marți, 18 septembrie 2012

Cele mai grele 4 ore

 N-au fost cand am nascut...am nascut in doua ore. N-au fost cand am dat bacu', nici cand am transpirat si am intrat la trei facultati intr-un an...Nici macar cand am dus-o la spital si i-au pus perfuzii. Acolo ma bazam pe medici. 

  Au fost azi cand am lasat-o la gradinita prima data in viata ei. Si a mea. A, ba nu, io am mai fost acu' 30 de ani. A fost horror pentru mine. Program prelungit pe vremea lu' Ceasca...mi s-au intamplat chestii foarte naspa acolo. Pe Mara nu am dus-o pana acum din bun simt. Adica daca eu stau acasa...cum ar fi sa duc copilul sa aibe un strain grija de el 4 sau 8 ore...alaturi de alti 20...Care e calitatea vietii si a educatiei?

  Bine, aud si in sfanta zi de azi demente de genul "il ducem sa socializeze"...well, am impresia ca oamenii nu prea stiu definita DEX a cuvantului "socializare" asa ca il folosesc de cate ori vor sa scape de cate unu' din asta mic cu care e greu sa stai acasa. Oameni buni, socializare nu inseamna nebunia de a duce un copil de doi sau trei ani la gradinita sau cresa! E un boism sa faci asta, iar copilul ala va fi traumatizat pe viata si va va face viata voastra un iad daca va bateti joc de el in halul asta! Daca ai job si nu ai bani de bona, ok...nu ai ce sa faci si folosesti institutia care a fost inventata exact cand femeile au inceput sa fie "egale" cu barbatii, si anume gradinita. Pentru aia s-a inventat! Si de aia si e naspa. Pentru ca vrea sa tina loc de parinti si familie. Chestie care, ghici ce...nu prea iese. Ca nu are cum!  

  Dar o iau pe miristi. De emotie. Inca tremur in cap si inima. De fericire. Copilul meu a fost mai puternic decat mine. Aseara plangea ca nu vrea sa mearga azi sa se "desparteasca" de mine...ieri am stat doar o ora acolo la sedinta si cunoastere de "doamna". Dimineata...ba isi facea bagaje, ba zicea ca ea nu vrea. In masina spre gradinita a zis deodata tare si clar "EU NU O SA PLANG DELOC"...am luat-o in brate si am pupat-o...i-am zis ca ma bucur mult de ea. Am ajuns la gradinita mai devreme, ne-am pus papucii de gradinita si am mai stat oleaca de vorba ca doo babe pe bancuta din hol. Cand a chemat-o doamna in clasa eu am zis ca lesin. Ma asteptam sa porneasca jalea aia criminala pe care o are ea uneori. Cand colo...a respirat adanc, a pus o fata serioasa care se uita in gol cumva...s-a concentrat...a zis "PA, MAMI!" io am pupat-o repede...si s-a dus in clasa. Fara sa mai iasa, fara sa planga, fara nimic. 

  Io in schimb am fugit cu ochii in lacrimi si am dat apa la soareci pe strada. Am vrut sa o sun pe Prietena, mi-am dat seama ca sunt penibila si ca o sa se sperie daca ma aude bocind, am vrut sa il sun pe Marius dar am zis ca o sa il apuce si pe el bocitul...pe mama la fel...asa ca mi-am dat doua palme ipotetice si mi-am vazut de mers. Ma tot intorceam sa ma uit spre gradinita ca si cand asta mi-ar fi oferit vreo garantie ca ea o sa fie bine. M-am uitat la ceas imediat. Era 1 fara un sfert. Programul incepe la 1. Pana la 1 m-am mai uitat la ceas de circa 42 de ori...

  Am avut multe chestii de facut si de cumparat...m-am dus m-am invartit...am cercetat ceasul tot timpul. Greu s-a facut 4...si mai greu 4,40 cand doamna ne-a chemat din curte sa ne luam copiii. Doamna e simpatica, azi i-am luat chiar si un cadou. Pentru ca toti parintii au venit ieri si azi cu FLORI. Toti. Are 16 copii in grupa, deci a primit...15 buchete de flori si un cadou de la mine. Toti oamenii au porcaria asta in cap cum ca tre' sa iei flori la cadre. E de pe vremea lu Ceasca cand nu se gasea altceva, si florile erau singura solutie. Eu m-am dus ieri la deschidere cu mana in cur. Pentru ca am vrut intai sa vad care e doamna noastra, sa o masor din cap si vorbe, sa vad cine e si ce ii place. 

