miercuri, 22 aprilie 2015

Episoade stradale

  O zi de mare angajament azi, va spun din start. Deoarece am tot facut ping-pong cu o viroza dubioasa care a aterizat din nou la mine si m-a facut muci sunt posesoare de febra minunata. Si singura in urbe cu copilul care trebuie dus si adus de la institutia cu pricina. 

  Dimineata mi-am dat niste palme sa ma ridic din pat, am dus-o, m-am intors si m-am apucat sa fac in disperare chestii de mancare pe principiul de mama greu incercata "sa fac repede acu' cat inca pot sa stau in picioare ca mai incolo cine stie...". Am bagat viteza, am facut si pac am fugit sa o iau. 

  Merg cu autobuzul cateva statii si apoi o tulesc printre niste blocuri. Aleea pe care tre' sa merg ca sa ajung intre numitele blocuri e lata cat sa aiba loc un om si un sfert, cam asa. Si cum mergeam eu cu febra sticlind in ochi si gandurile imprastiate, intru pe alee si in fata mea un nene. In etate. Multa etate. Toata etatea. Mergea mai mult prin stat pe loc. Tremura tot, avea un baston pe care din motive inexplicabile il tinea paralel cu pamantul de-a latul persoanei fizice. 

  In urma lui un valatuc de fum de tigara. Mergea tarsait cam cu doi centimetri per pas. Serios, nu e o exagerare, omul tremura, mergea asa si mai mult statea. Cativa oameni au reusit sa-l depaseasca pana cand s-a pus fix pe mijlocul aleii. Merg pas vioi si il ajung din urma. Nu ma aude, fumeaza parkinsonian incercand mai mult sa nu-si infiga tigara in ochi. Ce sa mai, are treaba omu'...

  Ma proptesc in spatele lui si spun "fiti amabil, se poate?". Liniste, nu se misca. Hait zic ca e si surd. Ii mai zic odata, incerc sa trec. Nimic. Domle, boschetii care sunt peretii acestei alei...boscheti sanatosi. Coada de veveritza, nu alta. N-ai cum trece prin ei. Sa ma intorc si sa ma duc pe alt drum e juma' de cartier. Ma uit la ceas. 12 si 10. La si 20 iese copilu', tre' sa trec de pacient. Ii mai zic o data, mai tare. Nimic.

  Cand ma pregateam sa ii mai zic o data...face mmmmm si... pica. Cade lat fix in cap la picioarele mele. Poc. Bastonul zboara cat colo, mosul palanca la pamant. S-a taiat ca maioneza! Pentru o secunda ma gandeam cum ar fi sa sar peste el si sa ma duc la treaba mea, m-am amuzat de gandul asta si-am inceput sa strig la el incercand sa-l ridic. Si-a dezlipit moaca de pe asfalt si-a zis calm "am cazut". I-am zis ca am bagat de seama... hai, copacel sus. Si in gand cine te-o fi lasat nene singur pe strada...

  Dau sa-l ridic... lulu. Ridica-l daca poti, Alexandro. Inota ala pe burta pe asfalt de ziceai ca se-neaca! Stai bre, nu te mai zbate, sa vad de unde te apuc. Vine spre noi un pustan la vreo 15-16 ani care vorbea la telefon. Se opreste si STA. Se uita la mine cum ma opintesc cu mosu' si vorbeste la telefon. Dude, wtf? Maaaaaama, cand i-am bagat o privire din aia de mama ofensata... Stiti privirea de mama suparata, da? Am marait la el "treci mah incoace si ajuta-ma". Mai avea putin si arunca telefonu' in boscheti!

  L-am ridicat pe om, l-am scuturat, era intreg. Pardesiul nu, picase pe tigara si incepuse sa ia oleaca foc... Zic hai ca ia si foc mosu'... L-am intrebat daca poate ajunge acasa, daca sa sun pe cineva. A zis ca e bine da' unde e bastonu'. Pai l-ai aruncat in boscheti, manca-ti-as! Si in gand zic mama daca ma pune asta sa si calaresc boschetele m-am scos! Am trimis tanarul sa caute bastonul si-am fugit...

  Am ajuns la scoala jumulita, transpirata, aproape in intarziere. Si din nou uluita de felul in care unii pot sa se uite la un om cazut pe strada. Si sa vorbeasca la telefon. 

