Sunt aici!

   Sunt acilea, sunt acilea, n-am murit! De tot. Mult de scris putin timp dar cum am inceput sa primesc mesaje de genul "auzi, ai patit ceva?" zic sa mai dau o tura si pe aici ca prin viata reala s-au intamplat cam multe in ultima vreme si n-am apucat sa mai scriu.

  In ultima luna si un pic ne-am gasit o casa de cumparat, am deschis dosarul de mortgage si am facut toate cele. Acele cele sunt infiorator de multe mai ales cand esti incalcit in acte englezesti de sute de pagini. Au fost momente in care, dupa ce am citit de patruzeci de ori acelasi cacat am decis ca ma dau batuta. Nici un dictionar din lume nu m-ar putea scoate la liman :))) M-a obosit procesul asta dincolo de cuvinte, milioane de mailuri si telefoane in sus si in jos, asteptarea infinita, cautatul si vazutul de multe case de la un moment dat nu mai stiam care de pe ce strada ce avea in ea, cate camere, ce sau cum. Am inceput sa cautam la inceput de februarie si am gasit ce cautam la inceput de mai. 

  Cumplit de greu sa gasesti in Anglia, cu un buget limitat, o casa care sa-ti indeplineasca eeeextrem de multe conditii. Multe rau. Prea multe. Am ales o casa care desi nu era chiar in zona unde vroiam are spatiu excelent pentru tara asta unde faci pipi cu chiuveta in brate iar in dormitoare daca ai loc sa treci pe langa pat e miracol. Are si posibilitati pentru alte chestii pe care ni le dorim, e si intr-o zona foarte linistita dar... cum pe toate nu le poti avea e nitel mai departe de scoala Marei. Dar cum scoala aia mai dureaza cam trei ani calendaristici, o sa fie ok. Mersul pe jos face... ceva frumos :) 

  Azi a venit vestea buna si anume ca ni sa-a aprobat creditul. Inca nu imi vine sa cred, totul e asa o chestie ireala, luna asta se implinesc patru ani de cand am venit aici si eu inca ma intreb daca e de-adevaratelea sau am visat. Pare ca a fost intr-o alta viata momentul in care m-am suit cu Mara in avionul ala. Sau pare ca a fost ieri. 

  Mara e in al noualea cer, de fapt cu totii cred ca suntem desi o sa ne astepte o vara plina tare de tot pentru ca avem programata si o vacanta pe care n-o putem dez-programa. E prima data in viata cand mi-as dori sa pot sa anulez tot dar nu am cum pentru ca biletele de avion catre Cipru sunt castigate de sotul care a castigat soferul anului la nivel national in firma din care face parte. Asa ca am tocmit vacanta, mai ales ca nu stiam ca luam casa si oricum biletele trebuiau folosite curand. Asa ca intre o mutare care nu stim exact cand va fi si vreo zece zile in Cipru... o sa am nitica treaba. Nu sunati, ies eu din cand in cand! 

  Anul asta e de pomina. Si e doar la jumatate! 

P.S. Daca ati fost in Cipru si aveti lucruri frumoase de recomandat, va rog sa o faceti cu incredere. Vom sta in partea de sud :) 

  Hai va pup!