miercuri, 21 august 2013

Marea confuzie

  Am citit articolul asta si mi-au dat lacrimile. Pentru ca da, despre aia e vorba. Pentru ca acum vreun an bunica-mea a ajuns la 2 Mai pana pe malul apei, poate ultima data in viata ei. In locul unde a crescut. Si nu s-a plans de nimic. S-a minunat de fetele in fundul si tzatzele goale, si-a cerut scuze cand a colapsat in baia proaspetei case construite si cand a vomitat pe jos pentru ca inima ei dadea sa se opreasca. Dar s-a bucurat cu bucuria unui copil.

  Vlad Mixich e un om care pricepe foarte clar despre ce e viata. El se ocupa cu lucruri grele, ajuta oameni grav bolnavi sa se faca bine, stim cu totii cine e el. Si acum vedem ce a ajuns sa observe. Eu, traita la malul marii atatea si atatea veri, nu pot sa exprim in cuvinte de cate ori am vazut oameni care au plecat de la 2 Mai obositi. Terminati. Ne-incarcati. Osteniti de viata si tristi ca pleaca. Credeam ca sunt eu nebuna sau ca sunt unii oameni care sunt defecti. De fapt lumea in care traim e defecta, asa ajung oamenii sa reactioneze. Si la mare, si la aglomeratie, si la diverse. Se agita mai rau ca in orasele din care provin. Nu se opresc nici macar ACOLO sa respire. Nu mai zic sa priveasca cerul. Nu mai zic cei cu copii care se agita mai mult ca oricand pentru lucruri stupide, inutile, tone de bagaje, probleme ireale...tampenii. Si care transmit asta si copiilor. 

  Si asa, vacanta la mare ajunge sa fie un haos. Pleaca oamenii mai obositi decat au venit. Se duc acasa si simt nevoia de un concediu dupa "vacanta" minunata la mare. Pentru ca nu se opresc sa se intoarca un pic la natura si la copilul din ei. E simplu, daca acum 30 de ani nu aveam nevoie de un portbagaj PLIN pentru fiecare infant care era adus la mare, de ce avem acum nevoie sa ne cocosam? De ce nu putem sa luam totusi o pauza de la viata "asta" si sa ne ducem un pic spre "natura" si spre frumosul ei, fara sa incercam sa caram chiar toate problemele si stresurile dupa noi? 

  Cand Mara avea 1 an si jumatate si a trebuit sa vizitez spitalul cu ea din cauza ca a vomitat sange de la un virus din asta minunat...cum am scos-o din spital am lasat-o cateva zile sa respire si am dus-o la munte cu trei chiloti si doua plovere. Si o geaca de ploaie. Am ales cel mai indepartat motel din cea mai deasa padure, am dus-o acolo si am stat cu ea in brate uitandu-ne la ploaie. Si zicand mersi ca n-a fost mai grav si ca acum respiram aer si numaram ace de brad in Azuga. Cand avea 2 ani jumate mi-am incalcat toate fricile si temerile si prostiile din cap si am stat cu ea 7 saptamani la cort in gradina la 2 Mai. In vie. Din aia cu struguri, ca atata avem acolo in gradina. Nu aveam altceva decat corturi si un acoperis peste locul in care gateam. 

  S-a imbolnavit si am trecut peste. Boala venise culmea din Bucuresti cu cineva de acolo, deci nu, nu era din cauza ca am dus-o la cort asa cum cineva a tinut sa imi spuna multa vreme mai tarziu si sa imi omoare sufletul in mine, ca si cand eu nu ma simteam suficient vinovata pentru tot, ca orice mama de copil bolnav. Un an mai tarziu am stat patru luni la rulota sub nuc in aceeasi gradina. Am facut eu o otita la ambele urechi pret de doua saptamani de nu doresc nici la dusmani. Si Mara o amigdalita cu 3 nopti de febra 40-41. Mna, intotdeauna in luna august se intampla din astea si la mare si in restul tarii. Culmea, dar microorganismele infloresc peste tot. 

