marți, 29 octombrie 2013

De ce te roade grija?

 Acum cateva zile am scris despre bunica mea si cum ea inca mai traieste la Mosia Bunicilor unde locuieste acum. Nimic special, niste multumiri ale mele catre o femeie extraordinara care a facut o afacere corecta: ii dai bani si ea are grija de bunicul tau. Nu e asa greu de priceput. Nu tre' sa ai vreo facultate ca sa pricepi ca atunci cand nu mai poti ridica fizic un om de jos e timpul sa il duci (daca poti si te tine buzunarul si creierul din dotare) intr-un loc unde oamenii asta fac. Cu asta se ocupa cum ar veni. 

  Si cum multumeam eu mai abitir si scriam frumos despre bunica mea cea frumoasa care locuieste la frumoasa locatie care by the way e mult mai sus ca multe hoteluri din Romania....iata ce comentariu primesc: 

Asta nu face decat sa arate incapacitatea ta de a ingriji un om. Cum la tine era intr-o stare deplorabila si uite ce bine e la azil. Rusinica! In condiiile in care nu lucrezi si n-ai lucrat niciodata!

 Deci da? Pam pam! Pentru ca e Anonim imi permit sa speculez ce vrea posteriorul meu deoarece la mine in casa a presupus ca e corect sa scuipe doamna. Da, este o doamna, in mod sigur. Barbatii nu-s preocupati de posturi despre bunici, batrani, lume, viata si orice altceva care nu implica suruburi sau calculatoare. Sorry boys, da' aia e... E o doamna. Haha....e o doamna? 

  E o doamna fan Cronica Carcotasilor.  Bun, pana aici ne-am lamurit. Ii plac cliseele. A inteles ea ca la mine bunica-mea era intr-o stare deplorabila. Domle, eu ii doresc un atac cerebral! Nu, nu sunt rea, eu ii doresc un atac cerebral asa cum a avut bunica mea in aprilie. Si daca dupa atacul cerebral cand se uita in oglinda o sa zica "eu nu sunt intr-o stare deplorabila" sa ma sune ca imi cer eu scuze! Serios! 

  Dar cum stie ea doamna ca eu n-am lucrat "NICIODATA"??? Aici m-am blocat. Cu mana pe inima...am ramas interzisa. In primul rand pentru ca am lucrat si pe la altii, la sclavagism la companie de faceam chiar si naveta multa ca sa ajung la ora 7 juma la fabrica in alt oras. Si asta in ultimul an de facultate. De aia mi-am amanat licenta, pentru ca job full time si licenta nu mi-au iesit doi in unu' ca la sampon. Pentru ca, asa cum urma sa aflu ulterior, niciodata nu poti face BINE doua lucruri in acelasi timp. Undeva trebuie sa cedezi, asta daca nu esti tampit.

  Am mai lucrat dupa aia la altii, dupa care am lucrat la mine, adica la firma noastra infiintata in anul de gratie 2003, pe vremea cand altii isi numarau banii de cico...Da, da, noi am facut firma si treaba si cu toti banii primiti cadou la nunta am cumparat marfa pentru vandut in firma. Aham! Nici macar un capat de atza n-am luat pentru mine, sotz sau casa...nu ne-am dus in nici o excursie gen "luna de ceva"...noi luni eram cu banii la banca sa cumparam chestii pentru firma. 

  Printre altele, eu aveam bebelus nou nascut si faceam acte de contabilitate primara, d-aia cu CIFRE multe....eu fiind total anti-matematica din firea mea.  Adica pe vremea cand Anonimu' probabil se scurma in nas si ii dadea mami bani de un suc in oras cu prietenii, eu infiintam firma cu sotul  meu, faceam copil, duceam firma, traiam si decideam chestii, ne dadea statul roman la gioale, d-astea...de oameni mari cum ar veni....apoi el, sotul, cladea doar vreo 3 case intr-un an si jumatate de la fundatie la fainata...in timp ce eu cresteam copil. Dar eu...eu n-am MUNCIT NICIODATA!!!

