miercuri, 2 august 2023

Aventuri. Aici si in Portugalia. Cearta cu Airbnb.

  Postare 2 in 1 pe ultima suta de metri de timp liber. Ultimele zile de vacanta din aceasta vara mi se intampla saptamana asta. De luni incep noul job, la spitalul de langa casa. In primavara asta am decis ca jobul la colegiu a devenit o mizerie de nedescris, conducerea s-a schimbat, restructurarea s-a restructurat si pulile s-au intamplat. Nimic nu merge mai bine, totul mai prost. Ore mai multe nu vroiau sa imi dea, desi nevoie ar fi fost. Asa ca m-am pus pe aplicat serios.

  Cu sufletul indoit. Ca si de la EMAS am vrut sa scap si am scapat de dracu si am dat de taxu, sau ma rog, de verisorul de-al doilea. Nu intotdeauna nimeresti la mai bine. Colegiul a fost, insa, o mare oportunitate. Odata ajuns aici la munca de birou, inseamna ca ai razbit si ca te vor mai angaja si altii in munca de birou. Ceea ce este mare lucru. Va zice una care a alergat cu sapte autobuze pe zi la 10 scoli pe saptamana in epoca EMAS. Sa mergi intr-un singur loc unde sa ai si un scaun, e un scop in viata asta :)))

  Colegiul m-a ajutat sa inteleg mai bine sistemul de invatamant dar, ca orice job din sistemul de invatamant, se petrecea term time only, adica esti platit foarte putin intr-un an. Si eram si part time. 5 ore pe zi, term time only inseamna extrem de putini bani pe suficient de multa munca si raspundere, ca la astia scolile nu sunt ale nimanui, aici vine statul si te cauta cu audit de te ia mama dracu daca nu ai semnat tot ce trebuia si nu ai pus toate liniutele la toate t-urile si toate punctele deasupra tuturor i-urilor. 

  Am inceput sa aplic si am mers la cateva interviuri. Unul la un estate istoric de pe aici (jobul ala ar fi fost genial daca era nitel mai aproape de casa mea sau avea barem un autobuz) unde n-am luat. Apoi la o scoala secundara unde m-am dus pentru unul si ei vroiau sa imi ofere altul, care nu merita nici ca bani nici ca efort (presupunea sa ii alergi pe elevi si pe parinti cu absente si comportament deci nooooo way) si al treilea, despre care nu prea stiam ce sa cred, la spitalul de vizavi. Cel mai mare din oras, e ca un oras in sine. M-am dus pentru un job part time si nu mi l-au dat pe ala in schimb mi-au oferit unul full time, cu bani mai buni. Uite asa. Mi l-au dat mie, fara sa mai tina interviuri. 

  Inca nu imi vine sa cred. Doamnele de la interviu era minunate, ca de obicei, iar una din ele va fi sefa mea. O tipa tanara, super desteapta, care se pare ca e impresionabila la imigranti proaspat dati jos de prin avioane :)))) Glumesc, spitalul este un loc unde gasesti cea mai mare diversitate posibila pentru ca mare parte din staff este din alte tari. Nu mi-a venit sa cred. Inca nu imi vine, sunt in soc. Este foarte greu sa intri in NHS venind din alta parte. Credeam ca e chiar imposibil pentru ca in astia 8 ani eu am tot aplicat ba la spital ba la diverse cabinete medicale. Insa cei 4 ani de experienta de admin de la colegiu, au contat si au contat mult. 

  Imediat dupa ce mi-au confirmat, mi-am dat demisia si am tulit-o chiar in ziua aia, pentru ca era ultima zi din semestru. A fost atat de brusc incat colegii au fost nitel socati, desi multi stiau ca imi caut de lucru. Am mers la sediul central sa imi iau la revedere de la oamenii cu care chiar am lucrat intens in astia 4 ani si am fost nitel stanjenita cand i-am auzit cum ma lauda si ce tare le voi lipsi. Pentru ca, desi eu m-am straduit si dat peste cap si facut mult mai multe decat jobul meu, nu stii cat de bun esti pana nu pleci si vezi cum lumea se agita ca pleci. 