  Toti erau cu flori. Mari, si multe. Multi bani aruncati in vant. La propriu. Mai bine ii luau cate un sac de carbuni ca isi facea femeia niste fripturi de banii aia. Eu am studiat-o, am vorbit cu ea, am vazut ca are bijuterii de argint si oja si ruj portocalii aprins pe dansa. Asa ca azi m-am dus frumos si i-am cumparat un pandantiv de argint cu un coral portocaliu in mijloc. Daca nu i-o placea ei, barem o sa aibe cadou pentru careva la un moment dat. Deci ceva util. Urasc inutilitatea. Urasc cadourile de forma..."un buchet de flori" sau "un set de cosmetice"...mai bine nu iei nimic...

  Cand am intrat sa o iau, Mara era suparata. I-am luat ieri un ceas de mana pentru copii, ca sa vada cand e 4,30, ora cand i-am zis ca vin inapoi. Ea se tot uitase la ceas, era deja 4,40 cand am intrat, doamna ii zisese sa nu se mai uite atata la ceas, ca sa nu mai vina cu el ca sa nu se mai uite la el atat (asta am aflat dupa)...ea se suparase si cand m-a vazut mi-a zis imediat ca doamna a zis sa nu se mai duca cu ceasuuuuuuuuuuuu....Ea de acel ceas se agatase. Eu ii oferisem acel obiect de confort. Ea stie sa citeasca ceasul de un an jumate, asa ca i-am zis uite, o sa iti iau un ceas ca sa ai la gradinita sa stii cand trec orele si vine mami sau tati sa te ia. 

  Era colacul ei de salvare si cand cucoana a zis ca sa nu mai vina cu ceasuuuuuuuu, si trecuse si de 4,30...copila era de-a dreptul ofensata. Eu am aflat repede de la ea si i-am povestit doamnei ce si cum. Doamna era perfect uimita ca ea stie ceasul. De unde a urmat o discutie foarte amuzanta pentru mine:
 Ea: cum, si nu a mai fost la gradinita si STIE ceasul???!!!
 Eu: (in gand, WTF mai stim si noi astialaltii cat e ceasu') da', (spasit) pai am invatat-o eu, ca ea are ore de masa si vroia sa stie....
 Ea: aaaaaaa, doamna dar ea NU A AVUT SENVIIIIIS!!!
 Eu: da, stiu :) (WTF io am pus mancarea acolo),  e vreo problema?

   (ea a avut ASTA in schimb)

Ea: nuuuu, nu e, Doamne Fereste, dar eu n-am mai vazut ASA CEVA pana acum, si doamna, A MANCAT TOT!!!!???!!!
Eu: (razand deja): da, doamna, asta e mancarea ei preferata, i-am pus azi ce stiam ca ii place mai mult (morcov, castravete, cascaval si masline) 
Ea: aoleu, da' sa nu ii fie pofta, doamna, sa ii puneti un SENVIS...macar un BARNII (zic cum a zis, nu stiu ce e ala barnii, va jur)
Eu: doamna, ea mananca paine doar o felie pe zi de dimineata, si stie ca asta e "programul" alimentar, nu ii e pofta de alte lucruri ca ati vazut ca a MANCAT
Ea: (din nou si foaaaarte uimita): doamna A MANCAT TOT...n-am mai vazut copil sa manance asa FRUMOS!
Eu: (vizibil mandra): daaa, pai stiti, daca nu i-am dat fainoase multe ea se multumeste si cu "porcarii" d-astea de morcovi...ma alearga prin casa sa ii dau morcovi...

   Ea rade, isi revizuieste atitudinea si imi zice "felicitari, eu pana acum n-am mai intalnit asa ceva"...acu' cand auzi "asa ceva" nu stii daca sa zici ca esti felicitat sau nu...e cu dus si intors, insa doamna chiar e una simpatica. Face de o viata asta, cred ca are undeva la vreo 55 de ani asa...e o doamna si se poarta ca atare. Are defect profesional, ca orice educator-invatator-profesor roman: vrea sa OBLIGE.