  Doar pentru ca nu m-am dus in ultimii 7 ani la un birou unde sa dezvolt hemoroizi de la 8 la 18 nu inseamna ca eu n-am MUNCIT, oameni buni. Si nu inseamna nici ca voi, astia care aveti permisiunea sa cititi pe aici (pentru ca da, eu va dau voie sa faceti asta din cauza ca scriu) va puteti permite sa ma luati la pula pentru ca eu n-am muncit si eu nu mi-am ingrijit bunica suficient. Si am dus-o la "azil"....Bai Anonim, n-ai tu CASA ta in care iti rozi invidiile....cum este acest "azil" inauntru! N-ai bre! N-ai plasma cat peretele in fiecare camera cum au "amaratii" astia dusi "la azil", la pariu!

  Tot niste "anonimi" mi-au zis scuipandu-ma ca sunt  "casnica" sau ca arat nu stiu cum. Bre...eu sunt fericita, asa casnica cum sunt eu. Eu nu intru pe nici un blog sa scuip pe cel care scrie acolo. Daca intru si nu-mi place, plec. Pentru ca eu am aflat ca viata e simpla. Si ca nu se numara in ani de cariera ci in zambete de copil. Fericirea unei familii nu sta in numarul de ore pe care il petrece mama la job. CI TOCMAI INVERS! Dar pentru asta trebuie sa ai o familie ca sa stii despre ce vorbesti, ma indoiesc ca astia care nu mai pot de grija faptului ca n-am eu job au ei familii sau vreo satisfactie. 

   Eu cred ca au un job naspa. Pe care il urasc, il detesta, un job care le mananca zilele si ficatii si care ii secatuieste de orice forma de suflet din ei. Si de aia simt nevoia sa creada ca un om nu munceste daca nu se duce la birou sau la fabrica. Eu insa va spun sigur, dupa 6 ani si jumatate de copil, ca job mai greu ca asta nu exista. Si daca aveam doi copii era un job mai mult decat full time. Sa tii o casa si sa mai tii si o bunica batrana cum am tinut eu DOI ANI...e greu, nene...Ma intreb daca anonimul stie cum ma sculam eu in fiecare noapte la ora 2 cu ceasul sunat ca sa ma duc sa imi duc bunica la toaleta....timp de 3 luni. Ma intreb daca anonimul stie cum e sa iti schimbi bunica de pampersi. Sau sa o vezi cum lesina in bratele tale pentru ca i se opreste inima. Sau cum e sa o gasesti stramba la fata pentru ca tocmai ce a facut un atac cerebral in somn. 

   Capacitatea mea de a ingriji o persoana? Ii doresc Anonimului sa ajunga sa ingrijeasca un membru senior al familiei care ii moare in brate de la o zi la alta. Sa vedem daca aroganta e si atunci pe masura. 

32 de comentarii :

  1. Pacat. Pe mine m-a emotionat foarte tare textul tau. Mi s-a parut o poveste frumoasa, o alegere inspirata si mai ales incredibil ca exista si astfel de centre. Ma uitam la poza aceea si nu-mi venea sa cred ce frumos zambesc angajatii in poza cu domnul acela care se sarbatorea.
    Chiar am vrut sa comentez dar am zis sa nu ma bag ca musca.
    Dar ma bag acum...nu-ti bate capul. E pacat sa strici momentul pentru oameni din astia care habar n-au despre ce e vorba. Nu pune la suflet. Buna sau rea, alegerea iti apartine si cu asta basta. Din nefericire eu stiu ce inseamna sa iti moara cineva in brate si sa nu mai poti sa-i schimbi cearceafurile si alte asemenea uratenii care il injosesc si pe omul acela care ti-e tie atat de drag chiar asa la sfarsit de drum. Imi doresc sa fi avut posibilitatea sa fac ce ai facut tu. Cine stie intelege, nu trebuie sa te justifici in fata astora. Haters will be haters.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Diana, multumesc pentru comentariu. Stii care e chestia? Nu conta ca avea o parere gen "oamenii nu trebuie dusi la azil"...aia e una si o inteleg. Ce nu inteleg oamenii e ca acesta NU E UN AZIL. Asta e un aspect pe care nu prea ai cum sa il pricepi pana cand nu mergi acolo in vizita, si pana la un punct pot intelege asta. Dar sa imi spui mie ca n-am muncit? Pai ce legatura are asta cu bunica-mea si cu "azilul"??? Sa zicem ca-s o pitzipoanca care traieste din mosteniri...wtf, de ce ar fi asta treaba cuiva? Dar astia sunt oameni care mor de ciuda ca eu "stau degeaba" pentru ca-s atat de prosti incat nu inteleg prin ce am trecut eu in ultimii ani, desi viata mea e cam pe aici descrisa :)))
      Multumesc si sa comentezi mai des, uite asa aflu si eu cine ma citeste :)

      Ștergere
  2. Sunt multe chestii de discutat aici dar nu prea are rost. E greu sa le scoti oamenilor din minte ideea asta ca ingrijirea unui copil nu e mare lucru. Ar trebui sa fie CEL mai mare lucru si totusi in ochii lor e neglijabil. E greu sa-ti depasesti frustrarile si/sau sa le exprimi intr-un mod constructiv fara a rani pe altii. Nu stiu daca nu chiar imposibil. E greu sa accepti ca un alt om e fericit cand tu te simti mizerabil.
    Eu nici nu-i public pe astia cu rautatile. Sa comenteze unde-or vrea ei, dar nu la mine acasa ca-mi strica zen-ul. :)
    Te pup, o seara faina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact, nu are rost, de aia n-am publicat cand m-au mai numit diverse gen "casnica ratata" si altele...aia e o alta discutie. Dar sa imi zici ca nu mi-am ingrijit bine bunica pentru ca eu in general nu muncesc mi s-a parut asa dincolo de gardul ala...ala dintre nebuni si oameni normali la cap. Si am zis nene, pana la urma de ce sa stau sa inghit cand pot sa arat lumii ce nebuni umbla printre noi :)

      Ștergere
  3. "Câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia."
    Daca nu-i femeie, trebuie sa fie travestit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stai linistita , numai cine n-a avut grija de un batran poate sa spuna ca e usor ... Eu te admir , si bucura-te ca ai gasit acea casa pentru bunica ta . Eu l-am avut pe socrul meu la noi 5 ani , dupa un AVC , nu-ti spun cum il gaseam uneori cand veneam de la servici , faceam cu sotul meu cu schimbul , de cate ori puteam , si tot eram nevoiti sa-l lasam singur . De la cazut din pat , si pana la manjit tot de rahat , de la luxatie de glezna , pana la luxatie de umar(cand am incercat sa-l ridic de pe jos) , cu de toate ne-am luptat . Nu spun ca nu ne cunostea , (sotul meu era pentru el "omul care ma barbiereste" , si eu eram "femeia care-mi da mancare" )Asta pe langa servici , si pe langa doi copii de crescut . Daca am fi avut posibilitatea sa-l ducem undeva unde sa fie corect ingrijit , l-am fi dus . Am incercat ceva , da` l-am luat acasa mai rau decat l-am dus . Asa ca stai linistita , mergeti in vizita de cate ori puteti , si bucurati-va de putinul timp pe care il puteti petrece impreuna . (Sunt Doriana , si mi-e drag sa citesc tot ce scrii)

      Ștergere
    2. Multumesc mult, Doriana! Noi n-am ajuns la asa chestii oribile cum povestesti tu si aia era groaza mea cea mai mare...Nici acum nu-s ferm convinsa ca am scapat cu totul de povara uriasa care mi-a stat pe umeri pentru ca restul familiei poate decide altceva in orice moment la o adica...Si de asta imi e cel mai frica, de chestiile pe care le-ai scris tu. Multumesc pentru comentariu si vorbeste mai des, te rog!