  De a doua zi incolo a inceput aventura angajarii propriu zise la spital. Mamaaaa care m-ai facut, cred ca sa te angajezi la NASA e nitel mai simplu. Au inceput cu un mail cu 10 atasamente. Nu glumesc. Zece. 7 erau formulare pe care trebuia sa le completez. Au continuat cu un mail despre o platforma pe care sa ma bag sa efectuez niscaiva traininguri online. Numa' vreo 12 la numar, dincolo de cele uzuale cu safeguarding si chestia cu incendiile si alte d-astea... unul despre cum diagnosticam dementa, de cate feluri e ea si ce simptome are fiecare soi (!!!) altul despre autism si care sunt toate tehnicile prin care sa reusesti sa comunici eficient si sa nu stresezi o persoana cu autism. Eu mergand acolo nu ca medic sau asistenta ci ca clerical officer, adicatelea stat la clinica cu pricina, facut hartii si intampinat pacientii! 

  Clinica cu pricina, ia ghiciti voi care e? Evident, Fracture Clinic, aia pe care am vizitat-o in detaliu cu Mara timp de 9 luni pe cand isi rupea si opera mana de doua ori. Dap! Le coincidence cum ar zice francezu. :)))) Fiecare departament, in cazul asta Musculo-skeletal, are diferite clinici in spital. La MSK sunt Ortopedie, Fracturi, Fizioterapie. Norocul vietii e ca e la parter, destul de aproape de intrare, deoarece frumosul Queen Alexandra Hospital e cam cat 2 Maiul doar ca pe mai multe etaje. Ca sa ajungi unde trebuie ai zone de lifturi si tre sa il iei pe ala corectu', ca altu' nu te duce in acelasi loc/etaj. Mergand la diversi medici acolo, uneori am avut impresia ca lifturile alea merg cateodata in lateral, nu neaparat in sus :))))  E ceva de trebuie sa mergi cu harta in mana prin el :)))) Este construit in intregime pe un deal, asa ca in unele locuri intri de afara la etajul trei :D 

   Asta despre aventurile locale. Aventurile externe s-au petrecut in Portugalia unde am ajuns prin bunavointa WizzAir care ne-a futut steagul in aprilie, daca mai tineti minte. E, am luat creditul vietii si am organizat chestiune pentru Portugalia. Chestiunea am organizat-o cam prea din scurt, pentru ca prin locuri din astea, ca sa gasesti ieftin si frumos, trebuie cautat cu un an inainte. Am gasit eu o cazare apoi mama m-a deturnat ca a vrut si ea sa vina, asa ca am cautat una mai mare. Zis si facut. Vai dar ce pret bun am gasit eu, nu chiar in sudul Portugaliei, noi aterizand la Faro, ci nitel mai la dreapta la fratii spanioli, peste pod. Vai dar ce pret bun? Cand m-oti mai auzi ca zic asta, sa imi dati doua perechi de palme...

  Wizz ne-a zburat cu doar doua ore intarziere, una a recuperat-o pe parcurs, ma rog, de bine de rau am ajuns la cazare la un 11 seara. In Spania, pe 18 iulie, fusesera nu stiu cate cincizeci de grade sau ceva, la 11 seara nu puteai respira afara. Dam de chestiune, avea Antonio lock box, iau cheia, ma bag. Vaiiii! Deci ce era acoloooooo... omul zisese ca are aer conditionat. Avea. O unitate minuscula pe un soi de...hol. Ceva. 3 doarmitoare. Unul fara nici un geam. As in deloc. Aerul cu pricina facea racoare fix langa el si atat. In casa, peste 30 de grade ca popa. Geamurile erau cele de la 1800 cred, oricum nu puteai sa le deschizi, dar obloanele, alea care ar fi trebuit sa tina caldura afara, erau de pus pe foc, efectiv. 

  Un jegu' dracu' de baie, cu o cada cu rugina, cu bateria care sarea din faianta, deci era o gaura mare pe langa, cand o atingeai dadea sa iti sara pe picioare. Apa calda, de la un soi de instant, era doar oparita sau doar rece. In baie, dopurile la cada si chiuveta erau puse. Cand le-am scos am inteles de ce, mirosea a hoit. Venea canalizarea. Si dupa ce le-am scos, aia a fost, casa s-a umplut. 3 dormitoare, doua sufragerii mici si bucataria. S-au umplut. Partial. Cealalta treaba era din bucatarie, unde, sub chiuveta era mucegaiul istoric. Cand am deschis un dulap era sa cad. Bon, deci acu juma de casa putea a mucegai, jumate a canal, totul intr-o temperatura demna de Belzebut ala! 

