S-a mai dus unul

  S-a mai dus un an. Unul dintre cei mai complicati din existenta noastra dar cel care ne-a adus cele mai mari bucurii si satisfactii. S-a mai dus un an si nu stiu daca suntem mai intelepti dar mai relaxati sigur suntem. Asta iti ofera viata intr-o tara civilizata. Relaxare. 

  S-a mai dus un an si voi, cei care intrati aici si ma cititi, sunteti din ce in ce mai multi si mai buni. Mai frumosi si mai blanzi cu mine. N-am mai fost injurata in comentarii anonime de ceva vreme si asta nu-mi spune decat ca lumea se cerne. Si ca faptul ca-i injur si eu inapoi ajuta la disparitia lor, a celor care vin in povestea cuiva doar ca sa scuipe :))))

  Va multumesc ca sunteti aici, cumva simt ca nu vorbesc singura. Mai dureaza pana cand o sa citeasca Mara tot ce scriu eu, asa ca pana una-alta vorbesc catre voi. Multi m-ati cautat si unii dintre voi chiar mi-au devenit prieteni. Asta e mare lucru. Cand pleci departe de locurile unde ai trait o viata prietenii tind sa se cearna. Multi dispar. Altii mai vechi reapar. Altii stau pe loc unde erau, cu picioarele bine infipte in aerul care ne desparte. A mai trecut un an. 

  Mara infloreste aici. Este atat de simpatica, de poznasa si de plina de umor incat ma da pe spate zilnic. E o fericire sa o vezi si sa o asculti vorbind despre toate lucrurile minunate pe care le percepe ea acum. Sa vezi parerea unui om de 8 ani si 8 luni despre locurile astea, despre oameni si cum se poarta ei, despre tot ce intalneste in jur. Sa vezi Anglia prin ochii ei! Sa vezi cati prieteni are la scoala si cum se poarta in preajma lor. Inainte de Craciun i-au lasat o ora afara la distractie pe toti copiii din scoala. Bonus. Cu toti profesorii, asistentii si supraveghetorii acolo. Am urmarit-o 40 de minute cu colegele ei. Niciodata n-am fost mai fericita, jur. 

  A primit prima invitatie la petrecerea de ziua cuiva. Iar aici este cum era cand eram noi mici: nu se invita "toata clasa". Aici oamenii astia mici sunt lasati in pace sa isi invite prietenii si oamenii pe care ii plac cu adevarat. E o fetita cu care s-a imprietenit in parc inca de pe vremea cand nu stia nici un soi de engleza. S-a dus cu Marius in parc si cand s-au intors mi-au zis ca s-au intalnit cu o colega si s-a jucat cu ea. Cand am intrebat cum naiba s-au inteles intre ele barbati-miu mi-a zis ca fi-sa stie limba gimnastica, ca a fluturat din aripi la aia gen "hai incoa'" pana s-au lamurit ele :))))) 

  Un an greu dar amuzant. Cred ca va fi o decada amuzanta, ca eu una nu ma vad intelegandu-i totalmente pe portsmutenii astia prea curand. Dar e bine ca ei ma inteleg pe mine. Si creierul meu, sa nu zic vorba aia, da' a mai avut ceva plasticitate in el. Adica acum inteleg conversatiile care se poarta in fundal. Pe strada, in magazine, in autobuz. Mi-am dat seama ca incep sa nu mai disting diferenta. Nu mai tresar cand aud romana in jur de exemplu. Cele doua limbi incep sa se contopeasca. Si da, inca mai raspund la telefonul de Anglia cu "DA" si aud o liniste totala in partea aialalta, ca se blocheaza inculpatii :))))) Si inca mai zic DA la repezeala cand ma mai treaba careva mic si foarte suparat ceva pe la scoala :)))) 

  La aia micii le da cu virgula. Dintr-un plans cu jale, daca le zici ceva in romana se opresc total. Pac. Se uita la tine crucis dar uita sa mai planga de uimire :))))) Asa ca am metoda sigura de oprit copilasi mici din plans: le zic "Da" sau "sigur" sau "cum vrei tu"... Iar tipele astea mai batrane din jur lesina de ras. Una ma intreba "zi-mi si mie, cum i-ai zis lu' ala sa-i zic si eu data viitoare" :)))) 

  Cum am zis, un an amuzant. Urmeaza unul pe care il simt a fi extrem de misto. Ceea ce va doresc si voua, oriunde ati fi! Va multumesc ca ma cititi si va doresc tot ce-mi doresc si mie. La multi ani, oameni buni! Sa fiti sanatosi, voiosi si cu cei dragi aproape. Albuletzii va pupa!