  Am luat-o pe Mara si i-am oferit placerea suprema: masa la restaurant. Acolo i-am pus intrebari cand i-a trecut criza cu "nu mi-a placuuuut"...si mi-a povestit ce nu i-a placut. Ca la unul din jocuri s-a ZBEIRAT. Si cand 15 copii urla si tu esti invatat acasa cu liniste...e naspa. Ea nu suporta nici muzica data tare. Apoi, doamna a vrut sa o IA DE MANA sa o traga in "cerc" sa se invarta cu aia acolo...ori copilul meu daca e manevrat de straini iese criza mare. Acolo, s-a abtinut. Nu a facut scandal, nu a plans, doar ca nu s-a lasat manipulata. Nu exista cu ea sa faci asta. De cand avea 6 luni. I-am povestit doamnei acum, a fost extrem de cooperanta, nu ma asteptam la asta. 

  Gradinita nr. 3 de pe Str. Cantacuzino, Ploiesti e foarte curata. E foarte utilata. E, ce e drept, doar cu program scurt, poate de aia nici nu are asa multi clienti. Am fost uimita sa vad ca oamenii fac curat intre prima grupa si noi cei de dupa amiaza. La baie e curat. Casa e una din 1896. Scrie pe ea. E renovata si la exterior si la interior, asa ca mie una mi-a placut maxim.

  Marei nu i-a placut inca. Nu poate sa inteleaga "jocurile fortzate"...ea asa le percepe. Ea de 5 ani si 5 luni se joaca la liber. Libera. Ce a vrut sa faca cu jucariile aia a facut. Nu stie ce e aia jocul fortat, obligat. Picteaza, deseneaza, decupeaza, coleaza, se joaca cu papusi si face povesti de la ea din cap cat cuprinde. Am lasat-o sa descopere singura lumea si ce ii place ei sa faca. La gradinita o sa descopere ce e aia sa fi obligat sa faci lucruri. Asta e pregatirea pentru scoala romaneasca. Totul e legat de "programa" nu are legatura cu COPILUL. Nici pe departe. Ele isi urmeaza chestiile invatate despre cum trebuie sa ii "faca" pe copii sa stie anumite lucruri. 

  Doamna asta, e chiar una misto. E o doamna, e blanda, e destupata si mi-a zis "aaa, o sa o studiez eu cu atentie pe Mara sa vad cum e"...mi se pare uimitor ca mai are rabdarea si puterea sa mai studieze si alt copil care pare bizar la prima vedere. Pentru ca Mara asa pare. Eu stiu asta. Cum adica, nu lasa ea un adult strain sa vina si sa o ia IN BRATE sa o pupe cand o vede prima data in viata ei??? Oau, ce copil ciudat! Doamna ieri a vrut sa o pupe la circa 3 secunde de cand i-am zis "ea e Mara"...asa ca Mara a facut ce stie ea mai bine: dansul dupe curu' lu' mami...ca nu stiu cum sa ii zic altfel....s-a ascuns dupa mine si s-a aparat pana cand jivina a prins-o, moment in care Mara a tipat si a dat din picior zicand "sa ma lase in paceeeeeeee"...

  De aia am trait asemenea 4 ore azi. Pentru ca ma asteptam la "mai rau"...doar ca si doamna a fost misto, si Mara a fost foarte bine crescuta...ceilalti copii cui ii pasa cum sunt atata vreme cat al meu stie cu cine e ok si cu cine nu...:) La ora la care scriu ea ii povesteste de zor lu' ta-su ce si cum a fost azi, asa ca ma scuzati dar revin maine cu detalii, lui o sa ii zica mult mai multe :)))
'
                                                          

8 comentarii :

  1. E foarte bine ca educatoarea apreciaza faptul ca Mara e poate mai altfel; ar fi dureros si nedrept pentru ea si pentru tine sa incerce sa o faca sa fie la fel cu ceilalti. Va urez gradinita frumoasa si ronţăială placuta:))

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa sper sa fie. Daca nu va fi asa, aia e...nu e nici o problema. Toti suntem "altfel" in felul nostru, asa ca Mara o sa invete ca in viata e bine sa fii special. Multumim!