  M-a pocnit plansul. Mara a gasit par in pat, m-a luat capu! Paturile aveau O PERNA. Deci paturi duble, da? Aveau O PERNA LUNGAAAA! Eu nu am mai vazut asa ceva de cand sunt. Idiotii au cumparat perne din alea lungi care se pun de obicei ca sa stai mai ridicat in pat si le-au pus pe post de o perna. Adica tu si cu colegu' dormiti pe sarpele ala lungu'! Daca, ca orice om normal la cap, ajustezi perna, despre care crezi ca e A TA, noaptea, il dai pe colegu' cu dintii de noptiera de nu se vede, ma gandesc... :))))) 

  Bai, deci m-a incercat mult episodul asta. Pentru ca am dat in disperare, gasisem cu greu cazarea asta la bani oarecum normali, cu o luna si ceva inainte. D-apoi acum, peste noapte, unde gasesc eu alta. S-a apucat mama sa caute, saraca, eu m-am oparit cu un dus si zic ok, acum ce cacat facem? Ma bag la AirBnb cu care noi calatorim de fix 10 ani fara nici un fel de aventura. Si ei ziceau acolo ca daca e ceva aiurea sa ii cauti pe ei. Aici incepe o mare aventura birocratica, de unde intelegem cat de jnapani pot fi cate unii. In cazul asta si gazda, si Airbnb. Daca eu anulam atunci, imediat, la ora 11, cazarea, conform politicii pe care o stabilise Antonio, primeam inapoi banii minus o noapte de cazare, minus taxele Airbnb, care erau considerabile, aproape 200 de lire la o cazare de 950. E, cand te uiti pe site, ei zic ca daca nu e ok, sa ii cauti pe ei. 

  Zis si facut. Intai am gasit alta cazare, ca doar nu anulam sa ma trezesc ca dorm in Fiatu Panda inchiriat, unde nici in cur nu aveai loc :)))) Karma aia buna m-a lovit cu o cazare care nu era la pret de diamante, in Portugalia, unde de fapt aveam noi treaba. De data asta pe Booking ca pe Air nu mai era nimic la pret cat de cat normal. Am bucuit-o repede cu frica vietii pentru ca asta chiar nu mai era refundabila de nici un fel. Pfoaiii de mine, si acu, gen pe la un 2 noaptea, hai sa contactam Air. Si m-au intrebat cum vreau, am zis ca pe chatu vietii, sa nu stau la telefoane. Ba, si bine am facut, ca daca o porneam pe telefoane cred ca nu mai terminam nici azi.

  Scriu acolo ce si cum, si le dau si pozele cu pricina, ca am facut destule. Si imi raspunde una cum ca da, aoleu, desigur. Mamica, si in da aoleu desigur am tinut-o vajnic PATRU ZILE. Ca astia raspundeau dupa ora Americii pulii de unde e compania Airului vietii. Si de cate ori raspundeau, era un alt agarici care zicea altceva si care pana la urma a zis unu ca sa anulez eu calatoria acu, si imi dau ei inapoi 260 de lire! Conform politicii de anulare a lu' Antonio-vedea-te-as-mort! Care Antonio a tinut sa imi scrie sa ma ia la perpules ca de ce nu i-am zis lui si ca ce, nu e cald si ca daca e cald eu ce caut in Spania in iulie cand e cald? Si ca casa nu miroase a nimica, ca e casa lor si ce o iubesc ei. Si ca la banii aiaaaa, ce asteptari aveai, cucoana? Maaaaa! Sa mori in ea, Antonio! Sa ti se inmoaie lumanarea, papusel!

   Eeeee, de abea atunci mi-a sarit nitel capacu' de la mustarul ala englezesc, care e iute rau al dracu'! Zic coitzule de la Air, NU, nu anulez eu nimic acum sa imi dati voi 2 lei, voi aveti in acea "asigurare Air Cover" propozitia "daca locatia nu e ca descrierea..." deci muixul e la voi, nu la mine! Ba si raspunde altu' care face si greseala majora sa imi zica "Hello Deena!" Io raspund bine la multe pe lumea asta, da' la alt nume, deloc. Zic vezi ca imi zici pe alt nume si asta nu te ajuta deloc in acest moment, eu zic sa ma sune un supervizor de-al tau ACUM. Like right now! Mai trec niste minute si imi scrie supervizorul ca aoleu, aoleu, ne pare rau, aoleu. Zic hai cu aoleul ala, eu vreau sa te aud la telefon si sa rezolv asta ca deja mi s-au dus 4 zile din cele 9 de vacanta cu traumele astea. 

