Gata. A plecat emigrantul catre UK. Nu, n-am plans pentru ca eram prea ocupata sa rad de el ca de obicei. Deci cum sa va explic, a plecat cu Tico pana in Anglia. El de plecat a plecat, mai urmeaza sa si ajunga peste cateva zile. Escale la Timisoara si in Belgia la niste prieteni, gata, e prea batran sa mai faca o Anglie dintr-o bucata cum facea acu' zece ani.
Evident ca iar a trebuit sa-i fac eu bagajele. Chestie destul de complicata avand in vedere ca ieri am fost singura prin batatura ca el avea treaba. Iar eu, inarmata cu un aspirator si niste saci ii sugeam chilotii. Alo, nu va ganditi la prostii. Saci de vidat haine, bre! Am supt pana la nivel de fotomodel international juma' de casa. Am scarmat si-am sortat si-am trimis catre Anglia parte din lucrurile care o sa ne fie acolo utile.
Azi de dimineata evident ca nu facusem nici jumate si ne invarteam amandoi in miscare brauniana pe langa papornite. Eu sunt organizata foarte tare din nascare, da' asta micu' ma incurca rau de tot. Pentru ca el face totul impotriva oricarei logici si ergonomii. Azi cand el trebuia sa fie de mult pe drum aspira de zor o geanta. M-am dus sa vad ce face. Era o geanta cu ceva cabluri si cacaturi la care n-a mai umblat de 4 ani. Il apucase acu' sa o aspire ca poate "o fi buna la ceva". E o geanta foarte inteligenta, cantareste goala spre 10 kile si incap in ea fix 3 becuri, deci perfect inutila.
Mi-a venit sa iau aspiratoru' ala si sa i-l bag un pic intr-o ureche, sa se faca curent la neuronii aia, poate s-or trezi. Dupa ce l-am fugarit din toata casa ca se facea ora de luat copilul de la scoala si io nu puteam pleca, l-am alergat pana a reusit sa-si traga si o pereche de pantaloni pe el si ne-am apucat sa caram minunatiile la "masina". O pun in ghilimele ca e Tico si nu pot sa nu rad. Afara erau vreo 5 grade cu un vant voios care te lucra pana la os. Iaca poezia!
Maaama, cand ne-am vazut cu ele langa masina, mie una mi-a venit nu sa bag valiza in Tico ci pe Tico in valiza, jur. M-am uitat si m-am crucit gandindu-ma ca nici cu incaltatorul n-o sa putem sa le indesam in Furia Albastra. Da' cum ergonomie is my middle name am facut trei ecuatii mentale si-am indesat, stimati telespectatori, juma' de casa in Tico. E drept ca l-am utilat de curand cu un sicriu din ala pe acoperis. Un sarcofag d-ala de vreo 300 de litri care deja a triplat spatiul de pus bagaje.
Cu scaunele din spate rabatate am obtinut asa cam cat juma' din portbagajul de la Dacia Break a maica-mii din '90. Mamica si le-am infundat de mai aveam putin sa ne suim cu picioarele pe ele. Faza cu suptul de tzoale rulez pentru ca facandu-le mici le-am indesat in sicriul zburator si le-am incuiat acolo. Dar daca cumva se fasaie vreuna din pungi, Tico o sa faca ca popcornu'. Infloreste pe drum!
In final am obtinut asta:
tziganeala, a se observa colacul de CABLU!
valeu!
ia, se mai inchide?
victorieeee!!!
Cam asa a plecat Marius catre Anglia. Daca avem noroc o sa si ajunga la destinatie unde il asteapta oamenii aia cu jobul. Pana una alta tineti-i pumnii sa ajunga cu bine! V-am pupat!