  Ce cred eu acum despre verile alea? Pai ca au fost superbe, daca ma intreaba cineva brusc asa, aia imi vine in minte in prima secunda. Ce credeam eu atunci n-am prea lasat sa iasa la iveala decat apropiatilor cu multe injuraturi bine plasate. Marei mereu i-am zis ca a fost minunat. Ce crede copilul meu? Aia cu cortul si-o aduce aminte dar nu complet, insa aia la rulotaaaaaaaaaaaa, unde by the way am CRAPAT de cald multe, multe saptamani, dincolo de imaginabilul si suportabilul meu de om suferind de calduta....pai ea zice ca vrea in rulota si la ora asta! O casuta mica numai pentru ea! Ce poate fi mai frumos pentru un copil? M-am desprins de prostiile din capul meu in anii aia? Da! N-am avut incotro si m-am simtit bine si am pretuit amintirile alea. Ce crezi un an mai tarziu? Ce crezi doi ani mai tarziu? Mai esti obosit? Mai esti tracasat?

  Nu mai bine lasi tu marea si natura sa isi faca magia? Azi vorbeam cu o doamna ale carei fetite au luat si ele virusul care circula acum la 2 Mai. Si care se gandea daca sa plece sau sa stea. I-am zis sa stea, sa lase marea sa le ajute, i-am dat indicatii despre medici si lucruri, ambulanta ajunge in 2 Mai in fix 3 minute cand e vorba de copii, eu cred ca in orase mari ajunge mult mai greu...mna. Ori acolo ori acasa, tot aia e...Macar ii tii in curte, la aer, pot sa isi traiasca boala si in curte, micutii. Si macar tu, ca om mare, te duci seara dupa ce adorm pana afara, in curte. Si ridici capul spre cer si vezi un cer de august la 2 Mai. Iar ala, ALA, te va incarca si vindeca de tot anul la Bucuresti sau alt "esti" de unde esti tu. Te uiti la stele, respiri, si stii ca a mai trecut un an. Si astepti cu bucurie urmatoarea vara sau urmatorul moment cand vei veni la mare.

  Asta e marea confuzie. Marea nu oboseste oamenii. Ei se obosesc singuri degeaba. Marea vindeca suflete. Daca le lasi cu adevarat, marea sau muntele sau curtea bunicii, sau a unor prieteni care au casa undeva in natura, te vor incarca corespunzator. Daca strambi din nas la orice si esti mai preocupat de logistica decat de fericire, mna....te intorci obosit la "estiul" de unde esti matale. De aia Vlad a vazut multi oameni tristi pe plaja...toti se gandeau ca nu mai e loc la carciuma la pranz sau ca nu mai e bere rece in frigider la alimentara, sau ca nu stiu ce altceva le lipseste in mod fundamental. Gresit. 

15 comentarii :

  1. Alexandra, am citit si eu povestea lui Vlad. Frumos spus si adevarat. Din pacate asa e, oamenii se consuma enorm pt concedii. SI inainte si in timpul lor. Se streseaza ce bagaje sa ia, cate, se streseaza ca se vor imbolnavi copiii, ca o sa fie vremea naspa, ajung la destinatie si se enerveaza ca mancarea nu e cum ar vrea, ca e galagie, ca copilul e obositor si ca in general concediul e naspa. Si se intorc acasa obositi si nervosi. Am vazut/citit o gramada de povesti asa.
    Eu de exemplu nu suport chestiile gen all-inclusive, hotelurile mari, pline de oameni, piscinele sau plajele acoperite de sezlonguri. Stiu sigur ca m-ar obosi si enerva un astfel de mediu. Pentru mine concediu inseamna o plaja linistita, un sat misto, o taverna pe nisip, loc de alergat si misunat. Aia imi umple mie bateriile.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Parca s-a ajuns asa la o "institutie" a concediului, a vacantei...oamenii nu mai stiu sa se relaxeze, sa plece cu ideea ca si daca ploua nu ploua cu foc, deci totul va fi ok.