  Zice, te sun io maine, maine te sun ca acu ies din tura. Auuuu! Bine, la ce ora? Te sun maine dupa ora 10 am EST, sa ajung si eu la birou si sa aranjez niste lucruri. Wtfff! Va dati seama ca a trebuit sa dau pe Google sa aflu care ora a Americii e aia si cum se traduce ea in ora Portugaliei (care, apropo, e aceeasi cu ora UK, eeeextrem de dubios, astia nu sunt ca Franta, Spania, Italia. Nope, astia au zis nu, s-a tras linia pe la ei prin curte sau ceva). Mbon, ma gandeam, sincer ca nu ma suna nici dracu' a doua zi. Dar a sunat! Nu dracu' ci supervizorul Klentz. Care, in cel mai pur stil american zicea Alexandra din doua in doua cuvinte, si isi cerea scuze din trei in trei dar era atat de fals ca nu il credeai. Eram ca la desene animate, ziceai ca vorbeste Fred Flinstone cu mine! 

  Zic ma baietel, ai vazut pozele? Da, am vazut si da, asa este, nu este ok, ne cerem scuze, da' cat ati stat acolo? Zic o noapte, si pentru ca sunt o doamna, sunt dispusa sa o platesc, desi nu trebuia sa fac asta la conditiile alea. Asa ca ne-au dat inapoi tot restul de bani plus toate taxele Airbnb. A, deci se poate, futu-ti neamu' undeva... M-am culcat linistita. M-am sculat nelinistita deoarece a doua zi, ce a facut Antonio care probabil fusese informat ca suge coceanul? A facut reclamatie ca ii lipsesc cheile! Drept pentru care m-a cautat alt agarici de la Airbnb sa ma intrebe de chei! Era sa fac apoplexie. Ce am facut eu bine a fost ca am fost desteapta, cand m-a sunat Klentz, la finalul discutiei cand m-a intrebat daca mai e ceva, eu am vrut sa subliniez ca eu cred ca aceasta gazda este un scammer, ca avea doar 8 reviewuri si alea erau perfecte si ca atitudinea lui imi spune mie ca omul e rau intentionat. Si ca eu cred ca minte. 

  Asa ca acum, cand eram intrebata de chei, i-am zis lu agariciu sa discute cu Klentzu din dotare si sa auda inregistrarea in care eu imi exprimam ingrijorarile despre aceasta gazda cum ca ar minti. Si ca noi am lasat cheile in lock box, de unde le-am luat. Cautand info pe net am aflat ca sunt gazde care fac asta, si daca le lasi cheia in casa, nu afara, ei pot zice eu nu mai am alta cheie la viata mea! Deci musafirul trebuie sa decarteze cati bani vrea pula mea, ca eu sa inlocuiesc, butuc, usa, etc!!! Se vaita unul ca i se cerusera 300 de lire pentru o broasca. Cred ca era de aur! 

  Dupa asta, s-a facut liniste si agariciul a venit inapoi sa zica doar ca le pare foarte, foarte rau pentru tot ce am patimit si ca totul e ok. Amin, duamne-ajuta-mori-Antonio! Pfoai de mine! Am mai avut cateva zile sa ma bucur de Portugalia care este foarte misto. Am vazut niste sate mici si frumoase, am vazut coasta Algarve-ului care este presarata cu pesteri in ocean, de colo colo, a fost frumos, apa rece ca in Atlanticul pe care il stim, am bagat curul o singura data in apa dar in rest am admirat-o de departe. Mancarea este fabuloasa, oamenii teribil de lenesi, sa nu dea naiba sa vrei de mancare pe la pranz ca ei inchid tot si se duc la culcare ca niste latini care se respecta. 

  E, si uite asa ne-am distrat noi anul asta pana acum. Si inca nu s-a terminaaaat! Va las cu cateva poze din Algarve, daca aveti posibilitatea, mergeti in sudul Portugaliei si vedeti pesterile astea, sunt de vis. Ca informatie, Zest Rental Cars este magnific la Faro, si Blue Ocean Trips e un nene cu o barcuta, bucuiti prima tura la ora 9 si veti fi singuri pe barca :)














Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu