miercuri, 7 august 2013

Verigheta

  Imi pun repede verigheta si ceasul, iau telefonul si il bag in geanta si plec cu prietenii prin sat. Verigheta. Sta mereu langa ceas sau la Ploiesti langa ceas si o pereche de cercei oarecare pe un scrin din vreo camera. N-am putut sa o port pe mana in permanenta de cand am luat-o. Pentru ca eram prea saraci ca sa ne luam din cele scumpe, am luat ce se gasea la Robert Augustin din Ploiesti la vremea anului 2004 prin primavara. Stiu cum m-am dus cu salariul meu de atunci si le-am cumparat. Ne gandeam atunci ca eu o sa o port si el n-o sa se invete niciodata cu "porcaria de ghiul" pe mana. Are oroare de bijuterii pe barbati.

  Culmea ironiei, a fost tocmai invers. Adica le-am luat una mai mare si una mai mica. Decat degetele. Imi doream cu ardoare sa fie din aur alb insa la vremea aceea o pereche de verighete din aur alb costa fix de patru ori mai mult decat cele "normale". Asa ca am luat unele combinate, cu insertie pe mijloc. O banda de aur alb intre doua de aur galben. A lui mai mare decat trebuia, a mea mai mica. Erau unicele masuri din magazin. Am lasat acolo 3 milioane jumate, mai mult de jumatate din salariul cu pricina. Am plecat fericiti, eu cu ochii in lacrimi strangand in mana punguta alba de bijuterii in mana. El zicand inca odata ca se indoieste ca o sa o poarte :)

  A mea ma strangea si cum nu suport oricum bijuteriile in casa...am renuntat repede la ideea de a o purta in permanenta ca o sotie "normala". Asa ca m-am resemnat si am tratat-o ca pe celelalte bijuterii: o pun cand plec de acasa, o dau jos cand ma intorc. Anii care au urmat, cu copil non stop si gospodarie m-au lamurit ca n-am ce cauta cu ea prin casa. 

  El n-a dat-o jos insa decat cu rare ocazii in care face rani pe sub ea pentru ca lucreaza fizic cu scule si chestii care ii apasa pe un metal asezat pe deget. Cand o scoate, o cauta instinctiv si se sperie tot timpul ca n-o mai are. Nu stiu de ce, nu i-ar lua nimeni gatul daca ar pierde-o. Apoi mi-am dat seama de ce cand a pierdut Mara un cercel la Venetia si ne-am trezit cu ea la micul dejun in restaurant fara el. M-am dus eu inapoi uitandu-ma cu atentie pana in camera si l-am gasit in camera in pat. Dar pe drum in timp ce o cautam ma gandeam ce frumos o sa fie sa ii aleg alta pereche de cercei din Venetia :) El insa era suparat si cand m-am intors cu el triumfatoare a zis cu lacrimi in ochi "pai cum, era cercelusul EI" (de la nastere) ca si cand alti cercei n-ar putea fi tot ai ei. 

  Cand plec de acasa o iau. Verigheta. Uneori o uit si atunci ma simt goala. Dezbracata. Nu ca la nudisti, acolo ma simt in largul meu, goliciunea trupului nu e importanta. Ma simt vulnerabila. Ca si cand m-ar studia cineva sa vada daca sunt sau nu casatorita. Ca si cand promisiunea ar sta in inelul ala de metal. Si mereu rad si ma intreb de ce ma simt asa.

  Si mereu imi dau seama ca obiectul ala a incorporat in el toata energia aia buna si calda din secunda in care am iesit cu ele in mana pe usa magazinului pe 3 aprilie 2004. A doua zi era in mod evident 4 aprilie, ziua colegului meu de birou de la vremea aia. Asta mi-am adus aminte in seara asta cand imi puneam verigheta sa plec in sat cu prieteni dragi. Mi-am adus aminte data in care le-am luat. Pe 3 aprilie 2007 urma sa se nasca Mara. Care este combinatia perfecta dintre noi doi. E tot ce e mai bun din noi. E verigheta suprema.

  Este fetita care in seara asta a dus o micutza de 2 ani prin tot satul de manutza, i-a aratat pe unde sa calce si i-a facut bau, a dat-o in leagan si i-a dat apa din sticla ei de apa. Ea e insertia de aur alb dintre alea doua mai batrane de aur galben. 