      Ștergere
    2. da. si daca copilul raceste, tratezi boala ca si acasa:d. Si la final raman din concediu doar cu ideea ca n-au dormit destul si ca in principiu a fost cam naspa:)). ce luna, ce stele, ce nisip printre degete? :d

      Ștergere
  2. Primul concediu la 2 mai cu copilul de 1 an si doua luni a fost cel mai relaxat si relaxant concediu ever. Am dormit atat de mult cat acasa nu-mi iese niciodata. Mai avem 9 zile pana ajungem din nou la 2 mai si stiu ca va fi din nou un concediu frumos si linistit. Poate pana atunci se rataceste si virusul care circula pe acolo, daca nu, asta e, reusim poate sa-l fentam cumva.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) Sper sa il fentati, vad ca se manifesta mai urat la adulti, copiii il trec mai usor. Eu una zac de m-am plictisit! In septembrie se mai goleste, mai pleaca si virusii pe la casele lor :))) Vacanta frumoasa va doresc si poate ne vedem pe acolo! Daca ma zaresti, ma tragi de maneca!

      Ștergere
  3. Mai, am fost si noi cateva zile la mare. As fi vrut sa venim la tine (apucasem sa-i arat sotului pozele de la voi), dar din diverse motive n-am mai ajuns. In fine, ideea e ca si noi ne-am intors de la mare cu doua bube: raciti cobza de la aerul conditionat din tren (nu-i bai, a trecut in cateva zile), in schimb consortul si cel mic s-au ales cu o cufureala groaznica. Asta mare, mai calit, a scapat repede, da' ala mic, a ajuns la spital cu febra, varsaturi si... tot cufurit. De la spital ne-a spus ca e un virus din apa, ne-a dat probiotice si o gramada de alte bazaconii... Nu cred sa fie marea de vina, sau ca la [noi] mare zburda virusii nestingheriti avand o densitate mult mai mare decat in orasele noastre de bastina. Doar ca la mare petreci mult mai mult timp afara, in aer liber, decat acas' la tine, copilul la fel, este si foarte aglomerat, deci... Daca vine un prostovan, doi, mai multi, cu nu stiu ce bolesnita contagioasa, umbla liberi pe plaja, fac baie, iaca si "epidemia".

    Ce sa zic? Marea e frumoasa, nisipul la fel de placut la atingere... Depinde ce vrei sa vezi...

    Am mers cu trenul, asa ca am luat cu noi strictul necesar, si tare bine a fost pentru ca n-am pierdut juma' de zi la impachetat/ despachetat calabalac. Am hoinarit pe plaja fara griji, la plaja am carat doar prosop si butelca cu apa, n-am mai stat sa pazim catrafusele, ca daca dispare ceva... A fost chiar bine. Anul asta nici ca m-a interesat ce-i in jurul meu, ca-i aglomerat, ca miroase a ulei ranced/ mici/ bere trezita samd. Asta avem la noi la mare, daca voiam altceva, mai scoteam ceva bani de la teschrea si mergeam in cine stie ce paradis de insula exotica, asa ca nu mai stramb din nas. Singura dezamagire a fost - pentru mine - faptul ca n-am gasit nicaieri peste prospat, adicatelea proaspat, numa' nu viu, sa-l pregatesc si sa-l gatesc eu. Am vazut niste calcanei cat palma de copil, guvizi prajiti (aproape scrumificati), putisoare d-alea de hamsii, si midii numa' scrise in meniu cu numele [nu mai avem]. Am incercat si eu...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu cred ca ai fost in 2 Mai. La noi nu-s nici mici nici putoare de uleiuri si sincer la Petya la carciuma mananci peste proaspat pana lesini, jur! Am trimis toti clientii in vara asta si au mancat ciorbe, saramuri, midii, rapane si pesti nenumarati! Asa ca la anul, la 2 Mai cu voi! :) Si da, asa e...daca pleci setat sa te simti bine, o sa fie frumos.

