Azi se implineste un an si jumatate de cand ne-am mutat in Anglia. Nu stiu cand a trecut, mi se pare ca am trait aici toata viata, cumva timpul s-a amestecat. Cum zice Marius, parca ne-am nascut aici.
Suntem bine, relaxati, fericiti, Mara infloreste aici, are prieteni draguti, se simte bine la scoala. E fericita. Invata mult, vrea sa tina pasul cu tot ce se intampla in jur, acumuleaza informatii cu viteza luminii. Deh, asa e cand nu traiesti in teroare si spaima zilnica in scoala. Si noi astia mari, invatam sa traim oarecum lipsiti de stres, chestie care se vede si se simte. E o senzatie necunoscuta noua pana acum, nici nu stiam ca viata poate fi atat de frumoasa daca nu esti stresat si haituit in permanenta. Daca nu scrasnesti din dinti de cate ori iesi din casa. Daca nu stai sa numeri fiecare ban, daca nu te gandesti deloc la costul intretinerii, curentului, apei si a altor chestii utile in viata.
Mi-am facut curaj sa incerc sa incep o afacere, un ceva al meu. Nu stiu daca o sa iasa dar nu ma costa nimic sa incerc, i-am studiat pe englezi un an jumate, sper ca o sa le ofer ceva care o sa le placa. Am emotii. Dar sunt din cele bune.
Bucurie tigrata
Seara buna,
RăspundețiȘtergereImi place cand gasesc articole noi pe blog pt ca deja stiu ca dupa ce le citesc dorinta mea este si mare de a ajunge in Anglia. Stiu la ce sa ne asteptam din toate punctele de vedere cand vom ajunge si noi si efectiv numar zilele. Cred ca iti mai aduci aminte emotia pe care o aveai cu cateva luni inainte de plecare ca sigur ai avut parte si de asa ceva.
Asa ca undeva dupa jumatatea verii planuim sa ajungem si noi -eu cu sotia si cei 2 copii mici - la alt stil de viata (si nu ma refer la cel material pt ca probabia inceput nu o sa ne fie mai bine in tara).
Da, imi aduc aminte de emotiile alea, sunt incredibil de puternice. Dar o sa vezi ca odata ajunsi aici cand o sa vedeti cat de bine e, trece tot. O sa mai ai emotii in tot felul de situatii, e normal la inceput, eu nici acum n-am scapat de ele. Dar sunt emotii bune, cu final fericit intotdeauna :) Bafta!
ȘtergereMult succes! Afacerea are legătură cu handmade-ul? Căciula aceea este foarte frumoasa! Și fata, și mai și! ��
RăspundețiȘtergereMamiceala
Aaa, nuuu, ca eu nu ma pricep la handmade. Are legatura cu mancarea, o sa fac placinte si paine acasa, sa le vand :)
ȘtergereCe frumos! E domeniul in care mie mi-ar placea sa ma pricep mai bine! :D Bucatareala placuta!
ȘtergereMam.
Ati putea face si un sortiment fara gluten, stiu ca pentru cei alergici /cu intoleranta la gluten e o provocare sa gaseasca paine fara gluten.
ȘtergereMam.
Buna Alexandra!
RăspundețiȘtergereTe urmaresc pe Facebook (i'm a stalker, yes!) de ceva timp si blogul tau e un prototip despre cum decurge viata p-aici. Imi place stilul tau, cum descrii totul intr-o prezentare amuzanta cateodata. Te iubesc! hehe he
Eu sunt de 7 luni in UK, dar in Scotia.
Prima data cand am ajuns aici - ceea ce m-a surprins - a fost faptul ca oamenii zambeau mult mai mult decat in Romania. Pe strada, in magazine..... nu avea acea incarcare negativa a celor din Romania. Pe fata lor nu 'citeai' stress. Ei sunt relaxati.
Cumva, acum, ma gandesc ca de aceea oamenii din Romania sunt mult mai bolnavi spre sfarsitul vietii. Ai observat vreodata cate farmacii sunt in Romania? In Sinaia, erau 5 farmacii una langa alta. Dealtfel si in Bucuresti.
Sunt sigura ca Mara o sa aprecieze blogul tau cand va fi mare - si sa speram ca Romania se va schimba in bine pana atunci - ca fiica ta sa vada si partea frumoasa a Romaniei - sau poate doar frumusetea geografica.....
Bafta multa in ceea ce ti-ai propus si sper ca vei reusi sa ai o afacere de success!
Multa sanatate si toate cele bune!
Multumesc mult, Xenia. Da, aia cu zambitul m-a socat si pe mine la inceput. Acum, zambesc si eu la fel ca ei, cateodata imi dau seama ca merg pe strada zambind asa ca proasta. Lumea necunoscuta iti zambeste fara motiv si asta iti da o stare de bine generala.
ȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereCe oameni, frate.... Ïi put musulmanii, negrii, arabetii, UK, Canada, Germania is naspa, da'si Romania e lumea a treia. Prietene, ce sa mai zicem, eventual te-ai putea muta pe Marte, am auzit ca parca ar vrea sa inceapa sa o colonizeze...
RăspundețiȘtergereM.
Da pai, astia-s haterii. Nu le place nimic, deci nici noua n-are VOIE sa ne placa in Anglia :))))) Handicapati rasisti si xenofobi.
ȘtergereSi noi ne gandim la emigrare. E greu, e dificil, dupa cum sunt sigura ca stii, nenumarate griji legate de bani, de unde o sa stam, o sa putem sau nu cumpara ceva acolo...si mai presus de toate, departarea de familie.
RăspundețiȘtergereDar parca nici asa nu se mai poate. Bucurestiul este sufocant, iar cat despre conditiile din tara...ai vazut cred ce se intampla acum. Nu mai e de ajuns ca fura pe ascuns, acum vor sa fure pe fata.
Povesti ca a ta ne dau curaj si ne fac sa cred ca la capatul unor greutati poate fi si happy ending. :) Multumim deci ca o impartasesti cu noi.
Of, Mihaela, am vazut ce e in Romania. Si ne-am sufocat de indignare. Nici nu credeam ca mai poate sa imi pese, dar cand vezi asa ceva, te ia capul. Faceti-va un plan cu atentie si totul va fi bine. Succes!
ȘtergereNoi acusi avem 14 ani. La noi "acasa" e aici, pe bune, undeva dupa 5 ani cand am ajuns in Romania m-am simtit turist. N-am mai avut nostalgiile alea de care povesteste lumea, mi-e dor de cativa prieteni apropiati si cam atat. Copiii mei sunt nascuti si crescuti liberi, le mai povestesc uneori amintiri de-ale mele si vad cat de greu le e sa inteleaga despre ce vorbesc, experiente de-ale mele din scoala si te mai miri ce, de aia uneori mi se strange inima cand ma gandesc la Mara, ea trebuie sa se scape de bagajul ala psihologic de teroare pe care a trebuit sa o indure in anii cei mai sensibili ai dezvoltarii... stiu ca o sa treaca peste si in curand o sa inceapa sa uite, dar cred ca undeva intr-un sertar adanc o sa ramana o parte din teroarea asta incuiata...
RăspundețiȘtergereIti doresc mult succes, sa iasa treaba! Toata treaba! Va pup!