17 comentarii :

  1. Alexandro,o fi sau nu de râs da' ai un stil de-a povesti,m-am amuzat grozav.Mi-am amintit si de postarea ta cu prazul la care m-am distrat.
    Fa-te bine,la răceală ma refer,in rest ești bine asa cum ești.
    Carmen

    RăspundețiȘtergere
  2. Puteai si tu sa te apuci sa-l reanimezi, sa-i faci o respiratie gura la gura ca la carte... Luai si tu ceva nicotina de pe gingiile lu' nenea si dadeai si niste virusi la schimb. :)
    Eu am doua cosmaruri la viata mea: unul e ca ma prinde tzunamu' si celalalt ca am cazut inerta la pamant si toti trec pe langa sau peste mine , ca si cum nici n-as fi. De tzunami tot o sa-mi fie frica, dar de cazut lata-n strada incep sa nu ma mai tem cand vad ca mai exista oameni ca tine, care se opresc sa dea o mana de ajutor.
    Sanatate multa iti doresc. Si bea si tu o tzuicomicina, sa moara virusii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bre da' nu ierea mort, cum sa-l pup asa viu?

      Ștergere
    2. Ups! Ma scuzi, nu te stiam...necrofila! :))

      Ștergere
    3. Pai mai bine pupi unul mort decat unul viu???? Ma sparg de ras :))))

      Ștergere
    4. :))))))))) In sensul ca vorbea, bre! :))))))))

      Ștergere
  3. Si tu acum. Era tanar. Si asta nu se invata la scoala si probabil ca nici acasa.
    Carmen

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai cum maaaa! Asaaaaaaa? Stai si te uiti ca vitzelu' la poarta noua?

      Ștergere
    2. Cred ca a vazut ca te descurci de minune si nu vroia sa te intrerupa :)) Bucura-te ca nu s-a apucat sa va filmeze sa va vedem la stiri.
      Carmen

      Ștergere
  4. Om in etate, la costum de gala, cazut pe strada (inima sau hipoglicemie, nu stim exact). In centrul centrului. Incearca sa se ridice, lumea care trece il injura ca e betiv (nu era!). Se indura o vanzatoare de la librarie sa cheme salvarea si rudele la telefon. Intre timp, omul e jefuit de portofel si telefon mobil. L-am regasit la urgente, nu stia sigur ce i se intamplase. Noroc cu femeia aia ca a sunat, ca altfel, fara acte, nu stiu cum il gaseam. Si bine ca a sunat si salvarea.
    La fel, accident de tramvai, omul clar mort, taiat, toata lumea se holba ca la urs. Nu existau telefoane mobile, dar maica-mea a fugit la un telefon public si a chemat salvarea. A doua zi a aparut anunt in ziarul local cu multumiri pentru anonima care a sunat (ca n-a vrut sa isi dea numele), cica victima traia, l-au salvat si avea sanse bune sa supravietuiasca.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da pai mi se pare uluitor sa nu suni la salvare. Si daca e beat. Cu atat mai mult, poate intra in coma! Cum pana mea sa vezi un om cazut si sa nu chemi medicii.

      Ștergere
    2. Pe vremea lui Ceau, bunicul meu (59 ani) s-a dus sa culeaga iarba la nu stiu ce animale. A cazut pe marginea unui sant. Un tip cu autobusul a trecut toata ziua pe langa el si a crezut ca e beat. Seara cand a vazut ca e tot acolo a oprit si a mers la el. Era mort.
      Carmen

      Ștergere
    3. Vaidemine Carmeeeeen! :((((((((((((

      Ștergere
  5. Am revenit acasa de pe coclauri. Drept care hop si io cu comentariile, din nou.
    Aveam vreo 14 ani, mergeam cu taica-meu, amandoi pe biciclete, la bunica. La un moment dat, tata, care era in fata, imi spune sa ma lipesc cat pot mai mult de trotuar ca el crede ca in masina care vine din fata soferul e beat. Intradevar, facea 8-uri pe sosea si se apropia amenintator de noi, cand pe un sens cand pe celalalt. Pe taica-meu l-a ratat milimetric, pe mine m-a prins destul de rau, picioarele si roata din spate. Am zburat foarte artistic prin aer si banuiesc ca mi-am pierdut cunostinta cateva minute, pentru ca m-am trezit pe jos langa bicicleta ferfenita, intre o gramada de cartofi (destinati bunicii) si cu o multime de gura-casca in jur. Tata nicaieri (fugise sa ia numarul masinii), iar in momentul in care am deschis ochii, multimea a oftat nemultumita "ah, n-a murit..." si au plecat toti. N-a sunat nici macar unul la salvare, nu m-au intrebat cum ma simt, nu m-au ridicat de pe jos. In momentul ala am decis ca eu adult nu voi trai in tara asta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa stii ca pana sa pui poze pe FB chiar ma gandeam ce e cu tine de nu zici nimic :))) Da ma, asa sunt oamenii, trec mai departe :(

      Ștergere