      Ștergere
    2. Ah, sigur ca nu in 2 Mai. Daca era sa fie 2 mai, era la voi.

      Ștergere
    3. Alta data incercati 2 Mai-ul. E liniste si foarte civilizat pentru familii cu copii!

      Ștergere
  4. yap, complet gresit!
    Pe mine m-au cam stresat parintii, care s-au autoinvitat, cu 3 zile inainte, in concediul meu, in rest totul bine, 2 Mai-ul e de baza :)
    Si am incaput, cu bagaje si echipament complet de cort, intr-un Matiz standard, fara port-bagaj deasupra. Noi si copiii. Parintii au venit cu un Logan Break, mai aveau putin si-i puneau si port-bagaj deasupra :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)))) Aveau impresia ca merg in jungla si nu vor avea mancare?

      Ștergere
  5. Ai mei m-au dus cu cortul de cand am inceput sa umblu biped, si imi aduc aminte cu drag de toate iesirile astea in natura, era superb. M-a intrebat odata cineva care a fost cea mai frumoasa iesire pe care am avut-o cu ai mei, si am raspuns fara ezitare "cand aveam 12 ani si am fost in Cetatile Ponorului pentru prima data". Stii ce a fost mai special? Din 12 zile am avut in total, adunate, cred ca am avut maxim 10 minute de vreme uscata, in rest a plouat non-stop (zau ca nu exagerez, dupa cateva zile, corturile mai din vale au fost luate de raul care se umflase peste masura, noi eram in varf de deal asa ca am rezistat). Ai mei n-au cedat nervos la perspectiva asta si am facut atata haz de necaz, iti dai seama, totul mustea, veneam din excursiile zilnice murati, ne bagam in cortul murat, ne imbracam in alte haine murate, mancam mancare plutitoare, foc nu mai puteam face demult... A trebuit sa ne revizuim sistemul de valori, tin minte cum am coborat panta spre Cetati pe spate alunecand in noroi si razand ca o capra, pentru ca eram cu mult peste faza la care mai puteam avea pretentii sa aratam cat de cat uman, ce mai contau inca doua kile de noroi fatza de ce aveam deja pe noi... Ne-am scapat de toate prejudecatile si normele sociale in excursia aia si ca sa nu facem cu nervii am facut glume despre orice, imi aduc aminte ca am ras in alea doispe zile cat n-am ras in astia 38 de ani la un loc...
    Fiu-meu in schimb ma roaga de nenumarate ori sa-i arat poza cu el bebelus dormind pe un prosop in portbagaj, intre o minge de fotbal si un cooler, la o iesire din asta in natura, cand am luat cu noi strictul necesar si logistica de bebe nu era pe lista :-)))
    Uneori nu avem nevoie de absolut nimic decat de un suflet apropiat cu care sa impartim frumusetea din jurul nostru...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Simona, voi sunteti "corturisti" d-aia...nu se pune :))) Eu am URAT si urasc ideea de cort forever. Insa m-am dus atunci pentru ca nu aveam casa, aveam doar pamantul acolo, nu imi dusesem copilul la 2 Mai la locurile unde am crescut si am zis ca asta fiind unica solutie as putea sa incerc. Si am plecat cu ideea ca o sa ne distram, desi n-o sa imi placa statul la cort. Si cam asa a fost :)

      Ștergere
  6. 2 Mai este singurul loc in care simt ca viata are sens. Gaza la care stam de 15 ani are o casa batraneasca din piatra si mi se pare ca nimic nu se compara cu sentimentul care ti-l da o asemenea casa. Si in fiecare dimineata timp de doua saptamani am fost trezita de ciripitul pasarilor care au cuiburi fix sub streasina - si vai cate mai erau, stateam in fiecare dimineata si ma uitam la ele fascinata. Si cerul e mai mare la 2 Mai.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Exact la asta ma gandeam eu acum 5 minute cand ma uitam asa in pomii astia din fata casei noastre de aici...ca aici totul are sens. Si ca verdele e mai verde :)

      Ștergere