12 comentarii :

  1. tare frumos le zici! Mara face cum facea fi-mea in "tinerete". Acum a vazut ce bataie de cap e cu copiii si se codeste inainte sa-se asume responsabilitatea. Ce vrei ? Alta tinerete!...

    RăspundețiȘtergere
  2. dom'le, imposibil sa citesc ceva p'acilea si sa nu *simt* ceva....esti gagica misto, si le ai p'astea cu zisu' si scrisu'. xoxo draga mea. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Of, Adina, ma simt magulita. De abea astept ziua aia cand o sa ne intalnim noi doua. Pe un continent sau altul :)

      Ștergere
  3. nici eu nu port verigheta. Initial o pierdeam ca imi era larga, o cautam innebunita cand ma trezeam cu degetul gol. Am gasit-o de fiecare data. Apoi am inceput sa n-o mai port caci faceam rani pe deget, la serviciu ma spal foarte des pe maini si apa si dezinfectantele imi sapau in deget pana la sange sub verigheta. DAr sotul meu n-a scos-o niciodata in 26 de ani, a trebuit sa o scoata acum, cand si-a amputat degetul si nu-l puteau opera cu inelul la deget. Mi-a spus ca ,fizic, scosul verighetei aproape intepenite in deget l-a durut mai tare decat amputatia sau operatia.Acum avem amandoi degetele goale dar verigheta din suflet o purtam la infinit.

    RăspundețiȘtergere
  4. Sotul meu mai sapa in gradina, primavara, are verigheta ovala de niste ani dar nu o lasa deloc chiar daca eu i-am spus ca nu tin neaparat sa o poarte si inainte chiar nu parea genul sa poarte, nu are nici ceas si nici o alta bijuterie. Acum o scoate doar cand e rost de balaceala, ca i-e teama sa nu o piarda.
    Eu n-am vre-un sentiment aparte, o port tot timpul, ma mai joc cu ea, nu stiu daca m-ar freca la creier daca n-as mai purta-o, ia sa incerc! :)
    Si eu as fi vrut aur alb dar n-aveam cu ce, sunt galbene, modelul simplu, clasic, dar imi plac, 3 mil jum, 2006, dar uite ca ziua nu m-a marcat f tare, de la Unire din Buc.
    A! Sa vezi ce s-a crispat mama, care ne daduse tot felul de indicatii cum ca sa fie asa si pe dincolo, "deosebite", cand am venit cu cutiuta acasa ardea de nerabdare sa le vada, cand a deschis cutia si le-a vazut, foc si para, ca "sa le duceti inapoi sa va luati mai interesante", cred ca doar atat a apucat sa zica si s-a abtinut, cred aveam o fata de am zis ca o bat :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu nu-mi mai pot purta verigheta deloc, nici un fel de alta bijuterie si niciun soi de metal direct pe piele, ca am dezvoltat de-a lungul anilor o alergie la metal. Apropo de chestia cu verigheta care e ca un inger pazitor, ai dreptate, dupa ce nu am mai putut s-o port am remarcat ca sunt abordata mult mai des de tot soiul de domni. Acum, nu pot sa-i condamn, avand in vedere ca nu port verigheta, cu siguranta isi imagineaza ca sunt necasatorita. Si la un moment dat am avut un schimb de replici amuzant pe tema asta, cu un domn care tot insista sa ma scoata la concert, la film, la restaurant, etc. Eu in general nu dau rapoarte privind statutul meu marital, mi se pare ca un barbat civilizat pricepe ca nu sunt interesata si fara sa-i fac rezumatul vietii mele. Noah, domnu' despre care vorbeam (cu care, din motive profesionale, ma intalneam de 2-3 ori pe sapt) nu a priceput, asa ca la un moment dat i-am explicat destul de taios ca-s maritata. La care ma intreaba, cu tupeu: Pai de ce nu porti verigheta? La care eu: "sunt alergica la verigheta". Omu' a crezut ca vorbesc la figurat cu alergia la verigheta, a luat-o ca un soi de incurajare, pas sa te mai intelegi cu el...
    Dupa povestea asta, am gasit si o solutie la problema mea cu alergia la verigheta: m-am dus si mi-am tatuat una pe inelar! :)
    Andreea

    RăspundețiȘtergere
  6. Scuze, dar nu gasesc pagina dedicata casutei din 2 mai. Mai ai cumva o camera dubla libera pt. w-e acesta? (de joi inclusiv)? Multumesc frumos,
    Madalina

    RăspundețiȘtergere