      Ștergere
  4. Nu ar trebui sa dai atentie unor astfel de comentarii/ persoane. Nu ai cum sa-i faci sa priceapa ca lumea nu se reduce la ei si viata lor si ideile lor geniale, si nici n-ar trebui sa suferi cand citesti comentarii d-astea. Stiu doar ca mi-as fi dorit sa gasesc o "mosie" pentru bunica-mea, pentru matusa-mea si unchiul meu. Nu ai cum sa ingrijesti persoane in varsta, cu dementa senila si alte n boli grave pe langa, sa ai si un job, si copil, si barbat si toata lumea sa fie fericita, multumita samd. Ajungi la epuizare. Numai cine nu a trecut prin asa ceva poate sa spuna cretinisme d-astea. Ma gandesc cum il cautam pe unchi-meu peste tot, ca iesea din casa si uita sa se intoarca, nu mai stia drumul, si aproape zilnic tremuram de teama ca s-a intamplat ceva. Cum poti sa-l controlezi cand tu nu esti acolo 24/24? Si cate si mai cate... Nici nu merita publicate, bagate in seama. Daca la ei in minte e vid, rautate si prostie, nu ai ce sa faci sa ii destepti, poti sa explici cat vrei: inutil!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vai, Brandusa, nu pot sa imi imaginez cum e sa ai grija de cineva care nu mai are nici mintile la purtator...groaznic.

      Ștergere
  5. eu m-am foarte bucurat pentru bunica ta, ca-i e bine; pentru tine, c-ai gasit o solutie atat de buna. mi-esti draga, asa casnica (aici, recunosc, e un pic de invidie, eu n-am avut curajul tau) si-i urez anonimului sa creasca simultan 2 copii si sa ingrijeasca un senior bolnav. si s-o faca si bine :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Of, Simona, nu sunt casnica din cauza de curaj ci din cauza de circumstante. Dupa ce cauti ani de zile un job decent in provincie te cam lamuresti ca economic vorbind e mai eficient sa stau eu acasa decat sa ii platesc pe altii sa imi vada de copil si casa in conditiile in care prin Ploiesti salariile sunt ingrijorator de mici. In timp mi-am dat seama ca asta e, pot sa ma vait sau pot sa imi fac jobul de casnica cat mai bine. Varianta doi nu m-a facut sa fiu nici tampita, nici inculta nici nimic...Doar pentru ca am stat acasa nu inseamna ca nu am evoluat ca om.

      Ștergere
  6. Nu cred ca trebuie sa dai atentie unor tampenii de genul asta. Eu am 3 bunici-bunica materna si sora ei - 90 si 97 de ani si bunica materna de 80 de ani. Ei bine bunicile materne sunt - epave.Cea de 97 de ani sufera de cancer mamar - acum are niste dureri infioratoare iar cea de 90 de ani umbla in carje si are n'spe mii de probleme cu respiratia. Sunt surori, nu le putem desparti. Am 30 de ani, n-am copii nu sunt casatorita. Stiu cum este sa schimbi un pampers, desi ambele mi-au zis ca se simt umilite de chestia asta"Cum mama,sa ma stergi tu pe mine la fund? Du-te si traieste-ti viata,lasa-ne pe noi ca si asa suntem epave si nu mai avem mult."Stiu cum e sa iesi la 10 sera din casa pe motiv ca nu raspunde nimeni la telefon si usurarea cu care constati ca nu auzisera telefonul din cauza ca televizorul era dat prea tare. Stiu tot prin ce ai trecut si mai si stiu ca e horror.Eu, mama si matusa mea avem grija de ele de vreo 10 ani cel putin -facut mancare, facut curat, facut baie etc. Suntem sleite. Bine ca bunica paterna este OK si inca se trezeste la 5 dimineata sa tarnacopeze prin gradina,face tone de conserve, putem supravietui Apocalipsa cu proviziile din beci, nu sta o clipa,are chiar mai multa energie ca noi astia mai tineri.
    Nu cred ca trebuie sa pui la suflet ceea ce a zis"Anonim" - nici macar nu are taria sa se semneza, inteleg ca te-a suparat/enervat/mahnit ceea ce a zis tipa. Dar nu cred ca este ok sa doresti cuiva un atac cerebral (tata a avut unul mic acum doi ani) orice-ar fi. Asemenea comentarii stupide nici nu ar trebui sa le bagi in seama, sunt o pierdere de energie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cristina, iti dai seama ca nu doresc nimanui nimic in mod special, era o figura de stil care sa sublinieze ideea mai bine. Comentariile stupide le ignor de multe ori (ai fi uimita sa vezi cam ce rautati primesc in comentarii) insa de data asta mi s-a parut ireala rautatea unui om si am vrut sa se vada publicat daca tot isi doreste sa fie vedeta :D

