat insemnatatea lectiei primite. Ai pierdut halca aia de inocenta. S-a dus. Ai inteles ca s-a dus si unde s-a dus... ai inteles ca ai mai imbatranit cu o zi. Sau cu un om. 

  Mie oamenii imi sparg in cioburi "inocenta" ramasa in mine. Eu imbatranesc cu fiecare om care vine si imi sparge blidele inocentei mele. Inocenta de a gandi ca oamenii totusi sunt buni si ca un om oarecare nu vrea sa iti faca tie rau, ca nu ar avea de ce. Adica de ce? De ce sa vrei sa ranesti intentionat un om? Ok, daca afli ca l-ai ranit din greseala, iti ceri scuze sau cumva incerci sa te justifici, sa-i explici lucrurile, sa inteleaga ca tu esti un om bun si nu ai vrut sa-l ranesti. Da' daca el din senin vine si iti da un branci de scapi dracului inocentele pe caldaram? Scapi blidele, bre! Se sfarama ceva in tine...

  Si te uiti la copil. Si stii ce multe blide are la ea. Acum le are pe toate. Si multe se vor sparge. Si stii ca nu le poti prinde. Sunt ale ei, trebuie sa si le sparga singura si sa-si auda cioburile cazand cu zgomot pe jos. Trebuie sa isi intalneasca suma de oameni care o vor lipsi de inocenta ei. Ma gandesc mereu, oare o fi o suma fixa de oameni care m-ar putea rani foarte rau in viata asta, sau e un numar nelimitat? Eu sper ca e un numar fix si ca incepe sa se cam termine pentru ca de curand am fost prabusita cu toate blidele in brate de un om pe care il credeam aproape. Si bineinteles am ramas uimita. Si zgomotul cioburilor a fost asurzitor iar mie mi-a venit sa rad ingrozitor. Si m-am gandit ca-s proasta. Rau. Ca-mi vine sa rad cand un om imi sparge inocenta. Inocenta aia care imi tot sopteste in ureche: daca cineva te iubeste atunci te respecta. Atunci comunica cu tine. Nu ti-o trage cand ti-e lumea mai draga. Sau poate ca da. 

  De fapt da. Si de fapt n-am cum sa ii spun copilului ca toti oamenii sunt buni si ca n-o vor rani. Ar insemna sa o mint si n-are sens, mi-am propus sa nu fac asta niciodata. Mami, oamenii sunt buni fix pana in momentul in care nu mai sunt. Fix pana in momentul in care iti pun piedica atunci cand tu iti tii toate blidele mai abitir la piept si te gandesti aoleu sa nu ma impiedic. Fix pana atunci. Si atunci o sa cazi, o sa spargi niste cioburi, o sa te aduni si-o sa te ridici si o sa mergi mai departe. Si o sa iti pierzi din inocenta din ce in ce mai mult. Si o sa afli cum oamenii apar si dispar din viata ta, vin si pleaca, iubesc si-apoi dispar ca magarul in ceata. Si da, trebuie sa te inveti cu asta, si sa te inveti sa ii deosebesti pe cei buni de cei care-ti vor da branci. Eu pana acum n-am reusit. Inca mai sper...

10 comentarii :

  1. Pai cine ii poate identifica asa din prima? Si unde Ar mai sta surpriza in toata incalceala aceasta de cunostinte, prieteni, amici and co? Spargem blide si intarim carapacea 😛michi

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact! O sa fim o suma de broaste testoase pana in final...eu incep sa nu mai simt nimic decat sila si asta ma sperie enorm!

      Ștergere
  2. Putini oameni sunt cu adevarta rai, si pe aia ii cam mirosi din prima. Oamenii mai fac rau din lasitate, neputinta, superficialitate, oboseala, nepasare, graba, neintelegere. Din slabiciunile lor de oameni ne-rai. Oare cate blide om fi spart, fiecare din noi, altor nevinovati?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu cred ca blidele nu se sparg decat cu rea-vointa. Pentru ca in rest SPUI. Spui cu glas tare ce te doare la celalalt, spui ce nu-ti place, SPUI! De aia acum suntem "oameni mari", se presupune ca stim sa avem relatii mature in care nu doar ne vaitam sau ne bucuram ci si spunem cand suntem "calcati pe coada"...si atunci celalalt o sa stie cum sa faca. Sau noi, dupa caz!

      Ștergere
  3. Eu nu mai am incredere in oameni de foarte mult timp, dar din pacate trebuie sa ma integrez in societatea asta asa cum este ea caci si fara oameni nu as putea trai, m-as izola. Este greu sa ierti, dar depinde acum si de persoana care iti face rau si de ce a vrut sa o faca, incerc sa vorbesc si sa aflu exact de la ea de ce, nu imi place caci nu sunt eu, eu sunt aia care o data ce m-ai dezamagit cu greu iti mai castigi increderea dar a trebuit sa fac si compromisuri si sa mai inchid un ochi din cand in cand caci ar fi insemnat sa nu mai vorbesc chiar cu nimeni. Dar cel mai rau doare cand te dezamageste familia, chiar si cu un gest care poate sa para minuscul, dar e al naibii de dureros. Simona

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aia cu familia...am pus-o in cui demult! :) Si asa e, odata ce m-ai dezamagit e foarte greu sa mai cred. Uneori imposibil.

      Ștergere
  4. Da, si copiii mei sunt acum la intrebarea "mami, X este bun sau este rau?" Ce sa le raspund... Eu cred ca avem o agresivitate in noi pe care o desartam pe cine se nimereste: daca nu pe cei din familie atunci pe cei de la serviciu, sau pe straini (vezi doamnele in varsta care fac ditamai scandalul pt ca o tanara isi permite sa stea pe scaun). De multe ori victima nu are alta vina decat ca s-a nimerit in preajma noastra atunci cand noi am rabufnit. Stam foarte prost la gestionarea emotiilor negative, nu stim sa fim asertivi. Eu voi incerca sa imi invat copiii sa le fie mila de cei care le fac rau. Daca fac rau, inseamna ca sunt bolnavi, niciun om normal nu face rau intentionat. Si daca sunt bolnavi, e firesc sa ii compatimim. Desi e foarte greu...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt si oameni care iti fac rau intentionat. Spun lucruri urate stiind ca te doare. Nu am prea multa compasiune pentru unii din ei :)

      Ștergere
  5. Eu ma gandesc ca e bine sa stie din start ca exista oameni dispusi sa faca/spuna chestii rele doar pentru ca pot. Ma gandesc ca daca stie ca exista astfel de oameni, incearca sa ii dibuiasca si sa se fereasca.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cam asa. Uneori insa uite ca nu stii. Nu te astepti. Nu-i dibuiesti.

      Ștergere