Am mers in acest week-end la Slanic pentru doua zile in scopuri terapeutice. Mara a preluat un virus care i-a provocat o stomatita aftoasa...ceva deosebit. Dupa ce am citit de mi-au iesit ochii ca la melc, am ajuns la concluzia ca niste ore petrecute in salina s-ar putea sa ii faca foarte bine. Doctorita de familie a avut o revelatie cand i-am spus ce vreau sa fac...vorbea singura..."vai ce bine ca v-ati gandit"...pai da fa, ca de aia esti TU doctor si io mama de pacient, ca sa ma gandesc io. Ca ea oricum la secunda unu vroia sa ii dau copilului...ce altceva decat ANTIBIOTIC. Panaceul...viata lor...motivul pentru care s-au dus la facultate. Noroc ca eu am zis sa mai astept pana ma lamuresc ce are bietul copil, si de abea apoi sa ma reped asupra sistemului ei imunitar cu antibiotice.
Ce bine ca am asteptat...se pare ca daca ii dadeam antibiotic riscam sa ajung cu ea la spital la hranire intravenoasa. Si aici ajungem, in sfarsit la subiect...adica la Slanic Prahova (pentru bucurestenii care poate nu stiu, ca acolo nu e cluburi bre...)
La doar 43 de kilometri de Ploiesti se afla localitatea Slanic unde Mama Natura...si-a facut de cap in cel mai crunt mod cu putinta. Nu am idee de ce, dar asa a hotarat Ea, sa depoziteze acolo cam toata sarea din Europa...hehe. Asta e un lucru minunat. Iar daca statul roman ar face si altceva decat sa ia impozite, poate ca ar fi facut si ceva sa faca...cum ar veni...niste conditii pentru turisti.
De exemplu sa darame ruinele de langa intrarea in Mina Unirea...sa faca o parcare mai mare de 30 de masini. Unde sedea una grasa bre Nea Marine...si taia belete la intrare. Adicatelea sa dai bani si la parcare pe langa cei 14 lei/adult si 7 lei/copil pe care ii prestezi la intrarea in mina. Familia Albu=35 de lei ca popa. Ori doua zile...
Nu am dat si la parcare ca nu eram tampiti. De ce a luat sotul meu Mazda pick-up? Pai ca sa ne suim frumos pe o gramada de gunoaie de langa parcare...gratis. Vine aia grasa..."Dumneavoastra aveti masina pe bordura acolo? (n.a. adica in AFARA parcarii propriu-zise)...noi amandoi intr-un glas NUUUU. Mara era pe tricicleta asa ca nu a zis si ea...
Mergem, platim, suspinam...intram in frumosul lift care coboara 208 metri in mina. Lift e mult spus. E o cusca de lemn careia acum vad ca i-au pus niste pereti de plastic. Care mergeeee....si se trozneste de peretii putului. Inauntru baietii te baga ca pe sardele...adicatelea la banii aia doar nu vrei sa mai aduca odata liftul sa ii mai ia si pe altii...las ca ii bagam asa, ii impingem cu picioru inauntru. Si cand ajungi la destinatie constati ca usa liftului se deschide INAUNTRU. Adica in mufa lu ala care sta cu nasu lipit de ea...sau cu curu...depinde de noroc.
Dupa aventura cu liftul ajungi in mina...fi-mea vrea pe tricilcleta (nu ma intrebati unde mi-am varat-o in calatoria cu liftul!) iar noi doi ne uitam in suuuus si ne minunam (desi am mai fost acolo). Cand ne minunam mai tare auzim un 'trosc'...Mara e gramada pe jos cu tricicleta in cap. Podeaua nu e dreapta. Luam copilu de pe jos, il scuturam...ea nici nu a bagat de seama ca a avut un accident...vrea inapoi pe utilaj.
Si da-i si mergi prin mina...ne-am minunat, ni s-au desfundat nasurile...am luat niste cataroaie de sare, evident pe bani, ca doar nu era sa fie sarea gratis in salina...Am facut vreo 2 poze cu grija ca nu platisem la intrare TAXA DE APARAT FOTO...sa nu ne vada micutzii sa ne dea amenda. Am reusit sa stam doua ore pana cand pe mine au inceput sa ma usture organele interne, in speta plamanii, asa ca am iesit pe trei carari de acolo...
Fratilor, nu pot sa va spun cam cum MERGE O BERE dupa doua ore de stat in saramura aia...si cum cateva ore nu am mai dorit sa vad solnitza, ca eram cred solutie saturata. Cert e ca dupa acele doua ore, Mara a vrut sa manance rosii (care inainte ii provocau niste usturimi crunte) pe care le-a mancat cu mujdei ca sa nu fie goale...hihi...Am fost extrem de fericiti sa o vedem mai bine. Pana cand nu ai un copil nu stii ce e aia fericirea de a-l vedea ca se face bine din cate o boala...Iti vine sa dansezi dansul bucuriei in jurul mesei.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu