vineri, 26 iulie 2013

Inspir expir

  Trag adanc aer in piept, expir...rasuflu adanc si ma gandesc ca am ajuns eu marti cu una bucata copil de 6 ani cu pretentii de non-plictis comparabile cu....nu stiu a' lu' cine...in doua trenuri si o masina pana la 2 Mai. Daaa, doua trenuri si o masina. Am iesit la 8 pe usa, am aterizat la 15 in curte la 2 Mai. Greu, maica, greu...Nu pot sa explic ce inseamna aia un prieten pe care il ai de douzaeci de ani, daaa, douazeci, care vine el si te ia de la gara din Constanta. Multumim, dragii nostri care ne-ati ajutat, stiti voi cine! :)

  Dar la 2 Mai e bine. Se da cu tricicleta pe terasa, se joaca in casuta, rupe frunze din copaci, scurma in tzarana, alearga de colo colo, inoata de doua ori pe zi mult, face castele de nisip...Eu incep sa respir. Mi-e somn intr-una de cateva zile incoace, simt ca ma topesc de oboseala. Asa mi se intampla mereu dupa orice perioada de stres major in viata mea. Eu mor de somn, ea moare de ne-somn. In seara asta a dormit pe trei scaune la Petya la carciuma pe cand eu cu Mo dezbateam cele mai aprige traume ale vietii noastre.

  Doamne, cat de bine e sa VORBESTI cu un om, sa povestesti deasupra unor farfurii cu urme de peste in ele si sorbind niste bauturici bune. Ce bine e sa ai cu cine vorbi din alea...din alea grele...Cum e sa te uiti in ochii aluia care mai are putin si plange cand iti spune cum a fost...pe cand tu te pregatesti cu avant sa ii spui cum ti-a fost tie...si tot asa...si lacrima cu lacrima sa te tii de mana cu un om si sa ii dai inainte cu vorbitul si spusul de lucruri din alea grele. Grele rau. Care dupa ce pleaca din tine...tu devii usor.

  Si poti sa inspiri...si sa expiri...sa inhalezi aerul placut de 2 Mai si sa zici "mai vreau niste viata sa o traiesc, acum pot, mai aduceti o portie va rog!" Azi a fost cald...ne-am prajit...acum insa am 23 de grade in camera...in mod natural. Afara sunt mai putine, as lesina in leagan daca nu m-ar hali tzantzarii astia bengosi...

  Mara a suspinat mai devreme pe cand se spala pe dinti ca "vai, mami, ce frumos a fost in seara astaaa"...ce sa iti doresti mai mult...decat 3 scaune de lemn la Petya, sa iti culci copilul cand il apuca nani. Si niste prieteni buni cu care sa dezbati utilitatea papucilor pe pamant. Sau ceva.

8 comentarii :

  1. hai, fată, că s-a zbârlit pielea pe mine!
    Mi-e dor de linişte şi pace cred.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cum ar fi viata fara prieteni? Vezi, sunt boli fara leac, crize fara leac, dureri fara leac... Dar macar exista un pansament pentru toate:prietenul! E mai ieftin si mai ieficient decat un cabinet de psihlog sau un sobor de preoti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ah, exact la asta ma gandeam aseara cand am scris...cum ne-am tratat una pe alta discutand despre lucruri mai mult decat dureroase sau delicate :) A fost panaceu!

      Ștergere
  3. eu nu am niciun prieten!
    „doar” un sot si 2 copii
    nu ma plang, in general...
    nu cred ca voi gasi vreodata un prieten/o prietena
    E un noroc ca tu ai si familie iubita si prieteni.
    Mihaela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mihaela, in cel mai rau caz poti spune ca ai un prieten, pe sotul tau :) Cum sa nu ai alti prieteni? Incearca sa iti faci, doamna de care povestesc eu aici e prietena mea de vreun an de zile, deci suntem "proaspete". Se poate!

      Ștergere
  4. Mo e "lipicioasa" rau :) Ii doresc tot binele, si tie la fel :)

    RăspundețiȘtergere