      Ștergere
  7. Te citesc de multa vreme, nu sunt totdeauna de acord cu tine, dar asta nu inseamna ca pot comenta, jignindu-te.Nici nu am facut-o pana acum.Este mare lucru ca ai putut gasi un asemenea "azil" in care bunica sa poata fi atat de bine ingrijita, si mai ales fericita.Mi-as dori ca astfel de asezaminte sa se inmulteasca, si un batran sa poata beneficia de o batranete linistita si demna.Cat despre restul comentariilor, e clar ca nu stie ce presupune sa ai in grija un batran, sa ai si familie si casa... Cu drag , Iulia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iulia, multumesc pentru comentariu. Nu trebuie sa fim deacord unii cu altii tot timpul ca asta ar insemna ca suntem trepanati. Una e sa nu fii deacord si sa imi scrii "uite, eu nu-s deacord cu asta sau cu aialalta" si alta e sa spui asemenea mizerii. Dar uite ca de cate ori ii public si ii ard cumva nu stiu cum se face da' "curajosii" astia anonimi dispar ca prin farmec. Puf! N-a mai zis nimic :)))))))
      Bunica-mea a fost salvata de la moarte de acest loc pentru simplul fapt ca a putut sa iasa si sa se miste zilnic in aer liber. Ceea ce aici la bloc nu mai putea face, oricat ar vrea Anonimu' sa imi zica ca n-aveam eu grija de ea corect. Deoarece chiar nu puteam sa o iau in brate si sa o dau jos din bloc zilnic. Si s-o plimb prin parcare eventual.

      Ștergere
  8. Ieri iti citisem articolul nou despre Mosia Bunicilor si cum eu nu prea comentez la postari, nu am facut-o nici in cazul asta. Insa azi eram decisa sa intru din nou pe blog aici si sa iti spun ceva ce ma rodea :) Vroiam sa iti multumesc ca scrii aici, ca imparti atat de multe cu noi si ca uneori mai oferi astfel de informatii atat de pretioase. Am bunici in varsta care inca se tin bine. Totusi, sunt singuri, la vreo 600 de km distanta. Asa ca inevitabil, ma intrebam cum va fi situatia atunci cand va ramane doar unul dintre ei. Iar postarile tale despre Mosie mi-au oferit un confort psihic, pentru ca acum stiu ca exista o varianta minunata. In vara, cand am fost la ei, am testat reactiile, le-am povestit ce spuneai tu despre bunica ta, le-am aratat pozele de pe site, le-am citit informatiile. Bunica mea a fost chiar entuziasmata, bunicul e un pic mai putin maleabil si e inca...asa si asa cu ideea :) Dar important e ca nici unul dintre ei nu s-a opus, nu au fost impotriva, nu li s-a parut ca as vrea eu sa scap de grija lor, sa "ii bag la azil". Sunt constienti ca asa ar fi bine, ca probabil va fi greu sa fie acolo singuri, mai ales ca nu ai de unde sa stii cum va fi situatia atunci, chiar daca acum se simt bine si sunt inca in putere.. Oricum, spre ca mai e mult pana atunci, am deviat aiurea. Ideea era doar sa iti transmit ca iti sunt recunoscatoare pentru ce scrii si pentru ca, vorba ta, ne permiti sa citim :) De oameni care vad batul din ochii altora, ignorand parul din proprii ochi te lovesti la fiecare pas. Probabil stii si tu asta mult prea bine. Nu cred ca ai ce sa faci decat sa nu ii bagi in seama si sa iti fie mila de ei, pentru ca sub preocuparea asta acuta pentru viata altora probabil se ascund nenumarate frustrari si nefericire. Si nici nu ii vad capabili sa constientizeze vreodata ce nu e in regula in comportamentul lor...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ah, Rox, multumesc din suflet, mai! Multumesc mult! Ma bucur enorm daca o sa afle lumea despre acest loc si vor putea si altii sa isi duca bunicii acolo, pentru ca este un loc extraordinar si merita incercat. Ma bucur enorm ca i-a placut bunicii tale, sa ii duci acum cand sunt in putere in vizita acolo, mergeti asa ca in excursie, Mariana va va astepta cu bratele deschise sa va arate totul. Poate n-o sa fie nevoie sa ii duci acolo, dar in caz ca se intampla ceva nasol e bine sa ai o plasa de siguranta ca asta.

