Final de vara

  Fuse si se duse vacanta noastra cea pe ultra-scurte. Nici sase saptamani intregi si gata, de luni, back to school, people! M-as vaita dar simt ca n-am de ce, am stat acasa sase saptamani si am fost platita ca de obicei, mai avem vacante in an, cine naiba mai are joburi d-astea pline de vacante? Bine, nici usor nu e sa lucrezi cu fiinte mici dar sa fim seriosi, vacantele ajuta din plin.

  Finalul de vacanta ne-a adus prieteni noi, proaspat relocati prin preajma, vorbe si rasete indelungi pana la ore indecente, plimbat de colo colo ca nebunii, pe sistemul hai sa ti-o arat si pe aia, hai sa vedem si aia, hai sa ne mai ducem nu stiu unde. Frumos tare sa vezi oamenii cum se muta aici, fantastic mi-a fost sa o vad pe Oana cum chiraie pe strazile portsmoutene fix cum faceam si eu acum doi ani, m-a uns pe suflet, va zic... N-am stat mult ca a venit si Alina, alte rasete, alta distractie, pe aia o cunosc din facultate, capre batrane, deh... 

  Inevitabil toti cei care se muta aici ne intreaba cum ne este noua de fapt, ei neintelegand ca eu nu-s o d-aia care scrie din carti si din povesti sau proiectii pe tavane. Eu scriu fix ce simt, ce gandesc si ce traiesc, deci e destul de usor sa intelegi cum ne simtim noi aici. Stiu, pare ireal, dar asta este situatia, asa ne-am potrivit noi cu locul asta si cu oamenii astia. Ne este mai mult decat bine si, revin, nu doar din cauza ca acum avem niste bani. Este mult mai mult de atat. Este civilizatia. Este statul care iti e prieten si are grija de tine. Este tot ce inseamna viata la nivelul marii economii a vietii. Imaginea de ansamblu. Toate nimicurile care iti fac viata buna, calma, lipsita de stres, nervi, timp pierdut. Toate zambetele pe care le primesti zilnic. 

  Alt spor ai, in general, cand esti relaxat. In vara asta Marius si-a luat o alta masina (tot la mana a doua, dar una care il incanta) apoi am mers in Franta, apoi ne-am plimbat pe aici, Mara a mers la un curs de sailing, am vizitat Winchesterul cu noii prieteni, ne-am invartit peste tot, ne-am relaxat, ne-am pupat... Acum cateva zile am implinit 20 de ani de cand ne cunoastem, peste cateva zile se fac tot multi de cand am semnat contractul... ne uitam la Mara cum creste si cum se face om mare si foarte misto si parca nu ne vine sa credem... Asa ca da, de luni incolo ne intoarcem care prin ce scoli avem, o luam de la capat, alt an, alte aventuri. Ceea ce va dorim si voua! 

Micuta navigatoare

Am obosit la Winchester dar mai vreau!