    RăspundețiȘtergere
  3. Am citit cu inima stransa postarea ta.N-am avut pana acum experiente placute cu gradinita,eu.Pe junioara am dat-o la gradinita la aproape trei ani si nu i-a placut nicicum la gradinita.Prea multe constrangeri pentru ea si plictiseala.Genul de copil care mergea dintr-o clasa intr-alta si stia serbarile grupelor pe de rost.Ei,anul trecut,cu pustiul...la trei ani abia impliniti,s-a pomenit la o gradinita unde chipurile ar fi trebuit sa invete germana.Nici pomeneala.In schimb trebuiau cu totii sa fie ca niste roboti,sa reactioneze identic.Am scapat.Anul asta am inceput gradinita intr-o tara civilizata.Sedinta cu parintii: fiecare a spus parintele carui copil este si cateva cuvinte despre copilul lui,sa stie educatoarea.Se pleaca de la ideea ca fiecare copil este unic,are propriul ritm si personalitate.Copiii nu trebuie stresati,nu certati,mereu stimulati si laudati.Daca nu vor sa faca ceva,nu sunt fortati.Sa asculte,sa observe,cand vor fi pregatiti,vor face si ei.Sport,jocuri simple,in incinta.Parc,in incinta.Plimbari,in padurea de langa.Mancarea,la cutie,de acasa si numai naturala,exclus dulciuri si sucuri.Primesc acolo ceai cald si sirop natural cu apa.Asistenta medicala la gradinita.Cantece la chitara.De ziua fiecaruia,o gustare pentru fiecare,coroana din hartie pentru sarbatorit,lumanari,posibilitatea de a-si alege o jucarie.In primele zile,mama poate sa stea cu copilul,pana este pregatit sa ramana singur,ca sa nu se simta abandonat si nesigur.Primele zile sta cate doua ore,apoi mai mult,cat se doreste.
    De ce nu se poate si la noi la fel,sau macar pe aproape?
    Succes Marei la gradinita,sa aiba mereu ochii veseli si frumosi,asa cum mi-o amintesc eu dintr-o postare de-a ta.Un gand bun si drag pentru voi,Alexandra.

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc din suflet, Carla draga pentru tot ce mi-ai spus aici. Da, asa ar trebui sa fie intr-o tara civilizata. De aia vrem sa ne mutam in Anglia. La noi insa...ni se da lapte si corn...ni se spune "caietul asta nu e bun ca e ingalbenit de timp" (aveam caiete de desen date cadou de o doamna profesoara, intacte, dar na, oarecum ingalbenite, nu e bun dom'le)...
    Azi Mara s-a razvratit oarecum, ea nu accepta OBLIGATUL...asa ca nu a vrut sa faca chestiile "comandate" de doamna. Ea e invatata cu regulile mele insa joaca, desenul si studiul au fost la liber pana acum. Evident ca nimeni nu m-a intrebat despre ea, eu m-am dus la doamna si i-am zis lucruri despre Mara, ca sa stie femeia ceva despre copilul meu. Una peste alta, in tara asta de cacat, sincer, doamna asta e ok pentru o educatoare...cum suna asta..."pentru o educatoare"...dar asta e adevarul, sistemul de invatamant de stat romanesc e o ruina.

    RăspundețiȘtergere
  5. Lasă ca daca reușiți să vă mutați,nu mai cumperi nici flori,nici coliere,nici nimic,te duci la scoala pur si simplu,nu se așteaptă nimeni la nimic de la tine.Nu lași nici bacșis la coafor,în general nu lași nimic pe nicăieri.Doar la restaurant,ca asta e lege nescrisă generală,dar atât.Si eu,cand vedeam poze pe FB de la mamele mândre ca au inceput copiii scoala,toti copiii din grupuri,clase,aveau flori,asta ma gandeam si eu,ce de bani cheltuiti mai ales acum,cand cica e criză si lumea ar trebui sa fie foarte chibzuită cu banii.Aici,apropo de subiectul de dinainte cu aniversarea,fiecare copil aduce un cadou de maxim 50 kr,adica ieftin,nu te apuci sa cumperi nu stiu ce cadouri scumpe.Vezi,astia-s cumpatati asa,n-arunca banii pe orice,desi se presupune ca un danez de rând ar avea mai degraba de unde decat un român de rând,nu?

    RăspundețiȘtergere
  6. :) Nici nu stiu cu ce sa incep!
    Felicitari pentru adaptare, sau pentru incercarile pe care le face minunatul tau copil! :) Ma bucur ca ati dat de o Doamna ... cat de buna se poate, in contextul dat. E mare pacat ca doar atat se poate!

    Noi am dat de o gradinita ok, oarecum ... anul asta, cat de bine se poate. Cu schimbari destul de mari si ceva mai mult efort fizic din partea mea.

    Perceptia copiiilor asupra gradinitei ... sa sti ca e foarte diferita. Adica tu o sti pe Mara ta, ce ii place ei si cum se comporta, cum este invatata. Nu spun ca ea este "gresita" in vre-un fel, sau ca trebuie sa se adapteze la sistem, dar multi percep diferit.
    Alor mei le place mult la gradinita! Tot vacarmul acela, faptul ca sunt multi in grupa si astfel pot sa-si aleaga prietenii cum vor ei (desi eu as prefera sa fie maxim 10), jocurile si "inghesuielile" facute la gramada, si tot felul de lucruri care presupun contact cu alti copii, multi si galagiosi :) O posibila diferenta ar putea fi si faptul ca ai mei sunt doi iar Mara este copil unic, deci a beneficiat de intreaga ta atentie dar a si "sarit" alte chestii.

    Eu zic sa fi calma (si ma pregatesc pt ce o sa scri in continuare despre subiect :) ), schimbarile nu sunt intotdeauna rele, sunt doar schimbari si atat, sigur se vor gasi si ceva lucruri bune.

    Despre chestia cu alimentatia nu vrea sa vorbesc, a fost unul din motivele principale pt care i-am retras de la program prelungit (unde le dadeau o gramada de porcarii de mancare) si merg la program scurt, unde le pun eu de acasa singurul pachet si limonada (pe care Matei nu a mai baut-o de doua zile, pt ca nu l-a mai lasat cu sticla in clasa, ca varsase intr-o zi:((, si pt ca niciunul (de la grupa mica) nu bea, in cele PTRU ore cat stau acolo).
    A, stai ca am una tare, o scriu azi! Felicitari pt pachet, genial!

    Desi eu sunt pentru "socializare":D in limite decente daca se poate. Iesitul la locul de joaca nu mi se pare ca e ce trebuie, nici suficient pt copii (sunt prea multi adulti crizati in jurul lor), nici statul acasa, oricat de mult te ocupi de copil, are nevoie si de cei de o varsta cu el. Oricat de bine am vrea noi sa ni-i crestem, nu vor trai in lumea noastra, ci in a lor. Dar ce zic eu, nici lumea noastra nu e chiar ce trebuie, si eu ma simt inadaptata desi consider ca gandirea mea este cea corecta, cat timp nu aleg s ama mut intr-o tara mai civilizata, si nici sa-i "corectez" pe toti cei din jurul meu, sau din jurul copiilor mei, asta e, trebuie sa se adapteze ei, pe langa ce ii invat eu, iar asta o pot face doar daca au contact cu lumea, asa cum e ea.

    Educational ... si aici prefer sa ma abtin, sotul zicea ca el ar vrea o gradinita unde sa nu-i invete nimic, doar sa-i lase sa se joace impreuna, si sa-i supravegheze sa nu-si ia gatul cumva :) deci sa-si dezvolte aptitudini necesare pt "societate" dar fara implicarea/controlul adultilor :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Sotul tau e un geniu! Asa ar trbui sa fie, in schimb ei ieri au facut "despartire in silabe" in contextul in care ei nu stiu sa scrie si sa citeasca...o sa fie o postare furioasa curand...dar...ce sa zic...nu mai am cuvinte prea multe pentru ca e NASOL ce vrea sa faca "doamna" aia din ei...ea saraca n-a mai citit o carte de cand era in liceul ala pe care l-a facut...pe bune! Adica o carte in care sa i se explice cum e cu copiii si diferentele dintre ei. Da, Mara e salbatica si asa a fost de la 5 LUNI...ca rade lumea daca le povestesc...

    RăspundețiȘtergere