      Ștergere
  9. Abia am ajuns si eu acasa si m-am asezat la laptop hotarata sa iti scriu sa nu bagi in seama observatiile rautacioase ale unora care nici macar nu considera normal sa se semneze.Observ cu bucurie ca mi-au luat-o altii inainte.Asadar,cred ca mentalitatea multora este gresita.Da,in Romania cuvantul ''azil'' nu da bine.Si pe langa asta,cum sa-ti duci parintii/bunicii la azil??? Cand am citit aici la tine,in vara,despre Mosia Bunicilor,mi-a incoltit in minte ideea de a o duce si pe mama o luna acolo.sa vada daca i-ar placea.Este absolut ok,pe picioarele ei,dar i-ar placea compania altora de varsta ei,miscarea,chestii pe care nu le are acum.Sa nu punem toate azilurile,sa spun asa,in aceeasi oala.Nici pe toti parintii,bunicii si copiii.Mi-aduc aminte ca ma si gandeam,cand era inca acasa bunica ta,cum te descurci.Este teribil de greu sa ai grija de un bolnav,de un batran.Ce se poate intampla cand te duci la dus,la gradinita cu copilul,cu gunoiul,in sfarsit,nu poti sa fii pe faza mereu.Pot fi momente teribile care afecteaza psihicul oricui.Categoric,ati luat decizia buna si sunt convinsa de asta.Si-apoi,aratatul cu degetul si aruncatul cu piatra sunt sporturi favorite in Romania.Nimeni nu are dreptul sa te puna la zid ca ai lucrat sau nu si nici sa te judece.Anonim,eu iti doresc sanatate,liniste si echilibru,un asemenea comentariu ca al tau ascunde niscaiva frustrari (o persoana care e multumita de ea si de viata ei nu e rautacioasa).
    Sanatate Norei,Alexandra! Ce-ti mai face piciorul?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc din suflet, draga mea! Asa e, e greu, uneori terorizant, sa ai spaima ca ai un om langa tine care in orice secunda poate pati ceva grav. Si a tot patit Nora diverse, fiecare episod de panica mi-a mancat ani din viata. Simteam cum imi albeste parul la propriu. Mi-a crescut tensiunea de ajunsesem sa nu ma pot intinde in pat ca simteam cum imi bubuie sangele in cap. Greu nene.
      Piciorul e mai bine, sunt fericita ca nu e rupt. E zdrelita partea de deasupra, de abea pot sa ma incalt, merg greu si ma doare in continuu, dar o sa treaca. Multumesc si te pup!

