Un an plin

  A fost frumos 2018. A fost un an bun pentru noi. Am muncit mult, uneori prea mult, insa cu folos. In tara asta iti vezi roadele muncii si asta face viata sa fie cu adevarat placuta. 

  Mara a avut un an greu, un examen important si un inceput de etapa majora, scoala secundara. A reusit sa ne dea pe toti pe spate cu rezultatele fenomenale pe care le-a obtinut, chestie care ne face mandri dincolo de cuvinte. A muncit foarte mult dar, din nou, cu folos. Toata munca ei a fost pe deplin rasplatita de sistem. Prin scorurile de la SATS si rapoartele scolare, prin vorbele fabuloase rostite de catre profesorii ei despre ea. Nu i-a fost usor. E inca departe de a fi un om cu adevarat bilingv, mai are mult pana acolo si lupta cea mai mare acum este cu limba romana care tinde sa fie acaparata de engleza, asa cum e si normal. Insa nu se lasa. Cauta mereu sa vorbeasca corect, stie sa scrie corect in romana si nu are accent englezesc mai deloc. 

  Din ce spun englezii nu are accent de nici un fel in engleza, chestie care ma bucura, mimetismul asta ii ajuta sa nu fie privita dubios iar pe termen lung e mai bine asa, in special cu tot brexitul care ne bate la usa si care va starni din nou valuri de prostie in creierele unora. Asa se intampla. Din fericire valul vine si trece, poporul englez este unul cu adevarat tolerant, cu mici exceptii. 

  Probabil cel mai notabil eveniment al anului ramane pisica. Suntem inca usor uimiti ca chiar avem un animal prin casa, e o intreaga aventura care in ultimele zile a devenit si mai aventura deoarece am castrat-o iar recuperarea dupa treaba asta ne-a facut pe toti sa fim mega alerti la ea, care ea a evadat din vesta de recuperare de nu stiu cate ori si a trebuit pazita cu politia sa nu isi desfaca gaura. Revin, ce le facem noi animalelor astora e absolut inuman. Ea insa pare fericita si ne iubeste tare de tot. In special cand vrea sa doarma si isi cauta, fix ca un bebelus, brate sau craci pe care sa adoarma satisfacuta in timp ce plescaie si suspina. Dap, ne-a lesinat total. 

  Bucuria mea personala a anului astuia a fost o noua prietena pe care am capatat-o prin interventia universului. Alaturi de ceilalti pe care i-am capatat anii trecuti si de care mi-e drag de mor. Am facut anul asta cele mai multe petreceri cu motiv sau fara, mese intinse cu rasete nesfarsite, din alea de te dai cu capul de masa si a doua zi ai febra musculara de cat ai hahait. Pentru ca viata despre asta e. Bucuria zilei. Nu imi trebuie motiv sa chem oamenii dragi pe la mine, sfanta zi de sambata e un motiv la fel de bun ca oricare altul :)))) 

  Craciunul asta am avut-o langa mine si pe cea mai veche prietena a mea, alaturi de asta nou-noutza, asa ca pot sa spun cu mana pe inima ca m-am bucurat zilele astea mai mult ca niciodata. E bine. E liniste, mai avem o saptamana de vacanta in care mi-am propus sa nu fac nimic altceva decat sa ma odihnesc cum trebuie, sa lenevesc ca la concurs si sa nu-mi pese de nimic. Ceea ce va dorim si voua. 

  Pupaturi! Ne vedem la anu'! Va dorim tot ce ne dorim si noua si un an mult mai bun decat asta care se termina acum.

 Albuletzii. 

Rutina de seara

Merry Hohoho, tampitilor care mi-ati pus mizeria asta pe mine! :D