      Ștergere
  10. Unii se nasc negri in cerul gurii si si-ar infige coltii in orice. E simplu sa stai pe margine si sa carcotesti. Ar fi fost educativ sa ne spuna Anonimu' cati batrani neputinciosi a ingrijit pana acum si cu ce rezultate. Ca noi vrem sa invatam. SAu nu stie Anonimu' ca pentru cazare la un asa azil trebuie o caruta cu bani, bani care nu pica din cer si pentru care cineva munceste din greu ca cei batrani sa-si traiasca batranetile decent?
    Eu am recunoscut ca vreau sa merg la azil, indiferent de cat de disponibila ar fi familia sa ma ingrijeasca, acolo m-as simti mai in siguranta si nu m-as considdera o povara pe umerii nimanui. Sa speram ca pe Anonim o sa-l ingrijeasca cineva la domiciliu ...
    Cat despre ideea de casnica... toata viata o sa regret ca n-am avut sansa sa fac cariera in aceasta nobila meserie care ar fi adus mult mai multa fericire in familie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aoleu, Adelina, mi-au dat lacrimile! Multumesc mult pentru comentariul asta care a fost asa ca un pansament caldut pe sufletul meu de casnica greu incercata de viata romaneasca! Pacat ca in tara asta nu putem sa ALEGEM ce vrem sau ce ne face fericiti...ani de zile m-a traumatizat ideea ca n-am job, apoi a picat si bunica-mea si am zis "vai, ce BINE ca n-am ce mama naibii ne faceam cu ea singura acasa toata ziua daca aveam"...uite asa te duce viata fix unde trebuie sa fii. :)

      Ștergere
  11. Mereu am zis ca daca am putea sa traim fara sa ne intereseze ce face cel de langa noi si de ce face asta, ne-ar fi mult mai bine. Nu pot sa inteleg (probabil sunt mai grea de cap), de ce intri pe un blog si te apuci sa jignesti un om pe care nu il cunosti si nu sti prin ce a trecut in viata decat prin prisma a ceea ce a scris pe blogul personal( personal, adica poate sa scrie ce vrea si noi putem sa alegem daca citim sau nu ).
    Te citesc cu drag si te tog sa nu pui la suflet toate parerile anonimilor atotstiutori.
    O zi frumoasa iti doresc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ana, nici eu nu inteleg. Intru pe tot felul de bloguri, citesc un pic...daca nu imi place plec repede. Daca sa zicem...imi place cum scrie dar are idei opuse cu ale mele...citesc mai departe sa vad ce zice si ce vrea. Eu sincer, cu mana pe inima, cred ca aceasta persoana ma cunoaste cumva, e cineva din trecutul meu, sau cineva care a auzit chestii despre mine de la cineva care ma cunoaste si nu ma apreciaza. Eu asa cred. De aia am ales sa public. Daca ar fi fost un anonim total ar fi scris iar, ar fi raspuns, am mai facut asta, e un test perfect.

      Ștergere
  12. Inteleg perfect ca te-a deranjat comentariul acelui anonim. Sunt sigura ca te-ai gandit de mai multe ori pana sa raspunzi cu explicatii care vizeaza viata ta personala, nu ai nimanui sa ii dai raportul cat lucrezi, sau nu lucrezi. Pur si simplu e problema ta personala iar faptul ca bunica ta se simte mult mai bine acolo e pentru ca e ingrijita de oameni care fac asta pentru ca sunt pregatiti. Stiu ce inseamna, aici niciun batran nu e ingrijit de copii, aici statul ingrijeste batranii ori la ei acasa daca acestia nu vor sa plece la casele de batrani, ori la case de batrani. Pentru ca ccc copiii, nepotii au familie, au viata lor, au serviciu si chiar daca sa persupunem ca stau acasa, nu au pregatirea necesara sa ingrijeasca un batran. Trebuie sa STII sa faci asta, sa fi trecut ptin cursuri speciale de asistenta medicala pentru batrani.

    Am citit si eu articolul, cand l-ai postat. I-am si spus sotului ca mama mea deja ne-a anuntat ca atunci cand nu se mai poate ingriji singura, vrea la asa o casa de batrani sa ajunga. Nu stam in zona unde stai tu, din pacate...sper doar ca atunci cand va veni clipa, pe care o doresc sa fie cat mai indepartata, sa gasesc ceva asemanator cu ce ai gasit tu pentru bunica ta. Eu o vad o dovada de dragoste, nimic altceva. De fapt am citit postarile anterioare, cand bunica era la tine si sa stii ca strigatul de neputinta razbatea printre randuri.

    Da, si eu cred ca e cineva care te cunoaste, din pacate si cred ca asta te macina si mai tare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult pentru comentariu, Salmi. Ai perfecta dreptate, geriatria si ingrijirea batranilor sunt stiinte in sine. Medicatia are de multe ori efecte paradoxale la batrani, sunt multe de spus... am citit enorm in astia doi ani.

      Da, ma simteam neputincioasa acum in ultima perioada cand vedeam ca pur si simplu nu pot sa o ridic sa o pun mai sus in pat. Si ea era un om MOBIL, sa subliniem asta. Ma gandeam cu teroare ce ne facem daca pica la pat de tot? Cum o sa fac? Cum o sa o pot misca?

      Nu stiu unde stai tu dar Mosia e langa Bucuresti. Am auzit de un locuri frumoase undeva prin Ardeal dar nu stiu detalii.

      Ștergere
    2. Noi locuim in Suedia dar mama locuieste in Ardeal, in Zalau mai precis. Avem rude in Cluj si pe undeva in zona aceea voi cauta, cand va veni momentul. Eu sper sa fie cat mai multi ani in putere, inca vine la noi, merge la sora mea in SUA, mai sta si pe acasa...inca e foarte bine, sanatoasa si in putere, dar inca e tanara :).

      Ștergere
    3. Nora a mers in SUA la fiul ei la 80 de ani ultima data :) La 87 de ani era perfecta, traia la ea acasa, isi facea piata, mancare, avea prietene, vizite si treburi. Imi zicea "anul asta simt ca sunt batrana, pana acum n-am simtit niciodata" In anul ala a cazut. Daca nu eram eu si daca ulterior nu era Mosia, ea nu mai traia demult. Sau ar fi fost la pat de mult.

      Daca voi sunteti plecati atunci si Mosia e buna, e mai aproape de Otopeni :) Adica nu mai conteaza unde e ea daca voi sunteti departe.

      Ștergere
    4. Mai avem rude in Ardeal, sotul e tot de acolo si cand mergem acolo mergem. In sud nu avem pe nimeni, de obicei mergem cu masina in Ro dar cand am zburat, am zburat la Budapesta, e mai aproape cu mult decat Bucurestiul si e autostrada pana la 50 km de Satu Mare de unde e sotul.

      Daca si mama ar fi asa OK pana la 80 de ani, sa calatoreasca singura, ar fi minunat!

      Sanatate multa bunicii tale.

      Ștergere
  13. Mă bucur că ai reuşit asta cu bunica şi mă bucur pentru fiecare om de acolo care are şansa de-a fi îngrijit de oameni pregătiţi pentru asta. Aha, exact despre asta e vorba: oameni care asta au învăţat să facă şi asta fac, îngrijesc bătrâni. Cunosc medicină, cunosc psihologie, dar ce nu cunosc. De asta oamenii sunt îngrijiţi acolo aşa cum sunt îngrijiţi. Bine, dincolo de asta cei de la "Moşia bunicilor" sunt OAMENI.

    Mă întreb ce părere o avea Anonimul tău despre Germania, o ţară în care îngrijirea bătrânilor (în cămine) e una dintre cele mai căutate profesiuni.

    Sănătate bunicii! Şi tu nu mai pune la suflet şi nu te mai explica atât. Cine înţelege, pricepe... cine nu, n-o s-o facă oricum.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Greta, draga mea, intotdeauna am simtit nevoia ca atunci cand cineva scuipa pe mine sa imi petrec cateva minute explicandu-i de ce e bou. Am io asa pornirea asta nativa cu oamenii care sunt si rai si prosti in acelasi timp :)

      Ștergere